Victoria republicanului Donald Trump la alegerile prezidenţiale americane, continuarea războiului din Orientul Mijlociu sau Jocurile Olimpice de la Paris se numără printre evenimentele care, potrivit unei
Pelerinaj cu părinţii tinerilor din ATOR Iaşi
Atorenii ieşeni au sărbătorit Ziua Naţională - 1 Decembrie în familie. De la primele ore ale dimineţii, a fost săvârşită Sfânta Liturghie în Biserica „Sf. Sava din Iaşi“, la care au participat zeci de tineri din ATOR şi ASCOR, alături de părinţii lor. La finalul slujbei, după un ceai şi o gustare frugală servită împreună cu tinerii, părinţii au purces la drum. Prima oprire a fost la Mănăstirea Miclăuşeni. Cei 28 de participanţi au stat de vorbă la un vin fiert, apoi au vizitat castelul familiei Sturdza. Au aflat lucruri noi despre istoria Sturzeştilor şi a locului în care se aflau, despre parcul împrejmuitor care adăposteşte specii rare de arbori precum arborele de ginkgo biloba.
Mănăstirea Cămârzani i-a aşteptat pe oaspeţi cu masa pusă şi cu poveşti despre cei care au ctitorit-o. Boierul Emanoil şi soţia sa, Zoiţa Morţun, ctitorii Bisericii „Sf. Gheorghe“ de la Mănăstirea Cămărzani, au fost şi părinţii a 18 copii. La Voroneţ, părinţii atorenilor au privit şi au meditat la icoana Judecăţii de Apoi pictată pe peretele vestic al bisericii. În Cetatea Sucevei i-a întâmpinat Sfântul Ioan cel Nou, model de statornicie în credinţă şi de mărturisire.
La Fălticeni s-a vizitat Muzeul Irimescu, sculptor român ce a adus cu dalta, în sculpturile sale, elogii maternităţii. Temele preferate ale artistului au fost maternitatea, folclorul şi războiul, ultima experienţă fiind cea care l-a marcat cel mai mult. După masa de seară, servită la Mănăstirea Buciumeni, părinţii au plecat spre casă, mărturisindu-şi pe traseu impresiile şi bucuria. S-au declarat mulţumiţi de experienţa zilei, impresionaţi de faptul că rolurile s-au inversat şi proprii lor copii au reuşit să le organizeze acest pelerinaj, să-i aducă împreună şi să-i determine să se cunoască. Au înţeles că ATOR-ul nu este un spaţiu unde se pierde timpul, ci o şcoală. Cine munceşte în astfel de asociaţii doi -trei ani, pleacă în viaţă cu un bagaj considerabil de cunoştinţe, abilităţi şi experienţe.
Ne dorim ca această activitate să fie prima dintr-un şir de alte întâlniri şi începutul unei prietenii între părinţii noştri. (Alexandru Ioniţă, ATOR - Iaşi)