Piatra Hristos

În Evanghelia care se citește la Dumnezeiasca Liturghie în Duminica a 13-a după Rusalii este vorba despre pilda lucrătorilor răi, iar Mântuitorul Iisus concluzionează citând din Psalmul 117, versetul 22, „Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului…”, după care adaugă: „Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi” (Mt. 21, 44).

Această piatră despre care se face pomenire mai sus, care nu este luată în seamă de lucrătorii cei răi ai viei, Îl reprezintă pe Hristos Însuşi şi iubirea Lui răstignită pentru lume, care este ca o vie a Domnului veşnic. Dragostea aceasta răstignită se manifestă ca împăcare, reconciliere, unitate, viaţă, smerenie şi lumină a Fiului omului, singurul adevărat Fiu al Stăpânului Dumnezeu, Care „n-a venit ca să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Mt. 20, 28). Piatra este Hristos, Care spală picioarele ucenicilor, oferindu-li-Se pildă de slujire, nu după modelul „cârmuitorilor neamurilor care stăpânesc peste ele” şi ca „cei mari care le stăpânesc”, ci ca slugă şi slujitor adevărat, Care este cu adevărat Cel mai mare şi Cel Preaînalt, Întâiul dintre toţi.

Piatra Hristos este suprema smerenie, cea care edifică, coagulează, adevărata temelie a corpului duhovnicesc, comunitar şi social, opusul dezbinării şi mândriei surpătoare a fiinţei, a nea­mului şi umanităţii. Hristos alungă orice frică, lepădând orice relaţie pur pământească, răsturnând piramida ordinii sociale obişnuite şi a demnităţilor ierarhice lumeşti. Hristos e piatra din vârful unghiului piramidei răsturnate, la fundamentul şi temelia adevăratei ordini şi ierarhii, care sunt de natură spirituală, duhovnicească. Piatra Hristos este cea pe care se poate zidi ceva care să dureze, căci El a spus: „Fără Mine nu puteţi face nimic!” (In. 15, 5). Cel Care zideşte în lume pe această piatră nu voieşte nimic doar pentru sine, schimbându-şi mintea prin har, şi modul de a vedea lucrurile îi este transfigurat în lumina cea lină a lui Hristos. Iubirea lui Hristos faţă de toţi, inclusiv faţă de duşmani, este tare ca piatra şi durează în veşnicie, singura adevărată dragoste, jertfitoare, care Se dă pe Sine. Doar căderea şi stricăciunea care au rezultat din păcat se află la originea oricărei inegalităţi şi dezbinări în umanitate.

Cei care se află deasupra piramidei răsturnate sunt cei care guvernează şi stăpânesc asupra celor de jos. Hristos, vârful piramidei răsturnate, este capul trupului „noii creaţii”, temelia întregii zidiri, Cel Care restabileşte desăvârşirea ultimă. Duhul umilit şi smerit din vârful piramidei este cel care stăpâneşte cu adevărat, căci El este Cel Care a pătimit pieirea „pentru popor”, revelându-i nedreptatea şi instaurând dreptatea Sa desăvârşită.

Dreptatea omului se descoperă a fi, dinaintea lui Dumnezeu, „ca o cârpă lepădată”, iar cine nădăjduieşte doar în justiţia omenească, nu va rămâne fără dezamăgire până întru sfârşit. Singura nădejde deplină doar în piatra Hristos suntem chemaţi să ne-o punem, în Dreptul Judecător Care le va restabili pe toate în cele din urmă.