Religia, benefică nu doar pentru suflet, ci şi pentru trup

Atunci când, în anul 1885, filosoful nihilist german Fr. Nietzsche clama cu nonşalanţă că Dumnezeu ar fi mort, el voia, în fapt, să sugereze că Acesta n-ar fi existat niciodată. Asemenea altor mari raţionalişti, cum ar fi Marx, Freud, J. Frazer, L. Feuerbach sau B. Russel, Nietzsche afirma că religia n-ar fi altceva decât o simplă rămăşiţă a unui trecut fără vreo legătură cu ştiinţa, un trecut pe care omenirea ar fi trebuit să-l depăşească de multă vreme. Mulţi dintre cei care împărtăşeau această convingere credeau că, în măsura în care nivelul de educaţie, dar şi explicaţiile ştiinţei materialiste privind misterul existenţei vor spori, religia îşi va fi pierdut din interesul oamenilor, iar ideea de Dumnezeu va dispărea pur şi simplu.

Dar Dumnezeu nu este o simplă iluzie efemeră, aşa cum credea Nietzsche, care se va topi pur şi simplu din conştiinţa oamenilor asemenea unei bule de săpun. Iată, am intrat deja în mileniul al III-lea, un mileniu în care, ca şi în cel precedent, ştiinţa şi tehnologia domină tot mai mult spiritul. Cu toate acestea, însă, se vede cu ochiul liber că religia şi spiritualitatea continuă să impună. Cu siguranţă, dacă Nietzsche şi contemporanii săi pozitivişti, reducţionişti sau nihilişti ar mai fi în viaţă, şi-ar exprima părerea că supravieţuirea ideii de Dumnezeu până azi nu e altceva decât consecinţa triumfului ignoranţei asupra raţiunii. Fiind convinşi că orice religie se întemeiază pe superstiţie şi iluzie, ei

n-au fost capabili să tragă decât o singură concluzie: oamenii se agaţă de ideea existenţei unui Dumnezeu pentru simplul motiv că le lipsesc forţa şi curajul de a face faţă şi de a înţelege lumea în afara Lui.

Religia, mai mult decât o renegare veleitară sau o dependenţă psihologică

O atare interpretare, de-a dreptul cinică, este atât de puternic ancorată în gândirea raţionalist-materialistă, încât puţini dintre gânditorii raţionalişti o mai pun la îndoială. Şi totuşi, diferite studii realizate fără nici un fel de prejudecată demonstrează că această idee, din punct de vedere intelectual, are un fundament cu mult mai firav decât s-ar părea. Tot mai mulţi analişti avizaţi subliniază că, în realitate, tenacitatea remarcabilă a religiei îşi are rădăcinile în ceva cu mult mai profund, cu mult mai simplu şi mai sănătos decât o renegare veleitară sau decât o pură dependenţă psihologică. Oamenii de ştiinţă arată că originile religiei sunt cu mult mai complexe şi că ele se fondează pe experienţa mistică, că religiile persistă întrucât conexiunile creierului uman continuă să furnizeze credincioşilor o serie de experienţe unitare, interpretate deseori ca argumente că Dumnezeu există.

Diferite studii au arătat că bărbaţii şi femeile care practică o anume credinţă religioasă au o viaţă mai lungă, cunoscând mai puţine atacuri de apoplexie, mai puţine boli cardiovasculare, având o mai bună funcţionare a sistemului imunitar şi o mai mică presiune sangvină decât populaţia în ansamblul ei. Beneficiile religiei pentru sănătate sunt atât de impresionante, încât, după ce a recitit mai bine de o mie de studii pe acest domeniu, dr. Harold Koenig de la Duke University Medical Center a afirmat cu câţiva ani în urmă, în The New Republic, că "absenţa angajamentului religios are un efect asupra mortalităţii echivalent cu fumatul unui pachet de ţigări pe zi vreme de 40 de ani".

Se pare că religia are efecte la fel de benefice atât pentru trup cât şi pentru suflet; avantajele comportamentului religios pentru sănătate nu se rezumă la componenta fiziologică. Tot mai multe cercetări ajung la concluzia că religia poate fi benefică pentru sănătatea mentală. Acest aspect a surprins pe cei mai mulţi psihiatri care, mergând pe urmele lui Freud, n-au încetat să considere comportamentul religios mai mult ca o stare de dependenţă şi mai puţin ca o stare patologică. De pildă, până în anul 1994, Asociaţia Psihiatrilor Americani (American Psychiatric Association) avea înscrisă oficial "orice credinţă religioasă puternică" în categoria dezordinilor mentale.

Credinţa generează o perspectivă mai optimistă asupra vieţii

Totuşi, conform unor noi date, credinţele şi practicile religioase pot conduce la o ameliorare semnificativă a sănătăţii mentale şi emoţionale. De exemplu, un studiu pe această temă ne arată că numărul consumatorilor de droguri, al alcoolicilor, al divorţaţilor şi al celor care se sinucid este cu mult mai mic în rândul persoanelor religioase decât la restul populaţiei. De asemenea, este tot mai evident că cei care practică o anume religie sunt mai puţin predispuşi spre depresie şi anxietate, dar mai predispuşi să se vindece mai rapid când se află într-o atare suferinţă. Alte experienţe au stabilit o legătură clară între activităţi religioase specifice şi rezultate psihologice pozitive. S-a demonstrat că practici spirituale precum rugăciunea, meditaţia sau participarea la slujbele divine reduc semnificativ stările de anxietate şi depresie, dezvoltă respectul faţă de sine, ameliorează calitatea relaţiilor interumane şi generează o perspectivă mai optimistă asupra vieţii.

Chiar dacă nu toată lumea împărtăşeşte aceeaşi părere privind beneficiile religiei, e tot mai evident că, încurajând comportamente şi atitudini pozitive, religiile joacă un rol important în viaţa omului. De pildă, dezaprobând libertinajul, drogurile, abuzul de alcool, pe de o parte, şi încurajând moduri de viaţă bazate pe moderaţie şi stabilitate în familie, pe de altă parte, majoritatea religiilor favorizează implicit comportamente dintre cele mai sănătoase din punct de vedere moral.

De asemenea, cele mai eficiente organizaţii sociale din cadrul unor comunităţi religioase se constituie şi ele într-un bun exemplu în această privinţă. Tot la fel, sprijinul afectiv şi emoţional pentru prieteni şi membrii familiei reprezintă un element important pentru sănătatea mentală a întregii lumi, iar comunităţile puternice pot produce, în egală măsură, efecte dintre cele mai pozitive şi practice asupra bunăstării fizice. În mod particular, aceste beneficii sunt importante pentru persoanele în vârstă, care trăiesc în comunităţi şi nu pot trăi izolate. E vorba de bătrâni care au nevoie de ajutor pentru a se hrăni, pentru a-şi procura medicamentele, pentru a fi transportaţi spre a fi consultaţi de către medici sau pentru a participa la diferite activităţi cotidiene, care îi sprijină spre a avea o mai bună sănătate fizică.

În acelaşi timp, orice comportament autentic religios poate contribui într-un mod mai direct la cultivarea sănătăţii prin influenţele sale asupra sistemelor de stimulare şi de liniştire a trupului. De pildă, o rugăciune aduce linişte, o cântare sau o meditaţie timp de o oră pot activa funcţia de liniştire a trupului. De asemenea, s-a demonstrat că toate acestea fac să sporească funcţiile sistemului imunitar, să scadă ritmul cardiac şi presiunea sangvină, limitează eliberarea în sânge a hormonilor responsabili de stres şi generează senzaţia de calm şi relaxare. E deja o certitudine faptul că orice comportament care provoacă permanent o astfel de reacţie de liniştire nu face altceva decât să crească nivelul de sănătate mentală şi fizică.