Victoria republicanului Donald Trump la alegerile prezidenţiale americane, continuarea războiului din Orientul Mijlociu sau Jocurile Olimpice de la Paris se numără printre evenimentele care, potrivit unei
Orezăriile, tot mai vizibile în România
▲ Fermierii europeni au înţeles oportunitatea pe care o oferă clima şi terenurile agricole din România şi au început să investească în orezării ▲ Potrivit agenţiei Reuters, ţara noastră ar putea deveni un producător european de orez de top în următorii ani, după ce unii fermieri europeni au început să se extindă spre Europa de Est ▲ Terenul cultivat cu orez din România va ajunge la 40.000-50.000 de hectare în următorii cinci ani, apreciază reprezentanţii Riso Scotti, cel mai mare producător de orez din Europa şi totodată prima companie occidentală care pătrunde în România ▲
Demersul lor se produce în contextul în care preţul la orez a crescut, triplându-se anul acesta şi determinând îngrijorarea privind o penurie, iar exporturilor marilor producători din Asia au scăzut. „România dispune de un mare potenţial“, a declarat Jean-Pierre Brun, directorul London Rice Brokers Association, care a precizat că terenurile agricole româneşti sunt propice unei astfel de culturi: „E nevoie de teren plat, o sursă accesibilă de apă, care este Dunărea, şi vreme caldă. Având toate acestea, România dispune de bune condiţii pentru a produce orez“. În acest fel, România are şansa de a deveni un producător european de orez de top în următorii ani. Fluviul Dunărea, care are rezerve de apă de 20 de ori mai mari decât bazinul Padului, ce alimentează orezăriile din Italia, oferă României un avantaj competitiv asupra Italiei şi Spaniei, care ocupă locul doi în Europa în materie de cultivare a orezului, dar care suferă de restricţionări ale apei. „Vom produce la costuri mai mici“, a declarat Angelo Dario Scotti, directorul executiv al Riso Scotti, cel mai mare producător de orez din Europa şi totodată prima companie occidentală care pătrunde în România. Încă din 2003, Riso Scotti a investit zeci de milioane de euro pentru a cumpăra 7.000 de hectare de loturi fragmentate în România, construind o instalaţie de procesare la Vlădeni, judeţul Ialomiţa. Preţurile terenurilor au crescut vertiginos la 1.000 de euro hectarul, de la 200 de euro în urmă cu cinci ani, dar şi aşa sunt de şase ori mai mici decât în Italia. Uniunea Europeană produce aproximativ 2.2 milioane de tone de orez pe an, pe o suprafaţă de 500.000 de hectare de teren, şi importă 1 milion de tone. Perucca a declarat că România va produce 40.000 de tone de orez anul acesta şi a prevăzut că terenul cultivat cu orez din România va ajunge la 40.000-50.000 de hectare în următorii cinci ani. În condiţiile în care se preconizează o dublare a capacităţii instalaţiei de la Vlădeni în următorii cinci ani, România va putea exporta peste 100.000 de tone pe an, reducând importurile din UE cu 10%. „Teoretic, vom putea exporta peste tot în lume, dar pentru moment vindem orez în Ungaria, Bulgaria, Grecia şi Serbia“, a afirmat Perucca. 500 de euro/hectar, subvenţiile pentru cultura de orez Potrivit Ministerului Agriculturii, România are 15 milioane de hectare de teren arabil, dintre care aproximativ 3-5 milioane sunt nefolosite şi disponibile pentru a fi transformate în teren fertil pentru cultivarea cerealelor şi a orezului. Costul metodelor agricole moderne şi fragmentarea proprietăţii, după ce pământul naţionalizat a fost reprivatizat după căderea comunismului, fac ca fermierii români să aibă nevoie de mai mult timp până când se vor orienta spre cultivarea orezului. „Sprijinim iniţiativa occidentală de a extinde cultivarea orezului la România. Dar este o cultură costisitoare şi nu este fezabilă economic pe proprietăţi mai mici de 100 de hectare“, susţine expertul din Ministerul Agriculturii, Frusina Miu. Cu toate acestea, subvenţiile oferite de Guvernul român şi UE se cifrează la numai 500 de euro pe hectar, o sumă insuficientă pentru a-i stimula pe fermierii români. Riso Scotti, de exemplu, a investit 1.500 de euro la hectar pentru a ameliora calitatea terenului, a reconstrui şi extinde vasta reţea de canale şi a reabilita echipamentul de pompare moştenit din vremea comunismului.