Rodna şi Retezat, în pericol de a ieşi de pe lista UNESCO

Membrii Comisiei parla­mentare pentru relaţia cu UNESCO şi-au anunţat intenţia de a discuta cu reprezentanţii Ministerului Mediului şi ai Romsilva, dar şi să se deplaseze în teritoriu, pentru a analiza situaţia rezervaţiilor Rodna şi Retezat, astfel încât acestea să nu fie scoase din lista mondială a rezervaţiilor biosferei. Cerinţele UNESCO impun ca în aceste rezervaţii să existe aşezări umane, în contradicţie cu legea românească a parcurilor naţionale care interzice existenţa comuni­tăţilor locale în ariile protejate.

Autorităţile române caută soluţii pentru ca rezervaţiile Munţii Rodnei şi Munţii Retezat să nu piardă statutul de rezervaţie a biosferei - o arie naturală protejată căreia i se atribuie un calificativ internaţional şi ale cărei caracteristici sunt definite de UNESCO, în cadrul programului „Omul şi Biosfera” („Man and the Biosphere Programme” - MAB).

„Cele două rezervaţii au fost înfiinţate ca rezervaţii ale biosferei în anul 1979, pe o suprafaţă mult mai mică decât cea actuală. Ulterior, în 1992, suprafaţa a fost extinsă la nivelul suprafeţei actualelor parcuri naţionale Rodna şi Retezat, pe baza unui studiu făcut destul de rapid şi nu cu foarte multe formalităţi”, a precizat Ioan Jelev, preşedintele Comitetului Naţional Român „Man and the Biosphere Programme” (MAB), la o întâlnire cu membrii Comisiei parlamentare pentru relaţia cu UNESCO.

Jelev a menţionat că acest lucru s-a întâmplat într-o perioadă în care nu apăruse încă Strategia de la Sevilla privind rezervaţiile biosferei, adoptată în 1995, care impune ca în aceste rezervaţii să existe aşezări umane, în contradicţie cu legea românească a parcurilor naţionale, care interzice existenţa comunităţilor locale în ariile protejate.

„Din păcate, la Rodna şi Retezat, pe suprafaţa lor fiind parcuri naţionale, prin lege nu puteau să existe comunităţi locale. Foarte mulţi ani, UNESCO nu s-a formalizat faţă de această nouă abordare, să spunem, prin care solicita ca neapărat aceste rezervaţii să includă comunităţi umane. (...)Primele probleme au apărut odată cu cererea unor raportări periodice specifice acestor rezervaţii, undeva în jurul lui 2009, când Rodna şi Retezat au trimis raportări, dar din păcate din ele nu rezultă că îndeplinesc condiţiile”, a precizat el.

Astfel s-a ajuns la situaţia că, în mai 2017, Comitetul Internaţional consultativ MAB-UNESCO a comunicat faptul că la următoarea întâlnire a acestui for cele două rezervaţii vor fi scoase din lista reţelei mondiale a rezervaţiilor biosferei. Decizia comunicată de UNESCO a dus la conturarea, ca soluţie, a unui program de conformare pentru cele două rezervaţii, cu etape, termene şi sarcini precise, astfel încât, până la finele lui 2019, acestea să îndeplinească standardele cerute de Strategia de la Sevilla.

„Soluţiile ar fi ca, de exemplu, în cazul Parcului Naţional Munţii Rodnei, fie să se extindă limita actuală şi să înglobeze aşezările umane din jurul rezervaţiei, fie o a doua soluţie, care în opinia noastră ar fi mai favorabilă, o unire cu Parcul natural Munţii Maramureşului, care include aşezări umane”, a sugerat Jelev.

El a precizat că este importantă obţinerea acceptului comunităţilor locale respective, deoarece includerea în rezervaţii ale biosferei atrage după sine limitări la extragerea masei lemnoase şi păşunat.

Consiliul Internaţional de Coordonare al Programului UNESCO „Omul şi Biosfera” (MAB) s-a reunit pentru prima dată în anul 1971, iar conceptul de rezervaţie a biosferei a prins contur în 1974. În 1995, la Conferinţa de la Sevilla, s-au definit pentru prima dată o strategie şi un cadru statutar pentru rezervaţiile biosferei.

În România există doar trei rezervaţii ale biosferei pe lista UNESCO: Parcul Naţional Retezat (din 1979), Parcul Naţional Rodna (din 1979) şi Delta Dunării (din 1990).