Este vorba de lucrarea Proniei, totuși: în îndepărata Suedie, în mijlocul unor păduri și lacuri, lângă un oraș modest ca întindere și locuitori, să poți avea propria biserică ortodoxă! Cumpărată, achitată, restaurată integral, împodobită, chiar cochetă. Acea cochetărie care amintește de fecioarele înțelepte ieșite în calea Mirelui, gătite, primenite, cu candelele pline de untdelemn. Căci așa se cuvine să-L întâmpinăm pe Împăratul: cu tot ce avem mai bun („ale Tale dintru ale Tale”), mai proaspăt, mai curat, mai de preț. Minimalismul sau precaritatea nu-și au locul aici; la fel, necurăția, amestecul nepotrivit, fracția...
Tipăriturile diaconului Coresi
Acest volum reprezintă un omagiu adus diaconului Coresi și strădaniei sale tipografice de slujire a Bisericii și a neamului românesc, care a marcat începutul unei epoci de redeșteptare națională.
Între cele 296 de pagini ale sale se regăsesc articole și studii semnate de reputați istorici, teologi și cercetători din mediul academic românesc, care au evocat personalitatea și opera diaconului Coresi, evidențiind importanța sa eclezială și națională, de aceea lucrarea se constituie astfel într-o mărturie importantă a gloriosului nostru trecut, precum și într-un îndemn adresat noilor generații de a-și cunoaște istoria și înaintașii și de a le urma exemplul în iubirea de țară și în propovăduirea credinței.
Prin intermediul întregii sale activități misionare cu ajutorul tiparului, diaconul Coresi a contribuit hotărâtor la modelarea naturală, echilibrată și frumoasă a limbii române, sprijinind aprofundarea unității de limbă, de neam și de credință.
Așa cum spune Înaltpreasfințitul Părinte Nifon în Precuvântarea cărții, „cel de-al treilea mare și important meșter tipograf de la noi, după ieromonahul Macarie și Dimitrie Liubavici, diaconul Coresi, adevărat voievod al tiparului românesc, este una dintre personalitățile de seamă ale panteonului spiritual și cultural național, cu un uriaș, decisiv și necesar aport misionar și educațional, fiindcă el a contribuit, în chip ireversibil, la cristalizarea limbii române literare, la introducerea ei în cult, precum și la aprofundarea conștiinței unității de neam, credință și limbă, prin intermediul numeroaselor sale volume, răspândite în spațiile locuite de români...
Diaconul Coresi a susținut și a contribuit enorm la realizarea unității noastre naționale, punând bazele aprofundării acesteia și creând premisele pentru înfăptuirea unirii românilor, realizată pentru scurtă vreme de Mihai Voievod Viteazul, iar, apoi, pentru împlinirea visului de veacuri al românilor, și anume realizarea României Mari. El a fost unul dintre clericii de frunte ai Bisericii noastre, care s-a nevoit în spațiul cultural românesc tipărind cărți valoroase care să susțină propovăduirea bucuriei valorilor Evangheliei lui Hristos și aspirațiile legitime de unitate națională ale înaintașilor noștri”.



.jpg)