Una dintre cărțile care aduc în atenție personalitatea Sfântului Andrei Șaguna este și prima biografie despre el, scrisă de secretarul său, Nicolae Popea, Episcopul de mai târziu al Caransebeșului și membru
Nebunul satului
O barză, a țipat nebunul satului. Uite-o colo pe câmp!
Barză în toiul iernii? Fugi d-aci. O fi fost vreun aeroplan și tu...
După vreo săptămână, unul dintre ei a găsit o grămăjoară de ouă în zăpadă. Erau mai mari decât ouăle de curcă. Sunt de la păsărea aia pe care a văzut-o nebunul, a zis acesta, și a pus ouăle în căciulă, întorcându-se cu ele acasă. Se gândea să le prăjească în tigaie. I-ar fi trebuit însă una de dimensiuni uriașe, cum nu avea nici unul dintre oamenii din sat. Apoi i s-a năzărit c-ar putea să nu fie bune la gust, ba chiar c-ar putea să moară otrăvit. Cine știe ce spurcăciune a cerului le ouase!
Tocmai începuseră să cadă păsările din curte la clocit. A vârât ouăle găsite sub burta uneia dintre ele și a așteptat să vadă ce iese. Pe la începutul primăverii s-au auzit puii piuind. Mai apoi au început să umble prin curte.
Puteau fi văzute printre ei, ținându-se după cloșcă peste tot, câteva aeroplane mici. După care, crescând tot mai mari, acestea s-au ridicat de la pământ, dispărând într-o direcție necunoscută.
Sunt aeroplane, a strigat nebunul satului, arătând cu degetul spre ele.
Ba sunt berze, s-au grăbit ceilalți să-l contrazică. Dacă-i așa, de ce pleacă taman atunci când ar trebui să vină?, a întrebat din mijlocul drumului nebunul.
Nu s-a obosit însă nimeni să-i răspundă. Cum să se coboare la mintea lui?




.jpg)