Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Moştenirea lăsată de Dan Sluşanschi
Ne-am despărţit pe neaşteptate de profesorul Dan Sluşanschi, rămânând cu un gol uriaş în suflet şi cu regrete pe care abia începem să le bănuim. Fără să ne domine prin vârstă - într-o tinereţe a spiritului care, din păcate, nu a mai apucat să ajungă la anii lungi ai bătrâneţii -, ne-a fost profesorul deplin, care ne învăţa, fără să obosească vreodată, că viaţa filologului este o împletitură strânsă de învăţătură, disciplină, demnitate şi statornicie în toate. Cu o ştiinţă de carte care îi zdruncina pe studenţii aflaţi în prima săptămână de cursuri, cu harul unui mare dascăl care ştia să strunească spiritele dornice de învăţătură, lăsându-le libertatea deplină a alegerii unui drum, a rămas o pildă şi un ocrotitor al filologiei.
Mai mult decât oricine altcineva din lumea noastră de acum, profesorul Dan Sluşanschi a simbolizat Filologia, în înţelesul ei originar, întreg. Stăpânea, cu egală forţă, domenii ştiinţifice întinse, care ar fi fost - fiecare în parte - îndestulătoare pentru o viaţă densă. Filolog clasic ca formaţie, excela deopotrivă în latura grecească şi în latura latinească a disciplinei. Cursurile şi seminariile de latină şi greacă au modelat generaţii de studenţi şi s-au păstrat în memoria lor afectivă. În rafturile bibliotecilor au rămas ediţiile exemplare Iliada, Odysseia şi Eneida, cu traduceri în hexametri, de o precizie egalată doar de suflul poetic autentic. Preşedinte fondator al Societăţii Române de Studii Indo-Europene, a fost personalitatea care a dominat indo-europenistica românească din vremea noastră. Traducerea unor texte fundamentale (Benveniste, Dumézil) a fost cumpănită de contribuţii ştiinţifice proprii, preponderent din spaţiul iranic şi indian, de o rigoare desăvârşită. Preocupările de latină medievală au avut două consecinţe majore, de durată: modelarea unor specialişti, într-un domeniu încă prea puţin studiat în universităţile noastre, şi ediţiile Cantemir, fundamentale pentru cultura românească; o parte din această operă (care cuprinde şi ediţia critică Descriptio Moldaviae, distinsă, anul trecut, cu premiul special al Uniunii Scriitorilor) va apărea postum, ca o încununare a muncii de o viaţă. Anii în care a ţinut cursuri la Facultatea de Teologie Ortodoxă, susţinând cu autoritatea sa ştiinţifică secţia de filologie clasică, au coincis cu efortul de a coordona (ca elenist) primele două volume din seria Septuaginta, care apare sub patronajul Colegiului Noua Europă. În aceeaşi ordine a cuprinderii unui domeniu de la izvoarele sale până la apogeu, coordona un amplu proiect de traducere a literaturii patristice, iniţiat de Patriarhia Română. Tot ce ne-a rămas scris de la profesorul Sluşanschi este însă doar o parte din moştenirea rară pe care ne-a lăsat-o. Savantul aspru, care şi-a păstrat fără abateri disciplina lucrului din zorii zilei, aşa cum îşi păstra cuvântul dat, într-un respect al demnităţii umane de care, atât de rar, mai avem parte, profesorul sever, cu o privire care pătrundea până în străfundurile ştiinţei sau neştiinţei celui din faţa sa, avea căldura bună şi generoasă a credinţei. Dumnezeu să-l odihnească în pace! ▲ Dan Sluşanschi a murit marţi, 22 iulie, ora 2 a.m., la Spitalul Municipal Bucureşti, în urma unui atac cerebral, după câteva zile de suferinţă. Slujba înmormântării va avea loc astăzi, 24 iulie, ora 11:00, la Biserica „Sf. Ilie“ Gorgani, din Capitală, iar înhumarea la Cimitirul Ghencea Militar, în jurul orei 13:00. (n.r.)