Multe specii şi habitate ale Europei se află în pericol

▲ Comisia Europeană a publicat un raport pe tema stării de conservare a peste 1.150 de specii şi 200 de tipuri de habitate protejate prin legislaţia comunitară ▲ Întrucât doar o mică parte a acestor specii şi habitate vulnerabile a atins o stare de conservare favorabilă, statele membre trebuie să îşi intensifice eforturile dacă se doreşte o îmbunătăţire a situaţiei ▲ Raportul, care vizează perioada 2001-2006 şi reprezintă cea mai complexă analiză a biodiversităţii din Uniunea Europeană întreprinsă vreodată, constituie un etalon cu o valoare inestimabilă pentru cuantificarea tendinţelor care se vor înregistra în viitor ▲

Raportul arată că păşunile, zonele umede şi habitatele costiere sunt cele mai ameninţate, cauzele acestei situaţii fiind declinul practicilor agricole tradiţionale, dezvoltarea turismului şi schimbările climatice. Totuşi, imaginea de ansamblu nu este în totalitate sumbră. Unele specii mai mari şi reprezentative, precum lupul, râsul eurasiatic, castorul şi vidra, au început să repopuleze anumite arii din teritoriile lor tradiţionale. Multe state membre au investit masiv în realizarea monitorizării amănunţite şi, în ciuda existenţei unor lacune, exerciţiul de raportare a fost un succes de proporţii. „Ne-am angajat să oprim diminuarea biodiversităţii în Europa. Recăpătarea stării favorabile a habitatelor şi speciilor vulnerabile necesită timp şi eforturi susţinute. Legislaţia comunitară în domeniul protecţiei naturii şi reţeaua Natura 2000 sunt elementele esenţiale în realizarea obiectivelor noastre de protejare a biodiversităţii în UE“, a declarat Stavros Dimas, comisarul UE pentru Mediu.

Prof. Jacqueline McGlade, directorul executiv al Agenţiei Europene de Mediu, a susţinut că „biodiversitatea Europei încă este supusă unor presiuni importante şi expusă unor riscuri mari. Deşi nu vom reuşi să realizăm obiectivul de oprire a diminuării biodiversităţii în Europa până în 2010, putem spune că s-au înregistrat progrese“.

Raportul tratează 216 tipuri de habitate şi conţine informaţii despre aproximativ 1.182 de specii. Deşi din mesajul general reiese că multe specii şi tipuri de habitate nu au atins încă o stare favorabilă de conservare, există elemente care indică faptul că măsurile de protecţie dau roade şi că unele specii şi tipuri de habitate încep să se refacă. Specii precum ursul brun, lupul şi castorul îşi revin şi încep să se restabilească în anumite teritorii, ceea ce înseamnă că sunt disponibile habitate adecvate şi că presiunile negative exercitate, printre altele, de vânătoare şi poluare s-au diminuat.

Starea generală a păşunilor, a zonelor umede şi a tipurilor de habitate costiere este deosebit de nefavorabilă. Păşunile sunt legate în principal de practicile agricole tradiţionale, care dispar pe întregul teritoriu al UE, iar starea de conservare a tuturor tipurilor de habitate asociate agriculturii este mult mai proastă decât a altor tipuri de habitate: numai 7% din evaluări sunt favorabile, faţă de 21% în cazul habitatelor neinfluenţate de agricultură. Această situaţie este generată de trecerea către o agricultură mai intensivă, de abandonarea terenurilor şi de gestionarea deficitară a acestora. Zonelor umede li se dă o altă utilitate şi au de suferit la rândul lor de pe urma efectelor schimbărilor climatice, ca şi habitatele asociate gheţarilor alpini. Habitatele costiere sunt supuse unei presiuni din ce în ce mai mari din cauza turismului.

În ansamblu, aproximativ 13% din evaluările stării de conservare a habitatelor regionale şi 27% din evaluările stării de conservare a speciilor regionale au fost clasificate în categoria „necunoscută“. Această clasificare a fost foarte frecvent utilizată în cazul speciilor prezente în sudul Europei, respectiv Cipru, Grecia, Spania şi Portugalia, unde starea de conservare a peste 50% din speciile declarate pe teritoriul lor a fost clasificată drept „necunoscută“. Mediul marin reprezintă o problemă aparte, 57% din evaluările stării de conservare a speciilor marine şi aproximativ 40% din evaluările stării de conservare a habitatelor marine fiind clasificate în categoria „necunoscută“.