Sunt mulţi bolnavii care trec pragul Bisericii "Schimbarea la Faţă", din incinta Spitalului de Psihiatrie Socola, iar preotul de caritate Iustin Neagu cunoaşte suferinţe nenumărate, având contact cu bolnavii din mai multe spitale, printre care Spitalul de copii "Sfânta Maria", Maternitatea "Cuza Vodă", Spitalul de Ftiziologie şi Spitalul de Psihiatrie Socola unde se află din 1997.
Despre cazurile de dependenţi, părintele Iustin Neagu de la Spitalul Socola a remarcat că sunt, din nefericire, tot mai numeroase. "Sunt cazuri foarte multe aici la spital pentru că şi profilul este de aşa natură. Dacă ar fi să se facă o statistică obiectivă asupra internaţilor de aici, cam 70% sunt pe fond de alcool şi de droguri, pentru că de fapt şi alcoolul este tot un drog. În ceea ce priveşte rolul preotului în asemenea situaţii, el este mic, pentru că Sfânta Biserică lasă liberatea omului într-un mod desăvârşit şi total. Păcatul îl depărtează pe om nu de persoana preotului, ci îl depărtează de setul valorilor spirituale, nu se mai spovedeşte, nu mai merge la slujbă pentru a participa la Sfânta Liturghie. Nu avem mijloacele să putem reglementa asta în mod direct, ci numai prin rugăciune, ne rugăm, alături de speranţa ca celălalt să participe. Noi vrem să le dăm un sfat bun dar, de ce să fim făţarnici, aceasta se face foarte greu, ei nu sunt predispuşi la acest dialog".
"Este cea mai grea povară pe care o poate avea cineva"
Părintele Iustin Neagu crede că tinerii care cad în patima drogurilor au cea mai grea povară: "Ei nu refuză un sfat, dar nu se poate dialoga cu ei, această boală, dependenţa, este pur şi simplu diabolică, este o prea mică predispoziţie spre valori. Nu numai spre biserică, ci în general spre valori. Omul acela nici nu mai citeşte, nu are înclinaţii spre cultură, nu-i place relaţia cu oamenii demni. El caută altfel de persoane şi nu numai persoane, ci şi situaţii, anturaje şi posibilităţi prin care să-şi hrănească patima. Este cea mai grea povară pe care o poate avea cineva. Atunci când suferă cineva de o durere, de anumite afecţiuni ale unor organe, dar când această durere este dublată şi de inconştienţă şi de lipsa raţiunii, atunci este foarte grav. Această lipsă face imposibil dialogul. Sunt foarte rare cazurile, poate unul din douăzeci, cincizeci, o sută care pot fi recuperaţi. E bun şi unul dintr-o mie, dar mare parte devin victimele acestei neputinţe".
