Lunile aşteptării binecuvântate (2)

Spuneam în prima tabletă dedicată acestor luni binecuvântate că femeile de altădată, în absenţa ecografului, puteau, totuşi, afla mai devreme ce vor naşte; ba, mai mult, se zice că puteau să influenţeze formarea sexului pruncului. Cum? Vom afla, în din rândurile următoare. Tot din aceste rânduri vom desluşi cum se făceau pe vremuri pregătirile pentru „facere uşoară“ şi despre cauzele naşterii grele.

Dacă o femeie va avea băiat sau fată se putea deduce din unele semne sau situaţii prin care trecea femeia însărcinată. Astfel, se spunea că va fi fată dacă femeia respectivă stătea mai mult pe albie sau pe piuă; de asemenea, dacă femeia vroia neapărat să aibă fată, nu trebuia în lunile de sarcină să mănânce carne de viţel, bou, ţap, berbec, răţoi, cucoş, gânsac sau curcan. O altă situaţie din care se putea desluşi sexul copilului era următoarea: când se tăia pânză în casă, femeia obişnuia să iasă afară; se credea că dacă vedea parte femeiască, om sau animal, va avea fată, iar de va vedea parte bărbătească, va avea băiat.

Dacă era pericol de pierdere a copilului, ferească sfântuleţul, se apela la o practică destul de curioasă, care ne duce cu gândul la rolul extrem de important pe care îl aveau pâinea, apa şi cenuşa în comunităţile arhaice: „Se rade lopata de pâine, însă nu spre coadă, şi se amestecă ceea ce s-a ras cu apă şi cenuşă şi se dă bolnavei de băut“. Se spune că făcând astfel, de multe ori, femeile însărcinate îşi reveneau. Astăzi, principala problemă pentru femeile însărcinate ar fi cum să facă rost de lopata de pâine…

În sistemul de practici şi credinţe al comunităţilor arhaice existau multe recomandări pentru naştere uşoară („să facă lesne“, „facere uşoară“) şi sănătatea pruncilor. Dintre acestea amintim aici numai câteva, majoritatea absolută trebuind, desigur, să le facă femeia grea: să citească zilnic Visul Maicii Domnului; să bea ceai făcut cu podbeal (podbal) „care a răsărit întâi primăvara“; de câte ori mătură şi ia gunoiul în poală, aruncându-l să zică: „Cum arunc gunoiul acesta de iute, aşa să şi fac de iute“; punerea la pântece a unei legături cu broaşte pisate; să mănânce limbă afumată, dar să evite să mănânce carne de porc la Crăciun şi Paşti; un semn că femeia va avea o naştere lesnicioasă rezulta din felul în care arătau viţeluşii, purceluşii, mieii, iezii sau mânjii fătaţi în acel an, dacă erau frumoşi, atunci, cu siguranţă naşterea urma a fi uşoară!

Existau însă şi cauze ale naşterii grele („face copilul anevoie“). Iată unele dintre ele, grupate la întâmplare, majoritatea fiind interdicţii severe: să nu şadă pe sac; să nu fie funie şi sfleder (sfredel) sub patul unde doarme gravida; să nu descalţe sau dezbrace pe nimeni, nici pe bărbatul ei, „că apoi nu poate naşte până ce acela nu-i va da apă din opinci sau cizme“; să nu toarne apă de spălat pe mâini cuiva, căci nu va putea naşte până ce nu va bea apă din pumnii respectivului; să nu primească apă de la nimeni: la fel, nu va putea naşte până ce nu-i va da acela apă din pumni; să nu şadă pe treptele scărilor; să nu doarmă pe cuptor; în sfârşit, despre femeile deocheate se spunea că „nasc cu greu“.

Amintim că pentru felul în care se raportau la existenţă strămoşii noştri, aceste practici aveau o anume logică, una bazată în primul rând pe permanenta legătură ce exista între oameni, animale şi plante, cu natura, în general. A încerca să prezentăm aceste explicaţii ar însemna să prelungim nepermis de mult „călătoria“ noastră pe tărâmul acestui prim mare rit de trecere, care este naşterea.

Uşor, uşor, în preajma „naşterii“ anului 2008, iată că ne-am apropiat şi noi de momentul mult aşteptat al naşterii pruncului, moment cu o mare încărcătură emoţională, nu numai pentru viitoarea mămică, dar şi pentru familia acesteia, familie din care făcea parte, pe vremuri, şi un personaj special, un personaj cu un statut aparte, e vorba de „mama moaşă“. Despre moaşă, în contextul momentului magic al aducerii pe lume a unei noi fiinţe umane, despre modul în care înţelegeau strămoşii noştri să trăiască acest moment, în tabletele următoare. Până atunci să ne rugăm ca toate femeile ce trăiesc acum aceste momente să fie în paza şi grija a lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a tuturor sfinţilor şi, în special, a Sfântului Stelian sau Sterian, sfântul socotit încă şi astăzi ocrotitorul copiilor! Doamne ajută!