Victoria republicanului Donald Trump la alegerile prezidenţiale americane, continuarea războiului din Orientul Mijlociu sau Jocurile Olimpice de la Paris se numără printre evenimentele care, potrivit unei
Trei semnificaţii ale zilei de 9 mai: Independenţa României, începutul păcii şi începutul cooperării în Europa
Hristos a înviat!
Am primit cu bucurie invitaţia Domnului Primar al Sectorului 2 al Capitalei, Neculai Onţanu, de a participa la festivităţile menite să marcheze ziua de 9 mai, zi cu trei semnificaţii majore pentru istoria naţională şi europeană: Independenţa de Stat a României (9 mai 1877), sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial (9 mai 1945) în Europa şi Ziua Europei în amintirea declaraţiei din 9 mai 1950 a lui Robert Schuman.
În primul rând, data de 9/21 mai 1877 constituie un moment semnificativ în dezvoltarea politică a statului român modern, prin adoptarea de către Parlamentul României, la iniţiativa ministrului de externe Mihail Kogălniceanu, a unei rezoluţii care proclama „absoluta independenţă“ a ţării. Recunoaşterea internaţională a independenţei României s-a realizat însă numai după ce armata română a adus o însemnată jertfă de sânge pe câmpurile de luptă din nordul Bulgariei, la Griviţa, Rahova, Plevna şi Vidin. Tratatele de pace de la San Stefano (19 februarie/3 martie 1878) şi Berlin (1/13 iulie 1878) au recunoscut independenţa statului român, consfinţită prin sacrificiul sângeros al naţiunii române. În timpul Războiului de Independenţă, prin voluntarii de caritate şi surorile de caritate, mănăstirile au contribuit mult la îngrijirea răniţilor de pe front.
Recunoaşterea independenţei statului român a facilitat proclamarea României ca Regat în anul 1881. În timpul dinastiei regale din România, ziua de 10 mai era atât sărbătoarea Independenţei, cât şi a Regalităţii. Independenţa României a fortificat sentimentele de mândrie şi demnitate naţională şi a permis desăvârşirea unităţii naţionale în anul 1918, prin unirea cu România a provinciilor româneşti Basarabia (27 martie/9 aprilie), Bucovina (15 noiembrie/28 noiembrie) şi Transilvania (18 noiembrie/1 decembrie).
În al doilea rând, pentru întreaga istorie europeană, 9 mai 1945 este ziua încetării celei de-a doua conflagraţii mondiale, prin capitularea necondiţionată a Germaniei naziste la cartierul general sovietic din Berlin.
În al treilea rând, tot azi serbăm şi Ziua Europei, în amintirea declaraţiei pe care Robert Schuman, ministru de externe al Franţei, o rostea în ziua de 9 mai 1950 şi care a condus, treptat, la formarea Uniunii Europene.
De-a lungul deceniilor, Europa s-a dezvoltat spiritual, cultural şi social având la bază „matricea“ credinţei sale creştine, care a selectat şi transfigurat valorile preluate din filosofia greacă şi dreptul roman într-o perspectivă civilizatoare, începând cu Sfântul Constantin cel Mare, primul împărat creştin al Imperiului Roman (306-337). Prin Edictul de toleranţă religioasă de la Mediolanum (Milano) din anul 313, el a pus bazele libertăţii religioase în societate, iar prin alte legi a apărat demnitatea umană, a promovat familia şi solidaritatea socială cu cei săraci şi neajutoraţi.
În prezent, valorile principale care orientează funcţionarea Instituţiilor Europene, precum: drepturile omului, democraţia, statul de drept, libertatea şi solidaritatea socială, sunt la origine valori inspirate de tradiţia iudeo-creştină a Profeţilor şi a Evangheliei, pe care însă umanismul secularizat modern le-a separat de izvoarele lor primordiale şi le-a prezentat ca fiind valori autonome universale.
Astăzi, pacea şi bunăstarea materială, libertatea individuală, solidaritatea şi cooperarea între popoarele Europei au devenit idealuri principale ale Europei unite. Această viziune europeană a fost instituţionalizată şi a condus la beneficii comune pentru statele membre, dar şi la probleme comune noi, care ne cheamă la gândire comună şi la acţiune comună pentru rezolvarea lor.
Europenii de azi încearcă să înveţe cum să facă faţă noilor probleme ale timpului prezent, ca tensiuni existente între libertatea individuală şi solidaritatea socială, între identitatea naţională şi unitatea globală, între tradiţie şi secularizare, între criza familiei şi scăderea populaţiei, între criza economică şi şomaj, între lăcomia unora şi sărăcia altora, între criza vieţii spirituale şi suicid, divorţ, violenţă, droguri, trafic de fiinţe umane şi alte forme de sclavie modernă. O analiză spirituală şi etică a situaţiei prezente ne arată că dacă Dumnezeu este înlocuit cu idolii averii, puterii şi plăcerii, oamenii devin inevitabil sclavii acestor idoli. De aceea, Sfântul Apostol Petru ne previne, zicând: „Trăiţi ca oameni liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu“ (1 Petru 2, 16), adică împlinitori ai poruncii iubirii milostive. În faţa acestor fenomene de confuzie şi incertitudine trebuie promovate coresponsabilitatea şi cooperarea socială, pentru apărarea şi promovarea demnităţii umane şi a binelui comun.
Însă, pentru a apăra constant şi pretutindeni demnitatea umană, drepturile omului, libertatea de exprimare, democraţia, statul de drept şi alte valori care constituie astăzi baza dialogului şi cooperării europene, este necesar să unim viaţa spirituală cu acţiunea socială, să avem credinţă tare şi să cultivăm o spiritualitate profundă, asemănătoare celei a Profeţilor biblici, a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii nedespărţite sau a marilor luptători pentru libertatea umană şi dreptatea socială.
De ce? Pentru că valorile sociale care sunt cultivate azi în societatea secularizată vizează în mod exclusiv realitatea pământească, fără nici o referire la viaţa veşnică, la adevărul etern şi dreptatea divină, adică ele se referă numai la existenţa terestră a omului în relaţia sa cu natura, cu statul şi cu societatea. Dar, când crede în Dumnezeu şi se roagă Lui, omul se află în primul rând în relaţie cu Dumnezeu - Izvorul prim şi ultim al vieţii, Făcătorul cerului şi al pământului, iar natura (creaţia) este înţeleasă ca dar al lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate, care trebuie apărat, cultivat şi folosit ca spaţiu şi mijloc de comuniune, de coresponsabilitate şi de solidaritate între persoane şi între popoare, între generaţia prezentă şi generaţiile viitoare.
Pentru toate binefacerile revărsate asupra poporului român, şi anume darurile libertăţii şi unităţii naţionale, ale păcii şi cooperării europene spre binele comun, aducem astăzi mulţumire lui Dumnezeu şi comemorăm cu pietate mulţimea celor care s-au jertfit pentru credinţă, libertate, demnitate şi unitate naţională în Războiul pentru Independenţă şi pentru pace în Europa. Totodată, ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să cooperăm cu alte popoare, pentru a promova mai mult prosperitatea şi demnitatea poporului român.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj transmis la ceremoniile organizate de Primăria Sectorului 2 al Capitalei, în data de 9 mai 2013 (Ziua Independenţei de Stat a României, aniversarea sfârşitului celui de-al Doilea Război Mondial în Europa şi Ziua Europei)