A început procesul pentru Insula Şerpilor

Ieri, 2 septembrie, au început la Palatul Păcii din Haga, sediul Curţii Internaţionale de Justiţie, audierile celor două părţi (România şi Ucraina) în cadrul procesului ce priveşte delimitarea maritimă în Marea Neagră. Aceasta este faza orală, cu pledoariile României, în calitate de stat reclamant, în procesul care are drept obiectiv soluţionarea problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră. Teritoriul disputat se întinde pe 12.000 de kilometri pătraţi, iar pe fundul maritim al acestui teritoriu s-au descoperit, în urmă cu câţiva ani, zăcăminte de petrol şi gaz, notează cotidianul rus „Vremia Novostei“.

Miza diferendului o reprezintă, conform Agentului României la Curtea Internaţională de Justiţie, Bogdan Aurescu, într-un interviu pentru postul de radio RFI, la 31 iulie 2008, „delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive, care sunt spaţii dincolo de teritoriul de stat, dar care au un regim juridic foarte apropiat de teritoriul de stat. Este vorba de o suprafaţă de aproape 12 mii de kilometri pătraţi, deci o zonă destul de întinsă, în care statul care va fi considerat stat titular, după soluţia Curţii Internaţionale de Justiţie, va putea să exercite dreptul de exploatare şi de explorare, drepturi suverane în această zonă. Este vorba despre o suprafaţă în care se găsesc resurse de hidrocarburi de anvergură medie, care, după pronunţarea hotărârii Curţii, vor putea să fie exploatate de către România, respectiv de către Ucraina“.

În cadrul acestei faze orale, împărţită la rândul său în cadrul a două etape, fiecare dintre părţi îşi susţine public argumentaţia. Astfel, în perioada 2-5 septembrie, are loc prima rundă de pledoarii a României, Ucraina îşi susţine argumentaţia în perioada 9-12 septembrie, urmând ca în cadrul celei de-a doua etape a audierilor publice, România să îşi susţină, la 15-16 septembrie, a doua rundă de pledoarii şi să prezinte concluziile în ceea ce priveşte soluţia de delimitare pe care o consideră echitabilă şi în deplin acord cu prevederile dreptului internaţional, iar Ucraina să îşi prezinte, de asemenea, a doua rundă a pledoariilor şi concluziile la 18-19 septembrie.

După încheierea fazei orale a procedurilor, Curtea Internaţională de Justiţie va avea la dispoziţie, conform practicii în domeniu, o perioadă de trei până la şase luni, în cadrul căreia va delibera şi va da o hotărâre, care are caracter definitiv, obligatoriu şi executoriu pentru părţi. Caracterul hotărârii stabileşte astfel că, din acel moment, nu mai există nici o cale legală de atac împotriva respectivei decizii şi ambele state se vor conforma întocmai. Dacă vreunul dintre cele două state, în funcţie de hotărârea pronunţată de Curte, nu se supune deciziei formulate, conform articolului 94 din Carta ONU, cealaltă parte are astfel posibilitatea să se adreseze Consiliului de Securitate ONU, care va lua măsurile necesare pentru a asigura respectarea hotărârii.

6 ani de negocieri fără rezultat

În cadrul acestui proces, România are calitatea de reclamant, iar Ucraina, calitatea de pârât. Procesul a ajuns în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie pentru că negocierile purtate între cele două state în perioada 1998-2004 nu au ajuns la nici un rezultat, cele două părţi adoptând poziţii divergente. Acordul Conex la Tratatul privind relaţiile de cooperare şi bună vecinătate între România şi Ucraina, semnat la 2 iunie 1997, odată cu Tratatul, prevede în articolul 4 (h), printre altele, că diferendul va fi adus în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie la solicitarea oricăreia dintre părţi dacă nu va fi soluţionat (prin negocieri) într-un interval de timp rezonabil, dar nu mai puţin de doi ani de la iniţierea negocierilor.

La data de 16 septembrie 2004, România a sesizat Curtea Internaţională de Justiţie pentru soluţionarea problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră, declanşând astfel procedurile în faţa Curţii.

România a înaintat la 15 august 2005 un Memoriu Curţii, Ucraina răspunzând la 16 mai 2006 printr-un Contra-Memoriu. La 19 decembrie 2006 România a înaintat Replica ca răspuns la poziţia formulată de Ucraina, pentru ca la 5 iulie 2007, autorităţile de la Kiev să înainteze Duplica. Această fază scrisă a procesului se încheie în momentul în care încep pledoariile în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie.

Echipa care reprezintă România în procesul cu Ucraina în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie este formată din Agentul României pentru procesul de la Haga, Bogdan Aurescu, cu rang de director general în MAE român, co-agenţii Cosmin Dinescu, director general pentru afaceri juridice în MAE român, şi Călin Fabian, ambasadorul României la Haga, şi cinci diplomaţi jurişti. Sunt cooptaţi în cadrul echipei României şi trei reputaţi profesori şi experţi în drept internaţional, James Crawford de la Universitatea din Cambridge, Alain Pellet de la Universitatea Paris Ouest Nanterre-La Defense şi Vaughan Lowe de la Universitatea din Oxford.

De asemenea, pentru o înţelegere mai bună de către Curtea Internaţională de Justiţie a poziţiei exprimate de fiecare stat în parte, atât România, cât şi Ucraina au desemnat câte un judecător ad-hoc, care să asigure necesitatea dreptului de apărare a părţii în faţa judecătorilor permanenţi ai Curţii. Cei doi judecători ad-hoc au acelaşi statut de neutralitate şi imparţialitate ca şi un judecător permanent. România l-a desemnat pe profesorul francez Jean Pierre Cot, în prezent preşedinte al Societăţii Franceze de Drept Internaţional şi judecător la Tribunalul Internaţional pentru Dreptul Mării de la Hamburg, iar Ucraina l-a desemnat pe profesorul american de drept de la Universitatea din Miami, Bernard Oxman, fost judecător ad-hoc la Tribunalul Internaţional pentru Dreptul Mării.

Prima zi de pledoarie a României

Agentul României la Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) de la Haga, Bogdan Aurescu, a deschis ieri pledoariile în procesul împotriva Ucrainei pentru delimitarea spaţiilor maritime din Marea Neagră, exprimându-şi încrederea în CIJ şi în dreptul internaţional.

Bogdan Aurescu a subliniat că scopul procesului de la Haga este trasarea unei linii de delimitare care să stabilească suprafaţa de platou continental şi zona economică exclusivă ale României, respectiv Ucrainei, în Marea Neagră, într-o zonă în care pretenţiile celor două state la platou continental şi zonă economică exclusivă sunt concurente.

Potrivit domnului Aurescu, argumentul Ucrainei, conform căruia este vorba de un caz foarte complex din punct de vedere juridic şi geografic şi de aceea negocierile dintre părţi au eşuat, este unul eronat şi în realitate ceea ce a condus la eşec a fost neacceptarea de către Ucraina a metodei de delimitare a CIJ în jurisprudenţa sa, adică metoda echidistanţă/mediană - circumstanţe speciale/relevante, susţinută de România de la începutul negocierilor. El a demonstrat în pledoaria sa prin proiecţii şi comparaţii geografice modul în care Ucraina distorsionează metoda de delimitare maritimă folosită de CIJ pentru a emite pretenţii nejustificate la platou continental şi zonă economică exclusivă.

Bogdan Aurescu a mai arătat în discursul său că România nu poate accepta extinderea consecinţelor inechitabile produse deja de nedreptatea istorică prin care Insula Şerpilor a fost ocupată ilicit de URSS în 1948, descriind totodată istoricul acestei ocupări şi precizând că, în actualul proces, formaţiunea maritimă Insula Şerpilor trebuie tratată conform normelor de drept internaţional care se referă la stânci, aşa cum a acceptat, de altfel, şi Ucraina în momentul încheierii tratatului de bază, în 1997.

Profesorul francez de drept internaţional, Alain Pellet, care reprezintă România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internaţională de la Haga, a insistat ieri că această instanţă are competenţe depline în realizarea delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră, competenţe convenite de România şi Ucraina prin Acordul conex la tratatul de bază din 1997.

În pledoaria sa la CIJ, care a urmat-o pe cea a agentului României, Bogdan Aurescu, Alain Pellet a contracarat argumentul Ucrainei în sensul că acest tribunal nu este competent să traseze o linie de delimitare între, pe de o parte, platoul continental şi zona exclusivă ale României şi, pe de altă parte, marea teritorială a Ucrainei din jurul Insulei Şerpilor, ci doar între porţiunile de platou continental şi zone economice exclusive ale celor două state.

▲ De ce s-a grăbit Ucraina să populeze Insula

Ucraina susţine că Insula Şerpilor, care îi aparţine, este o insulă, conform legislaţiei internaţionale, şi ar trebui să-şi primească propriul teritoriu, platoul continental şi zona economică exclusivă, a declarat ambasadorul Kievului la Bucureşti, Markian Kulik, într-un interviu pentru Radio France International, în contextul audierilor care au loc la Haga în procesul intentat de România Ucrainei pentru delimitarea platoului continental la Marea Neagră.

„Insula are toate caracteristicile necesare din punct de vedere geografic. Este suficient de mare, poate susţine viaţa, există indicii încă din perioada antichităţii privind existenţa unor aşezări umane, există oameni care trăiesc acolo în prezent“, a susţinut ambasadorul ucrainean. „Nu ştiu exact câţi oameni trăiesc pe insulă, dar există un oficiu poştal, o sucursală bancară, două hoteluri. Autorităţile încearcă să dezvolte şi infrastructura turistică. Sunt oameni care încearcă să-şi creeze o viaţă normală pe insulă, probabil câteva sute, şi nu cred că este trecut undeva ca un criteriu să fie existenţa unei surse de apă dulce“, a adăugat Markian Kulik.

Chestiunea privind „caracterul locuibil“ al Insulei Şerpilor este extrem de importantă. Dacă acest teritoriu este considerat stâncă, adică nepotrivit pentru populare, atunci delimitarea platoului continental va fi în favoarea României; în cazul în care acesta va fi considerat teritoriul populat, după cum doreşte partea ucraineană, linia de delimitare va ajunge până la malul românesc din Delta Dunării.