Răspunsuri duhovniceşti: Avem nevoie de „predici calde, neobositoare şi exemplificatoare“

Cum să sporim credinţa şi trăirea în Hristos în rândul credincioşilor?

Aparent, credinţa este slăbită, dar nu până într-atât. Oamenii au, zilnic, obligaţii familiale, profesionale, sociale mai urgente şi nu pot participa regulat la slujbele bisericeşti. Însă, nu sunt puţini care să nu aibă un fior de înviorare şi să nu se închine când aud bătaia clopotelor, ca un strigăt de chemare a viilor, ca un plâns al morţilor, ca o putere care împrăştie în tot felul fulgerele.

O mărturisesc şirurile nesfârşite de credincioşi la marile hramuri din ţara noastră, care, cu o adâncă nerăbdare, îşi aşteaptă fericiţi rândul, ceasuri lungi, ca să se închine, să sărute sfintele moaşte. Aceştia sunt, toţi, credincioşi tăcuţi, anonimi şi liberi. Într-o comunitate mare, sunt şi oi albe, şi oi negre, şi o credinţă mai firavă, şi nimeni nu poate spune că e neprihănit.

Trebuie slujbe zilnic la biserici, peste tot, cu predici calde, neobositoare şi exemplificatoare şi să nu fie cu nici un chip prilejuri smintitoare. Nimic nu va fi mai frumos ca un slujitor al lui Hristos cu viaţă plină de aşezare duhovnicească, nevinovat, senin, blând, cu ochi de lumină îngerească. Un copil în braţele tatălui său a strigat tare, în biserică, spre uimirea tuturor, când a ieşit preotul în veşminte din altar: „Tată, iată un Doamne-Doamne viu!“ (nu ca cei de pe perete).

Inima curată, nevinovată, a acelui copil a arătat simplu, dar tare, că Dumnezeu, Care ne iubeşte ca pe lumina ochilor, ne cercetează peste tot, ne caută peste tot, ne cheamă: Veniţi la Mine cei osteniţi şi împovăraţi şi adăpostiţi-vă la blânda şi smerita mea inimă, că eu sunt singura Cale, singurul Adevăr, şi singura, nesfârşită şi fericită Viaţă!

Pe lângă cuvinte libere folositoare, să li se recomande cărţi folositoare, mai cu deosebire pe cele ce amintesc de fericirea sfinţilor cu îngerii de sus, de viforul ispitelor, precum şi de grozava şi nesfârşita ardere a iadului. Şi cine va avea din înţelepciunea cea mare, aceluia i se vor lumina inima şi calea!

Fericitul Augustin spune: „Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive, pentru cel ce nu vrea, n-am nici unul! Singurul motiv este moartea!“ (arhim. Arsenie Papacioc, Convorbiri duhovniceşti, vol. I)