Sălașul sfânt românesc de pe Costa Blanca a Spaniei

M-am aflat la sfârșit de septembrie, în anotimpul dulcilor melanholii, într-un popas iberic pe Costa Blanca, la Calpe. Mai la tot pasul îmi ieșeau în cale, bucurându-mă, semne ale prezențelor românești, nu doar cele izvodind din grăirea în limba ce ne modelează în unicitatea noastră ca popor, ci și acelea ale lucrării ziditoare săvârșite de semenii din România veniți aici de la sfârșitul anilor ’90, din veacul trecut, stoluri, stoluri, împământenindu-se și incrustând locurile acestea cu faptele vredniciei lor ca antreprenori în construcții, industrie, agricultură, turism, co­merț, ori ca oaste muncitoare, pre­țuită pentru iscusința și devo­țiunea ei. Amfitrionii mei generoși, cei din semințiile Coșoveanu și Buhuși, mi-au făcut surpriza unei neaștep­tate și emoționante întâlniri cu acești oameni în zi de duminică, 28 septembrie, într-un loc în care comunitatea se întrupează și dorul de acasă își găsește alinarea. Un coperiș ca cel despre care îi vorbea Sfântul Apostol Petru Mântuitorului pe Muntele Schimbării la Față. Românii pribegiți în Spania, unde alcătuiesc una din primele comunități alogene, care și-a dobândit respectul prin purtarea demnă și întemeietoare, simt nevoia în zilele de sărbătoare să se regăsească în comuniune și în duhul ivirii lor pe lume, în patria sufletească. Și acest loc este Biserica, unde rugăciunea capătă psalmodiere de cete îngerești, adăugându-se celeia din singurătatea chiliei vieţuirii de zi cu zi și de noapte cu noapte. Și aveam să mă cuprind de sacralitatea acestor trăiri ca de sanctuar, mergând, la poftirea gazdelor mele, la Finestrat Benidorm, pe un tărâm mirabil. Străbătusem fabuloasa pădure de zgârie-nori a Benidormului, acest Manhattan al Spaniei, și intrasem în vatra Finestratului învecinat, străjuit de silueta măreață de alburi calcaroase, cum se înfățișează Muntele Puig Cam­pana cu cei 1.410 metri înăl­țime. Și deodată, coborându-mi privirile de pe culmile stâncoase, parcă înzăpezite, mi-a căzut sub ochi, magnetizându-mă, o zidire ce te chema nu cu semeția sa, ci prin frumusețea și armonia de chivot ceresc. Albul de borangic al zidurilor, măiestrita cioplitură a coloanelor, cărămiziul tomnatic al cupolelor cu rotunjimi de lăcaș de închinare din Țara Sfântă, dar mai ales smerita întruchipare de sălaș sfânt, te îmbiau să intri. Și am pășit în biserica plină de credincioși, ascultând cu evlavie cuvântul miezos și adânc înduhovnicit al preotului și însoțit de sonoritățile de la strană, cele de privighetoare, care erau, cum aveam să descopăr ulterior, ale prezbiterei Carmen, alături de părintele Cristian Chiorescu, suflet din sufletul comunității, cea care aici, la biserică, devine realitate palpabilă. Această bazilică, nu demult isprăvită, este, potrivit mărturisirilor dirijorului orchestrei ce a dat viață operei ctito­ri­cești, părintele paroh Cristian Chio­rescu, o bucată de pământ românesc pe îndepărtatele meleaguri hispanice. Biserica, după aceeași slovenire a părintelui, ce mi s-a încredințat, s-a dorit, prin opțiunea pentru o plăsmuire în stil brâncovenesc, a fi nu doar o îmbră­țișare a sublimității creațiu­nilor ctitoricești din vremea voievodului martir și binecredincios Brâncoveanu, ci, mai ales, vestitoare a mesajului spiritual al acestora, unul identitar, rezonând cu românii din diasporă și în duhul căruia se construiesc ființial.

La Finestrat, una din așezările Costei Blanca, de un dinamism impresionant, și-au găsit rost nou de existență mulți români. Azi, aceș­tia alcătuiesc cea de a treia ca mărime comunitate de străini a așezării, după ruși și englezi. Dar cristalizarea simțământului apar­te­nenței s-a produs cu adevărat după 2006, când, odată cu venirea aici a părintelui Cristian Chiorescu, a luat ființă Parohia ortodoxă „Naș­terea Maicii Domnului”. Pogorâse printre pribegii de la Dunăre și Carpați, căutători ai unui cămin sub soarele generos al Spaniei, dar neuitători ai izvoarelor, un duhovnic în stare să îi mângâie cu rugăciunea și să le sfințească noua vatră cu jertfa sa. Terminase Teologia la Sibiu, în 1994, într-o vreme de aur a acestei înalte școli, și în păstorirea de 12 ani la Nadeș, pe valea Târnavei, vădise vocație de ctitor și de zămislitor de climat întru înălțare umană în spirit creștin ortodox. La Nadeș, Mureș, pe Târnave, părintele Chiorescu ridicase o casă a Domnului, lăsată sătenilor aidoma Domnilor din vechile noastre tablouri votive. Statornicindu-se la Finestrat Benidorm, sfinția sa era animat de aceleași aspirații de ctitorire. Vreme de șapte ani a fost nevoit să slujească într-un subsol închiriat de la o biserică catolică, dar gândul și acțiunea se îndreptau ceas de ceas spre temeinicirea propriului lăcaș, ce, era convins, avea să fie catalizatorul osmozei româ­nești la care jinduia inima lui. Și a purces la o primă tocmire de spațiu liturgic, într-o hală industrială, transformată prin neostenirea sa și a credin­cioșilor filotimi într-un colț de paradis cu o largă cărare spre cer, pornind dintr-un univers al ma­șinismului, peste care se presărase pulberea sfințeniei. Acel spațiu atât de minunat împodobit fusese sfințit în 2015 de un sobor condus de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif de la Paris. Enoria păstorită de părintele Chiorescu se pârguia de la o zi la alta prin ceea ce se întâmpla în biserică, dar și în afara ei, adică în acea păstorire vie și formatoare, în care păstorul pătrunde cuviincios și benefic în viața diurnă a credincio­șilor lui. Apăruse un cadru eferves­cent de împre­ună-părtășie prin felurite manifestări de catehizare, sau de sprijin al celor în nevoie, de cultivare a milosteniei și a iubirii. Se ivise acea atmosferă prielnică mersului îna­inte, favorabilă încolțirii și creșterii dorinței de a însemna locul cu semnul identitar, cu Biserica comuni­tății. În 2021, Primăria din Finestrat a răspuns diligențelor stăruitoare ale parohului și credincioșilor și a oferit în concesiune gratuită terenul pentru construcția Ansamblului Parohial Ortodox Românesc Finestrat Benidorm, pe care aveau să răsară în scurtă vreme biserica, centrul social, clopotnița și Altarul de vară.

Emulația generată de această izbândă a cuprins nu doar comunitatea din Finestrat, ci pe mulți români cu dare de mână din întreaga Spanie și de din afara ei, așa cum a fost cazul industriașului din Londra, românul Marian Bu­huși, care are o reședință și la Calpe, binevoitoarea mea călăuză întru cunoașterea acestei admirabile ctitorii românești de malurile Mediteranei. Nu a rămas indiferentă nici țara, care a trimis prin Departamentul Românilor de Pretutindeni fonduri consistente, ce s-au alăturat banului văduvei, dar și donațiilor importante ale unor români cu inimă mare. Vrerea părintelui, împărtășită de parohienii săi și de cei care au pus în operă proiectul, a fost a unei zidiri emblematice, siglă a spiritului românesc și incintă în care tot ceea ce definește credința noastră ortodoxă să se regăsească în formele sale preacurate. Arhitecta care a conceput bazilica, româncă din Spania, Ana Maria Bazon, a dat visării contururile realului, dar și ale inefabilului. Modelul inspirator a fost biserica în stil brâncovenesc din Cimitirul Mănăstirii Cernica, „Sfântul Lazăr”, care, transpusă în forme originale la Finestrat, ­putea aduce, cum scrie părintele paroh în însemnările ce mi le-a trimis, „încărcătura simbolică esen­țială”, acea respirare a „rugăciunii neîncetate”, caracteristică așeză­mân­tului monahal paradigmatic din preajma Bucu­reștilor. „A alege Biserica «Sfântul Lazăr» ca model în Spania, notează părintele, înseamnă a aduce cu noi nu doar cărămida și piatra, ci și «duhul de jertfă și liniște», specific vieții monahale românești.”

Și așa, din 27 februarie 2022, când Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei, a pus piatra de temelie, biserica din Finestrat Benidorm s-a înălțat voinicește ca în poveste, fiind de la sfârșitul anului 2024 o bijuterie românească pe tip­sia de pucioasă a solului ibe­ric. Toate elementele componente se împreună armonic, conferind bisericii caracteristicile unei opere princeps, înmănunchind, ca să evoc iar zisa părintelui ctitor, „echilibrul și armonia”, pe care diaspora noastră le caută, transformând lăcașul într-o adevărată „Arcă spirituală”. E vorba de exteriorul și interiorul bazilical, la care au meșterit iscu­siții constructori de sub bagheta domnilor Marian Gheorghiță Bușe și Nicolae Filip, de catapeteasmă și strane, migălite cu arta virtuo­zității de sculptorii în lemn de la Mobilier Vlaș din Arad, precum și de icoanele pe lemn zugrăvite în Iași, la Divin Art, de un zugrav al harului, călugăr lucrând cu multă rugăciune și ajunare, ce-s podoaba interimară până la realizarea picturii.

Și în ziua de 7 septembrie 2025, Duminica de dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, odorul brâncovenesc de la Finestrat Benidorm a primit pecetea sfințirii prin slujba de târnosire săvârșită de un sobor de ierarhi format din IPS Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale; PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Ungariei; PS Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei; și PS Părinte Teofil de Iberia, Arhi­ereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei. Ca în vechimi voievodale a răsunat, încoronând culmile Muntelui Puig Campana, cântarea ca de limpeziș paradisiac a Corului academic „Byzantion”, dirijat de Adrian Sârbu, venit de la Iași spre a spori cu arta sa strălucirea acestei sărbători. „Oaza brâncovenească de sub cerul Spaniei” își etala caratele de frumusețe și-și începea în slavă misiunea de a fi sălaș sfânt pentru românii din această parte de lume, cei hotărâți s-o împodobească cât mai grabnic cu putință cu „lumina și culoarea picturii”, cea care perpetuează vie memoria unei „Ortodoxii vibrante și pline de viață”, dăinuitoare în toate așezămintele modelate în stilul brâncovenesc al desăvârșirilor.