Orașul, mâine

Cel mai simplu lucru din lume este să critici. E mai complicat să propui ceva în schimb.

Data trecută am menționat câteva dintre lucrurile care nu sunt în regulă în București - nu pentru că e capitala României, ci pentru că-l cunosc cel mai bine. Suprapopularea, poluarea, extinderea haotică, sufocarea traficului, insuficien­ța locurilor de parcare, absența zonelor pietonale sunt doar câteva dintre ele.

Bine, bine, dar există soluții? Cu siguranță că da. Aș îndrăzni chiar să spun că întotdeauna există soluții și cea mai bună dovadă este că nu peste tot e la fel. Și, dacă data trecută am ilustrat aerisirea și frumusețea urbană cu o imagine din Viena, îmi face plăcere ca acum să folosesc una din Oradea.

Așadar, București - probleme, soluții. Pe primul nivel al preocupărilor edilitare trebuie să se situeze siguranța. Asta înseamnă cel puțin trei lucruri:

1. Siguranța că n-o să-ți cadă un balcon în cap sau chiar o clădire cu totul. Sunt numeroase construcții abandonate, inclusiv în zone centrale și extrem de circulate. Scuza oficială e dată de litigii juridice. Soluția este o lege de rechizițio­nare în interes public, urmată de reparare pe fonduri publice, care vor fi recuperate odată ce proprietatea se va tranșa în instanță.

2. Siguranța în trafic. Aici există toate legile și reglementările necesare, nu trebuie decât să se aplice. Plus uitata și atât de necesara educație rutieră, încă din grădiniță.

3. Siguranța față de infracțiuni - exact la fel: aplicarea consecventă a legilor, dar și educația.

Pe locul doi, confortul. Asta înseamnă toate tipurile de utilități, dar și lucruri precum rampele de acces pentru persoanele cu dizabilități (unele există, dar sunt făcute, scuzați limbajul, la mișto, adică la 45 de grade!). Și cât de normal ar fi, în mileniul 3, ca podeaua tramvaiului să vină la nivelul stației, nu să fii obligat (bătrân, bolnav, invalid) să te cațeri. Cât despre apă rece și caldă, căldură iarna, curent electric etc. - de trei decenii auzim același refren: țevile sunt vechi, cablurile sunt vechi, asfaltul e vechi. Păi, hai să nu mai fie!

Tot la confort intră suprapopularea umană și sufocarea auto. Poți interzice oamenilor să se stabilească în București? Le poți interzice să-și ia mașină? Cu siguranță că nu. Dar poți controla, în favoarea orașului și a locuitorilor lui felul în care se extinde acesta - mă gândesc în primul rând la clădirile care au obținut autorizație de construcție pentru 2-3 niveluri și ulterior au mai adăugat 3-4 și la marile clădiri de birouri care ar trebui să aibă asigurate un număr minim de locuri de parcare, dar cine stă să le numere?

Mă gândesc apoi la modul extrem de modest prin care, până acum, este încurajată folosirea bicicletelor, cu piste înguste care „trec prin” copaci sau stâlpi.  În alte mari orașe europene, de pildă Amsterdam sau Milano, mersul cu bicicleta e un fenomen de masă.

Și mă gândesc mai ales la o mult mai bună și mai extinsă circulație a mijloacelor de transport în comun. În micuța Sinaia, în stații există afișaje electronice care anunță când vine următoarea mașină - în ditamai capitala nu se poate?

În Madrid, am aflat recent, nu se mai permite accesul în centru decât al vehiculelor electrice. Asta împușcă doi iepuri dintr-un foc: reducerea traficului și reducerea poluării. Iar pe autostrăzi nu mai au voie să circule mașini având drept unic ocupant șoferul! Ți se face poză, ca la radar, și plătești amendă.

Lumea caută diverse soluții. Noi?