Lumea cuvântului: Strada Aleea

Suntem siguri că mulţi dintre cititorii noştri au remarcat anomalia asupra căreia atragem atenţia prin titlu. În numeroase texte oficiale (acte diverse, înscrisuri) se indică astfel de adrese: „Strada Aleea Ghica Vodă“ (Iaşi), „Str. Bulevardul Callatis“ (Constanţa) etc., fără să se observe că emitentul face o greşeală de tip pleonasm, adică, în cazul de faţă, un nume de cale de comunicaţie precede (inutil) un al doilea substantiv având aceeaşi semnificaţie.

Nu este vorba de cazuri izolate şi nici de limitarea la unul sau două substantive de acest fel. Iată, mai întâi, asemenea asocieri în adrese referitoare la mediul urban, în care apar termeni mai… pretenţioşi. Aceasta este şi situaţia din citatul cu substantivul bulevard (# „arteră urbană largă, de mare circulaţie“), dar la fel sunt şi „Str. Splaiul Unirii“, sau „Str. Splaiul Bahlui“ (Iaşi), „Str. Splaiul Republicii“ (Tg. Lăpuş; splai înseamnă „arteră de circulaţie amenajată pe malul unei ape“) ori „Str. Calea Moşilor“ (Bucureşti), „Str. Calea Moţilor“ (Alba), „Str. Calea Călăraşilor“ (Brăila). Prin substantivul cale este numită, după dicţionare, „o stradă lungă şi largă“, aşadar punctul de plecare este, pur şi simplu, sensul general de „drum“ şi de aceea nu ne miră faptul că termenul apare şi pentru o arteră de circulaţie mai puţin pretenţioasă: la Râmnicu vâlcea am găsit numele „Str. Calea Vacilor“ (amintind, probabil, o realitate din perioada anterioară urbanizării).

Cum s-a ajuns la astfel de anomalii este destul de uşor de dedus: în multe situaţii în care se cere scrierea unei adrese (de exemplu, pe plicurile imprimate), există indicaţii de tip formular de completat: „Str…., nr…“ etc.; completând un asemenea formular, persoana care nu locuieşte pe o arteră de circulaţie purtând numele de stradă (ci aceasta este numită cu un alt termen din familia respectivă) nu se mai oboseşte, de obicei, să anuleze abrevierea „Str.“ şi să o înlocuiască prin termenul adecvat, ci îl adaugă şi pe acesta. Dar într-o cu totul altă situaţie se află un emitent oficial care indică o adresă: acesta, ţinând seama de raportul de sinonimie, ar fi obligat să folosească în scris numai formula adecvată (în cazurile de mai sus „Aleea Ghica Vodă“, „Bulevardul Callatis“, „Splaiul Bahlui“, „Calea Moşilor“ etc., pentru că şi acestea sunt tot… străzi).

Pe lângă respectarea logicii, ar fi evitate, în acest fel, şi alăturări de cuvinte măcar ciudate, dacă nu rizibile, pe care le găsim în texte oficiale, cum sunt şi „Str. Piaţa Amzei“, „Str. Drumul Taberei“ (Bucureşti), „Str. Uliţa Vidra“ (Giurgiu), „Str. Cătunul Viilor“ (Giurgiu) ş.a., ultimele trei amintind extinderea oraşului, respectiv dezvoltarea ca aşezări urbane a unor mai vechi sate.

Să mai notăm câteva astfel de pleonasme provocate de anumite rigori aparţinând stilului administrativ: „Str. Şleahul Puhoiului“ (Chişinău), „Str. Drumul Cetăţii“ (Bistriţa), „Str. Liniei“ (Bucureşti; linie a apărut pentru „stradă“ în urma sistematizării localităţilor, prin alinierea caselor, în primul rând în mediul rural, ca efect al reformei administrative din timpul lui Cuza).

Dacă în cele mai multe situaţii de acest fel, în scris, se poate renunţa la „Str.“, mai greu este de găsit o soluţie convenabilă pentru cazuri în care apar termeni ce numesc (re)amenajări stradale de tipul „Str. Intrarea şoimilor“ (Turda), „Str. Trecătoarea Ciobanului“ (Iaşi sau Petroşani), „Str. Străpungerea Silvestru“, „Str. Fundacul Eternitate“ (Iaşi).

În orice caz, nici o dificultate în a evita comica reluare rezultată prin apariţia unui diminutiv; într-un text de pe internet găsim următorul enunţ: „Cea mai îngustă străduţă din Constanţa, denumită Strada Stradela Vânturilor“. Dar nu este un caz singular: şi în Petroşani există „Strada Stradela Nicoriţă“!