„Nu poate fi primit nici la Euharistie, nici la Pocăinţă cineva din afară de Biserică“

Duhovnicul nu poate decât dezlega pe penitent sau constata că încă nu poate fi dezlegat, până nu se dezleagă şi el însuşi interior de legăturile păcatului, până nu s-a deschis el însuşi putinţei de comunicare între el şi Biserică, între el şi Hristos. Acesta e şi un act de credinţă deplină în Hristos şi în Biserică. De aceea, ca şi la Botez, ca şi la Euharistie, penitentul este întrebat şi el de credinţa sa, căci nu poate fi primit nici la Euharistie, nici la Pocăinţa necesară în prealabil cineva din afară de Biserică.

În lumina acestui fapt se înţelege de ce Biserica Ortodoxă nu poate accepta intercomuniunea. Euharistia este nu numai împărtăşirea de Trupul lui Hristos, ci, în special, şi aducerea jertfei în comun de către cei ce se împărtăşesc. Dar aceasta înseamnă şi aducerea lor înşişi ca jertfă în Hristos. Pentru aceasta trebuie să se identifice total cu Hristos şi întreolaltă în credinţă. De aceea înainte de aducerea jertfei comunitatea mărturiseşte credinţa „într-un gând“, şi pe baza aceasta îşi manifestă unirea în iubire. Iar după Crez, preotul spune: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toţi“. Cei ce aduc jertfă sunt deja în comuniunea de credinţă şi deci în comuniunea Sfântului Duh, pe baza comuniunii de credinţă. Penitentul trebuie să fie şi el restabilit în această comuniune ca să poată să ia parte la aducerea jertfei lui Hristos şi să se împărtăşească de ea.

Iar comunitatea constată şi ea că respectivul s-a aşezat el însuşi în afară de comuniunea cu ea şi acceptă această situaţie de durere, până ce respectivul nu dă din partea lui dovezi că s-a rupt de acele păcate în mod statornic şi prin aceasta a restabilit interior comuniunea cu El. Ea se apără în felul acesta de efectele de descompunere pe care le poate avea acest agent de destrămare a unităţii asupra ei. Astfel, şi duhovnicul cere penitentului să împlinească unele fapte prin care să restabilească acordul de credinţă şi de vieţuire morală cu comunitatea bisericească.

(Părintele Dumitru Stăniloae - Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III)