„Ţările sărace trebuie să aibă acces la brevetele din domeniul tehnicilor climatice“

▲ Doi cercetători olandezi susţin, în paginile ziarului olandez „NRC Handelsbald“, optimizarea accesului ţărilor în curs de dezvoltare şi sărace la tehnologii, prin liberarea brevetelor în domeniul tehnicilor climatice ▲ Menno van der Veen - Bram de Jonge apreciază că fondurile care vor fi alocate ţărilor sărace pentru a lupta eficient împotriva încălzirii globale - 100 miliarde de dolari - ar trebui însoţite de un transfer de tehnologie, în caz contrar existând posibilitatea ca aceste propuneri să reprezinte, în fapt, o formă deghizată de sprijin al propriilor noastre industrii ▲

În loc de a da bani ţărilor în curs de dezvoltare pentru lupta împotriva încălzirii globale, ar fi mai bine să le facilităm accesul la tehnologii. Aceasta este poziţia apărată de doi cercetători olandezi, relatată, în paginile sale, de cotidianul „NRC Handelsbald“.

Este păcat că nu s-a ajuns la un acord la conferinţa de la Copenhaga asupra încălzirii climatice, însă este, de asemenea, regretabil faptul că nu s-a ajuns la nici un acord asupra transferului de tehnologii: liberarea brevetelor în domeniul tehnicilor climatice pentru ţările sărace, care aparţin, în principal, Statelor Unite ale Americii, Japoniei şi Germaniei.

Ar fi mai bine ca tehnicile bune în materie de energie solară, eoliană, de stocare a CO2-ului şi de biocombustibili (generaţia a doua) să nu poată fi brevetate şi să fie liberate, deoarece ar profita, în cele din urmă, lumea întreagă. Pe de altă parte, ţările în curs de dezvoltare suferă de dezavantajele schimbărilor climatice fără să beneficieze de avantajele unei economii dezvoltate.

Ţările industrializate refuză transferul de tehnologie, fapt ce a condus, în timpul pregătirilor pentru conferinţa de la Copenhaga, la planul de acţiune zis „de la Bali“, şi la un grup de lucru care a făcut propuneri pentru constrângerea ţărilor la transferul de tehnologie. Dar UE şi Statele Unite s-au arătat cam reticente în a ajuta India şi China să-şi ia avântul.

Suma de 100 de miliarde de dolari care va fi alocată celor mai sărace ţări, din 2020, pentru a lupta împotriva consecinţelor schimbărilor climatice, trebuie deci să fie examinată cu o oarecare suspiciune, continuă ziarul olandez. Dacă nu sunt însoţite de un transfer de tehnologie, aceste propuneri reprezintă, de fapt o formă deghizată de sprijin al propriilor noastre industrii. Ţările în curs de dezvoltare vor primi bani ca să cumpere tehnologia din ţările industrializate.

O obiecţie la transferul de tehnologie ar fi câştigul prea redus de pe urma cercetării costisitoare. Dar, oare, actualul sistem conduce într-adevăr la cercetare în modul cel mai eficient posibil? Se poate observa că întreprinderile au uneori mai mult interes să-şi lase cunoştinţele cele mai recente neexploatate atunci când o invenţie anterioară (de calitate inferioară) nu a fost încă rentabilizată.

Un fond climatic, care nu ar da bani ţărilor în curs de dezvoltare pentru cumpărarea de turbine eoliene şi celule solare, dar care ar vărsa întreprinderilor din întreaga lume un bonus legat de influenţa tehnologiei lor în lupta împotriva schimbărilor climatice, ar fi o soluţie demnă de a fi luată în considerare. Valoarea acestui bonus ar putea fi proporţională impactului pozitiv al tehnologiei asupra climatului. Ceea ce caracterizează această soluţie este că ea cuprinde stimulente pentru abordarea problemei climatice la nivel global, permiţând, în acelaşi timp, câştigurile din cercetare.

Naţiunile suverane tind să se gândească în primul rând la ele însele, iar companiile caută, înainte de orice, să obţină profituri. Acestea sunt consideraţii importante. Dar, de cealaltă parte, există un interes major, acela al luptei împotriva schimbărilor climatice.