Părintele Patriarh Daniel - vestitor neobosit al valorilor perene ale Ortodoxiei în lumea de astăzi

Luna iulie a fiecărui an, precum și ziua de 30 septembrie, reprezintă pentru comunitatea largă a Ortodoxiei românești de pretutindeni un prilej binecuvântat de a mulțumi Bunului Dumnezeu pentru darul ales, făcut poporului român, prin ridicarea din sânul lui a unuia dintre cei mai vrednici fii ai săi, pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, personalitate complexă și dinamică în slujire, ridicată la cea mai înaltă treaptă a demnității bisericești, cea de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, adică de Patriarh.

Dacă în alte împrejurări am evidențiat diferite aspecte din frumoasa și binecuvântata lucrare bisericească a Patriarhului Daniel, aș dori în cele ce urmează să creionez, pe scurt, calitatea sa de binevestitor al valorilor Ortodoxiei în și pentru lumea de astăzi. Aceasta pentru că Preafericirea Sa excelează în ceea ce privește transmiterea mesajului viu și lucrător al Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos credincioșilor de astăzi.

Îmi amintesc cum reușea să capteze auditoriul divers confesional, în anii de profesorat la Institutul Ecumenic de la Bossey, îndeosebi, prin cursul special organizat în fiecare an în Săptămâna Pătimirilor Domnului, unde veneau studenți, teologi sau slujitori bisericești, aparținători diferitelor Biserici și confesiuni: ortodocși, romano-catolici, luterani, reformați etc. Acestora teologul dascăl de odinioară reușea să le prezinte bogăția și frumu­sețile teologiei ortodoxe, încât a reușit să trezească un interes deosebit din partea acestora pentru teologia și spiritualitatea Bisericii Ortodoxe. Tactul pedagogic de excepție, bogăția argumentării și farmecul expunerii au reținut permanent atenția auditoriului, îmbogățindu-l cultural, teologic și duhovnicește cu valorile teologiei ortodoxe.

Participarea sa la conferințele teologice internaționale, cu tematică din teologia ortodoxă sau din teologiile altor confesiuni, a generat o atenție specială, iar cuvântul Părintelui Patriarh nu era doar așteptat cu interes, dar și ascultat pe măsură. Și aici ­expunerile sale din bogăția teologiei ortodoxe aducea clarificări, deschidea perspective și exprima nuanțe teologice, cu prilejul cărora și cei care nu erau convinși, inițial, de tematica respectivă manifestau interes și deschidere spre cunoaștere.

Participarea delegației Bisericii noastre la Sinodul din Creta, iunie 2016, în frunte cu Preafericirea Sa, a reprezentat un eveniment remarcabil pentru teologia ortodoxă și vocea ei în lumea contemporană. Cuvântul teologic al Părintelui Patriarh Daniel a reprezentat exprimarea vocii dreptei credințe în fața provocărilor lumii contemporane. Intervențiile sale, mai ales, în probleme mai delicate și complexe a suscitat interesul participanților, iar, uneori, intervenția punctuală a Preafericirii Sale era chiar solicitată. Aceasta înseamnă transmiterea valorilor Ortodoxiei ­într-o manieră autentică, întemeiată pe gândirea Părinților, dar, totodată, și în contextul întrebărilor și nevoilor propovăduirii dreptei credințe pentru omul de astăzi. Nu este de mirare că și participanții la acel Sinod au recunoscut valoarea teologică și ­bisericească a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române.

Predica directă, vie și bine argumentată

Nu în ultimul rând, concretizarea lucrării de binevestire a credinței celei mântuitoare poate fi reținută și prin predica directă, vie și bine argumentată a Părintelui Patriarh, cu prilejul sfintelor slujbe, dar mai ales cea din cadrul Sfintei Liturghii din duminici și sărbători. Cuvântul de binevestire al său nu este unul simplist și superficial, ci întotdeauna bine gândit și temeinic argumentat din Sfânta Scriptură și din frumu­sețea gândirii Părinților Bisericii. Este suficient, spre ilustrare, să amintim și tipărirea unei părți a lucrării sale de propovăduire, adică predici la duminicile de peste an, lucrare intitulată „Evanghelia slavei lui Hristos. Predici la duminicile de peste an”, Editura „BASILICA”, București, 2016. Putem observa în acest volum de predici stilul și profunzimea propovăduirii sale. Părintele Patriarh Daniel reușește ca în cuvinte simple să exprime profunzimea, înălțimea și frumusețea Ortodoxiei, pentru ca și cei care nu au o pregătire teologică mai înaltă să poată avea acces la taina mântuirii omului în Hristos și în Biserica Sa.

Aș îndrăzni să afirm că activitatea de binevestire a Preafericirii Sale reprezintă și un îndemn tainic transmis tuturor slujitorilor Bisericii, de a lua în serios lucrarea de propovăduire a dreptei credințe credincioșilor de astăzi. Dacă tot mai mulți slujitori ai Cuvântului ar privi cu luare aminte la pilda Întâistătătorului Bisericii noastre, unii dintre aceștia ar fi feriți de ispita superficializării, a platitudinii ideatice și a parafrazărilor ieftine din Evanghelie și ar „mâna mai la adânc corabia propovăduirii”. Pentru aceasta, sunt necesare mai multă lectură, rugăciune, convingere, dragoste și dăruire pentru lucrarea de binevestire a dreptei credințe.

Un suflu nou, responsabil și dinamic al vieţii bisericeşti

Pornind de la lucrarea de binevestire a valorilor Ortodoxiei pentru lumea de astăzi și în legătură cu ea, Preafericirea Sa s-a străduit să aducă o nouă viziune în ansamblul vieții noastre bisericești. Nu s-a mulțumit doar cu aspectul administrativ, căruia i-a adus importante corecturi, deși și acesta este foarte important pentru viața noastră bisericească, imprimând un suflu nou, responsabil și dinamic acesteia, Părintele Patriarh Daniel a îmbrățișat cu mintea și cu viziunea sa întreaga viață a Bisericii noastre.

Îndeosebi, această misiune a Preafericirii Sale este într-un context în care fenomenul tot mai acaparator și apăsător pentru valorile credinței ortodoxe reclamă o nouă abordare a vieții credincioșilor de astăzi și noi metode de apropiere a lor față de valorile Ortodoxiei. În fața acestei situații, Biserica nu mai poate proceda în același fel, în care ea a procedat în alte vremuri, când un asemenea fenomen nu era atât de prezent.

Tot în cadrul lucrării de binevestire a Evangheliei mântuirii și, implicit, a valorilor Ortodoxiei se înscrie și activitatea mediatică a Patriarhiei Române, diversă, actuală și cu acoperire în întreaga țară, precum și în străinătate: televiziunea „TRINITAS”, agenția de presă „BASILICA” și cotidianul „Ziarul Lumina”, aduse la viață prin spiritul vizionar și strategic al Preafericirii Sale. Acestea încearcă să răspundă la provocările actuale care se ridică în fața Bisericii, pentru a aduce un spor de credință și de îmbo­gățire culturală, spirituală și duhovnicească a credincioșilor cu valorile Bisericii Ortodoxe. Părintele Patriarh a simțit această nevoie din conștiința vie a slujirii lui Hristos - Arhiereul Cel veșnic -, Care l-a chemat la această înaltă slujire.

A călăuzit destinele Bisericii Ortodoxe Române

Într-o epocă a unui accentuat progres tehnic, a unor schimbări amețitoare în viața societății contemporane, Preafericirea Sa, cu râvnă apostolică, a călăuzit destinele Bisericii Ortodoxe Române, pentru a răspunde la interogările lumii de astăzi, prin manifestări multiple, cu profunde semnificații teologic-bisericești și misionare, prin care s-a pus în valoare potențialul de lucrare în vremea noastră al Ortodoxiei românești. Rândurile de față se doresc a fi un omagiu adus acestei neobosite activități pastoral-misionare desfășurate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Încă de la instalarea sa ca Patriarh la data de 30 septembrie 2007, a căutat să creioneze câteva direcții majore, asupra cărora să se concentreze, în viitor, pentru ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie doar un așezământ cu un trecut istoric atât de bogat, ci să poată fi evidențiat faptul că ea este, totodată, o realitate prezentă, conștientă și responsabilă în sânul poporului român, pe care este chemată să-l slujească cu dragoste și jertfelnicie. Încercăm prin rândurile de față să surprindem câteva din direcțiile pe care le-a slujit cu atâta dăruire, perseverență și dragoste Părintele Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa s-a străduit ca în slujirea sa patriarhală să rețină elementele valoroase pe care le-a identificat în slujirea de Întâistătător a predecesorilor săi, Patriarhii: Miron, Nicodim, Justinian, Iustin și Teoctist, convins fiind că în Biserică există o continuitate nu numai a credinței, a harului sfințitor și mântuitor, împărtășit prin Sfintele Taine, ci și a slujirii. Misiunea Bisericii, în sensul larg al cuvântului, este legată într-o anumită măsură și de contextul istoric, cultural, social, științific etc. în care Biserica este chemată să slujească lumea și omenirea, pe de o parte, dar, în același timp, ea are și o continuitate în transmiterea credinței și în lucrarea de sfințire a credincioșilor prin Sfintele Taine și de călăuzire a lor pe calea mântuirii, care nu depinde numai de contextul istoric în care Biserica este chemată la slujire.

A reușit să pună în lumină Tradiția vie, apostolică și patristică a Bisericii

Patriarhul Daniel a reușit să pună în lumină Tradiția vie, apostolică și patristică a Bisericii, pe care nu trebuie să o înțeleagă nimeni ca pe o piesă de muzeu sau de arhivă, ci ca pe o realitate vie, creatoare, dătătoare de lumină și de mântuire în fiecare epocă sau timp, în care Biserica este chemată să desfășoare o lucrare misionară cât mai bine gândită și articulată.

Părintele Patriarh a scrutat prin timp ceea ce Duhul Bisericii are de spus în timpurile noastre. De aceea, s-a străduit să motiveze și să coaguleze în vederea slujirii Bisericii toate segmentele eclesiale, să le încurajeze și să le pună în lumină potențialul lor creator, pentru ca fiecare mădular al Bisericii și, îndeosebi, cei responsabili cu misiunea deosebită a acesteia să conștientizeze că este nevoie de o nouă abordare a prezenței și a misiunii Bisericii în societate, într-o vreme marcată de o secularizare crescândă, care se manifestă cu o tenacitate și cu o agresivitate tot mai îngrijorătoare. În fața acestei situații, Biserica nu mai poate proceda în același fel în care a procedat în alte vremuri, când un asemenea fenomen nu era atât de prezent și de acaparator.

Nevoia unei legături mai strânse între Sfânta Liturghie și filantropie (slujirea jertfelnică a aproapelui) a fost subliniată în mai multe rânduri de Preafericirea Sa, atât prin cuvânt, cât și prin pilda propriei sale vieți și lucrări în acest sens. Aceasta pentru că Biserica lui Iisus Hristos are un potențial inepuizabil în ceea ce privește slujirea lumii, după chipul sau pilda Mântuitorului, care a îndemnat pe ucenicii Săi să slujească pe oameni, așa cum i-a iubit și i-a slujit El Însuși, până la dăruirea propriei Sale vieți pentru mântuirea lor. În Biserica lui Hristos se află această energie care mișcă mădularele Trupului Bisericii să slujească unul altuia, pentru a împlini Legea lui Hristos
(cf. Galateni 6, 2).

Gândul pastoral al Preafericirii Sale este și acela de a ajuta la conturarea unei conștiințe misionare a slujitorilor Bisericii, care sunt chemați să-și împlinească chemarea lor, cu un elan misionar tot mai bine articulat, izvorât din dragostea Mântuitorului Hristos și care îi împiedică să decadă în ipostaza de simpli „slujbași bisericești”. Pentru sprijinirea acestora, Preafericirea Sa editează cărți, broșuri, almanahuri, care se constituie în auxiliare prețioase în slujirea preo­țească, dar și prin îndemnurile sale părintești în acest sens.

Încă din primele zile ale slujirii sale arhipăstorești, Părintele Patriarh Daniel a simțit cu o deosebită acuitate nevoia ridicării unei noi Catedrale Patriarhale, visul neîmplinit al multor înaintași - Catedrala Neamului. Pronia lui Dumnezeu a rânduit ca acest vis, am putea spune de secole, să prindă contur și să se realizeze în zilele slujirii Preafericirii Sale. La acest proiect major al Ortodoxiei românești a vegheat zile și nopți, văzând, cu tristețe, cum unii dintre compatrioții noștri nu înțeleg necesitatea ridicării acestei catedrale, ca simbol al credinței, al unității și al demnității poporului român, așa cum au acest simbol de excepție mai multe popoare din Răsărit și din Apus. Cu voia Bunului Dumnezeu, acest măreț „lăcaș al Domnului” și „mare Poartă a ­cerului” a cunoscut prima sa ­împlinire, ca un omagiu adus celor 100 de ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918, apoi sfinţirea picturii în mozaic ce se desă­vârşeşte în continuare.

Păstor iscusit de suflete și teolog de largă respirație națională și internațională

În complexitatea personalității Sale surprindem nu numai pe păstorul iscusit de suflete, ci și pe teologul de largă respirație națională și internațională. În gândirea sa teologică putem sesiza evidențierea înnoirii discursului teologic pe coordonate duhovnicești, pastoral-misionare și culturale, punând într-o lumină vie legătura dintre dogmă, spiritualitate și cult.

Părintele Patriarh Daniel este teologul care manifestă capacitate teologică, culturală și inteligență pentru dialogul teologic și ecumenic cu Bisericile apusene, făcând cunoscut și accesibil mesajul Ortodoxiei pentru lumea de astăzi. A știut cu o măiestrie deosebită să evidențieze semnificația prezenței și lucrării Bisericii noastre în contextul lumii de astăzi, demonstrând că Biserica nu trebuie să se bazeze pe clișee și stereotipuri de nici un fel, ci ea trebuie să fie veche și nouă, în același timp, întemeiată pe Tradiția dumnezeiască apostolică, permanent valabilă, dar, totodată, ea trebuie să fie și deschisă și profund responsabilă pentru întreaga lucrare mântuitoare în mijlocul poporului lui Dumnezeu în vremea noastră.

Din toate și prin toate, însă, răzbate duhul credinței dogmatice a Bisericii, dar în mod aparte importanța covârșitoare a Prea­sfintei Treimi, ca taină a unității în diversitate și a diversității în unitate. Treimea le cuprinde pe toate și le lămurește pe toate, Ea fiind izvor de lumină, de viață, de împăcare și de unitate pentru o lume neunită, învrăjbită și înstrăinată de valorile perene ale credinței și ale Evangheliei. Valorifică în mod creator, cu pasiune și dăruire, moștenirea teologică și duhovnicească a mentorului și dascălului său, părintele Dumitru Stăniloae.

Patriarhul-dascăl

Nu greșim dacă afirmăm că Preafericirea Sa, prin formație, prin lucrare și prin dragostea față de teologie și dimensiunea ei academică, misionară și eclesială este Patriarhul-dascăl. Curajul, perseverența în tot lucrul cel bun, competența, viziunea clară a lucrurilor și dăruirea și iubirea jertfelnică față de Iisus Hristos și față de Biserica Sa constituie coordonate esențiale în slujirea sa în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad dorește să se asocieze acestei recunoștințe, bucurii și omagiu, al întregii Biserici Ortodoxe Române, cu propria ei mulțumire și recunoștință pentru tot sprijinul și încurajarea pe care le-a simțit în acești ani, în devenirea sa instituțională și academică, din partea Preafericirii Sale.

Întru mulți și fericiți ani, cu sănătate și cât mai multe ­împliniri, Preafericite Părinte ­Patriarh Daniel!