Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Moştenirea lăsată de Dan Sluşanschi

Moştenirea lăsată de Dan Sluşanschi

Un articol de: Ioana Costa - 23 Iulie 2008

Ne-am despărţit pe neaşteptate de profesorul Dan Sluşanschi, rămânând cu un gol uriaş în suflet şi cu regrete pe care abia începem să le bănuim. Fără să ne domine prin vârstă - într-o tinereţe a spiritului care, din păcate, nu a mai apucat să ajungă la anii lungi ai bătrâneţii -, ne-a fost profesorul deplin, care ne învăţa, fără să obosească vreodată, că viaţa filologului este o împletitură strânsă de învăţătură, disciplină, demnitate şi statornicie în toate. Cu o ştiinţă de carte care îi zdruncina pe studenţii aflaţi în prima săptămână de cursuri, cu harul unui mare dascăl care ştia să strunească spiritele dornice de învăţătură, lăsându-le libertatea deplină a alegerii unui drum, a rămas o pildă şi un ocrotitor al filologiei.

Mai mult decât oricine altcineva din lumea noastră de acum, profesorul Dan Sluşanschi a simbolizat Filologia, în înţelesul ei originar, întreg. Stăpânea, cu egală forţă, domenii ştiinţifice întinse, care ar fi fost - fiecare în parte - îndestulătoare pentru o viaţă densă. Filolog clasic ca formaţie, excela deopotrivă în latura grecească şi în latura latinească a disciplinei. Cursurile şi seminariile de latină şi greacă au modelat generaţii de studenţi şi s-au păstrat în memoria lor afectivă. În rafturile bibliotecilor au rămas ediţiile exemplare Iliada, Odysseia şi Eneida, cu traduceri în hexametri, de o precizie egalată doar de suflul poetic autentic. Preşedinte fondator al Societăţii Române de Studii Indo-Europene, a fost personalitatea care a dominat indo-europenistica românească din vremea noastră. Traducerea unor texte fundamentale (Benveniste, Dumézil) a fost cumpănită de contribuţii ştiinţifice proprii, preponderent din spaţiul iranic şi indian, de o rigoare desăvârşită. Preocupările de latină medievală au avut două consecinţe majore, de durată: modelarea unor specialişti, într-un domeniu încă prea puţin studiat în universităţile noastre, şi ediţiile Cantemir, fundamentale pentru cultura românească; o parte din această operă (care cuprinde şi ediţia critică Descriptio Moldaviae, distinsă, anul trecut, cu premiul special al Uniunii Scriitorilor) va apărea postum, ca o încununare a muncii de o viaţă.

Anii în care a ţinut cursuri la Facultatea de Teologie Ortodoxă, susţinând cu autoritatea sa ştiinţifică secţia de filologie clasică, au coincis cu efortul de a coordona (ca elenist) primele două volume din seria Septuaginta, care apare sub patronajul Colegiului Noua Europă. În aceeaşi ordine a cuprinderii unui domeniu de la izvoarele sale până la apogeu, coordona un amplu proiect de traducere a literaturii patristice, iniţiat de Patriarhia Română.

Tot ce ne-a rămas scris de la profesorul Sluşanschi este însă doar o parte din moştenirea rară pe care ne-a lăsat-o. Savantul aspru, care şi-a păstrat fără abateri disciplina lucrului din zorii zilei, aşa cum îşi păstra cuvântul dat, într-un respect al demnităţii umane de care, atât de rar, mai avem parte, profesorul sever, cu o privire care pătrundea până în străfundurile ştiinţei sau neştiinţei celui din faţa sa, avea căldura bună şi generoasă a credinţei. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

▲ Dan Sluşanschi a murit marţi, 22 iulie, ora 2 a.m., la Spitalul Municipal Bucureşti, în urma unui atac cerebral, după câteva zile de suferinţă. Slujba înmormântării va avea loc astăzi, 24 iulie, ora 11:00, la Biserica „Sf. Ilie“ Gorgani, din Capitală, iar înhumarea la Cimitirul Ghencea Militar, în jurul orei 13:00. (n.r.)