Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Profesorii mei
Sunt elevul unei școli ai cărei profesori au murit demult. Dar asta nu-i împiedică să fie prezenți la ore, să deschidă catalogul la numele meu și să mă scoată la tablă. De fapt, doar pentru mine își țin, zi de zi, lecțiile. Doar mie mi se cere tot timpul caietul cu teme pentru acasă. Doar la numele meu se deschide catalogul.
Sunt numai eu în toată școala, în toate clasele, însă la vârste diferite. Mă întâlnesc doar cu mine însumi atunci când ies în recreație. Se umple curtea școlii cu mine la toate vârstele. Dă-mi și mie nițel vârsta ta, îi spune cel de zece ani celui mai mic cu trei ani decât el, ca să văd cum îmi vine. Cel de paisprezece ani îi cere, pentru foarte scurt timp, celui de nouă ani să-i dea vârsta sa, oferindu-i vârsta lui la schimb.
A și trecut recreația. Nu mai avem când să ne dăm vârstele înapoi. Nici unul dintre noi nu intră cu adevărata lui vârstă la clasă. D-asta nu terminăm școala niciodată. Adică eu, fiindcă despre mine e vorba. O iau mereu și mereu de la capăt.
O să rămâi singur în toată școala, mi-a spus unul dintre profesori chiar înainte să moară.
Era ultimul care nu murise încă. Să nu crezi însă, a mai zis dumnealui, c-o să treci clasa mai ușor decât până acum. Clasele, dom’ profesor, am îndrăznit eu, că sunt elev în toate clasele. Ai dreptate! Uitasem. Vezi să nu vii mâine cu lecția neînvățată. Am de gând să te scot la tablă. Păi faceți asta în fiecare zi, dom’ profesor. Credeam că mâine, cum tocmai veți muri la noapte, o să lipsiți, vrând-nevrând, de la școală. Ce vorbești? Cum să te las cu media neîncheiată? Așa cum pot ceilalți colegi ai mei, care au plecat înaintea mea de pe lumea aceasta, să vină zi de zi la școală, ca tu să-ți vezi liniștit de învățătură, o să pot și eu.
Și, într-adevăr, a putut! Asemenea celorlalți profesori care, deși morți, pot mereu, așa cum eu pot să fiu elevul lor, ocupând singur tot catalogul, toate clasele, toată școala. Asta fiindcă îmi schimb vârstele întruna, merg pe firul timpului înapoi, ca să nu termin școala niciodată. Și n-o termin, numai ca s-o pot ține în viață, ținându-i, totodată, și pe ei, profesorii de la care mai am multe, foarte multe lucruri de învățat!