Arta de a stabili reguli

În vremurile nu demult trecute, în familii exista o regulă foarte importantă: "nu supăra pe mama ori pe tata". Dacă un copil nu respecta această regulă, era foarte probabil să fie corectat în diverse moduri, care mergeau de la apostrofări la bătăi. De cele mai multe ori, regula casei era "pentru că aşa spun eu!".

Acest tip de abordare cazonă nu mai merge în zilele noastre. Astăzi trăim într-o cultură mult mai relaţională. Cei mai mulţi părinţi de azi au o relaţie mai bună cu proprii copii decât o aveau cu părinţii, atunci când au crescut. Dar, deşi este un lucru foarte bun acesta, există şi o cealaltă faţă a monedei. Dacă adolescenţii nu se supun regulilor, acest tip de abordare ne poate duce la grave probleme morale şi de atitudine.

În continuare, vă vom prezenta câteva idei pentru uşurarea procesului de stabilire a regulilor în familia dvs. Cu cât mai devreme veţi începe acest proces, cu atât mai bine. Dacă mai aveţi timp până ce copiii dvs. vor ajunge la vârsta adolescenţei, va fi mai uşor să nu aşteptaţi până atunci. Dar dacă sunt deja adolescenţi, începeţi construirea lor încă de acum.

Cereţi adolescenţilor ajutorul în stabilirea regulilor şi consecinţelor

Dacă veţi stabili regulile unilateral, cel mai probabil e că veţi primi o reacţie de rezistenţă. Adolescentul nu va înţelege de ce trebuie să respecte acea regulă, "doar pentru că spuneţi dvs.", şi, cel mai probabil, nici nu o va respecta.

Purtaţi discuţii referitoare la ce credeţi că ar însemna un comportament potrivit în familia dvs. În acel moment, închideţi telefonul, televizorul ori calculatorul şi concentraţi-vă pe ceea ce faceţi. Începeţi "şedinţa" cu o rugăciune. Nu uitaţi că Hristos e capul micii Biserici, care e familia dvs., şi purtaţi toată discuţia în faţa Lui. Abordaţi felul în care în familia dvs. se înţeleg diferite probleme, cum ar fi: întâlniri, vorbit la telefon, mers la biserică, prieteni, program de computer, sarcinile de curăţenie etc. Lista poate fi oricât de lungă, dar aveţi grijă ca problemele cu adevărat importante să rămână importante. Discutaţi (nu impuneţi) ce comportamente se potrivesc cu valorile familiei şi ce comportamente nu se potrivesc şi includeţi şi reguli pentru adulţi, astfel încât copiii să nu se simtă că regulile casei sunt doar pentru ei. Discutaţi despre motivele din spatele regulilor pe care le veţi stabili şi cereţi opinia fiecăruia cu privire la consecinţele care se vor aplica în cazul încălcării regulilor.

Există câteva semnale importante care prevăd probleme destul de neplăcute: lipsa de respect şi de onestitate sunt două dintre acestea, a căror încălcare e necesar să aibă consecinţe clare, în aşa fel încât adolescentul dvs. să ştie ce-l aşteaptă dacă va depăşi una dintre aceste limite. De asemenea, să nu uitaţi de regulile moralei creştine, care pot fi foarte greu de respectat. Observaţi şi atenţionaţi-i asupra faptului că sunt unele zone în care puteţi fi mai îngăduitori, dar altele în care limita e mai strânsă şi e nevoie să fie respectată.

Ideea acestui articol este că, prinzându-i şi pe ei în schiţarea acestui set de reguli, ei le vor simţi ca fiind "ale lor". Acest lucru le îngăduie să cântărească consecinţele înainte de a încălca o regulă. După câteva săptămâni în care veţi lucra la construirea setului de reguli, timp în care veţi vedea cât de realiste, de aplicabile sunt cele pe care le propuneţi, scrieţi un document care să cuprindă această formă finală, la care vor agrea cu toţii.

Lăsaţi consecinţele să se manifeste

Odată ce aţi întocmit setul de reguli, nu daţi înapoi în momentul în care au intrat în funcţiune. Adolescenţii sunt experţi în a încerca să stoarcă excepţii de la regulă: "doar acum!", "măcar azi!" - veţi auzi probabil de multe ori şi probabil că vă va fi uneori mai uşor să cedaţi decât să respectaţi voi înşivă regula stabilită de comun acord, din teama de a nu se "răci" relaţia voastră. Adevărul e exact dimpotrivă. Copiii vor ca părinţii lor să fie consecvenţi şi chiar pot trăi asumându-şi consecinţele, aşa încât lăsaţi-i să le trăiască. Nu trebuie să le spuneţi "ţi-am spus eu", dar e important să le reamintiţi atunci când nu respectă o regulă că vor primi şi consecinţa. E mult mai bine ca să lăsaţi consecinţele să-i înveţe, decât să le dictaţi dvs. Apoi, e bine să vă aşteptaţi la faptul că adolescentul dvs. se va împotrivi ori va forţa orice regulă la un moment dat. Nu renunţaţi. Lăsaţi consecinţele să lucreze în favoarea dvs. Şi nu uitaţi să-i arătaţi copilului dragoste şi acceptare.

Credinţele şi valorile nu se schimbă niciodată, regulile da

Nu consideraţi regulile cioplite în piatră. Din timp în timp, odată la şase luni, reevaluaţi-le, pentru a vedea dacă se mai aplică. Uneori, părinţii nu adaptează regulile la vârsta copilului, încercând să pună aceleaşi reguli la un copil de 16 ani, pe care le-au stabilit când acesta avea 12. Asta nu înseamnă să-l lăsaţi să facă lucruri rele. Dar unele lucruri pot fi mai relaxate, odată cu trecerea anilor. Spre exemplu, ora de culcare este o regulă care poate fi transferată în decizia şi responsabilitatea lor. Cu toate acestea, există limite şi aici, spre exemplu, deşi aţi stabilit că se vor culca la ce oră vor ei, totuşi aceasta nu va depăşi miezul nopţii. Dar e un lucru minunat să vadă flexibilitate. Una dintre problemele cu care se confruntă părinţii este aceea că nu vor să schimbe nimic. Lumea s-a schimbat şi e bine să nu rămânem fixaţi pe nişte lucruri pe simplul motiv că "aşa era pe vremea mea" .

Dar nu uitaţi că, dincolo de toate, este important să menţineţi o relaţie puternică. Să vă ţineţi copilul aproape. Regulile sunt foarte importante, dar relaţia pe care o aveţi cu copilul e şi mai importantă. Faceţi-vă timp să-l implicaţi în stabilirea regulilor. Copilul dumneavoastră, pacea şi înţelegerea în familie merită efortul acesta!