Cât şi ce trebuie să muncească copiii

"Munca este o datorie inevitabilă şi o cinste pentru om. Munca îmbracă pe om în cea mai înaltă demnitate. Căci Însuşi Dumnezeu lucrează, iar omul care munceşte imită pe Dumnezeu", spunea pr. prof. Dumitru Stăniloae. Mulţi dintre părinţi nu îmbracă o astfel de haină şi, complet lipsiţi de conştiinţă şi de dragoste parentală, îşi exploatează copiii ca să o ducă ei bine.

Adesea vedem pe stradă feţele chinuite ale unor copii care adulmecă primprejur după o bucată de pâine şi o vorbă bună. Ei nu au timp să se gândească la jocurile copilăriei, la emoţiile unei zile de şcoală sau la mângâierea părinţilor. Aceştia sunt miile de copii exploataţi prin muncă fizică sau intelectuală.

Statisticile trag un semnal de alarmă asupra acestui fenomen: copiii, în loc să primească dragoste şi griă părintească, sunt chinuiţi, în mod conştient sau nu, chiar de cei care le-au dat viaţă. Astfel, aproape 1.000 de copii au căzut victime exploatării prin muncă în anul 2009, potrivit datelor oficiale ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului (ANPFDC).

Dintre copiii exploataţi, peste 600 provin din oraşe, iar 360 din mediul rural; 434 sunt fete şi 530 sunt băieţi. Un număr neverosimil, de 749 de copii, aflaţi în această situaţie, aparţin grupei de vârstă 0-14 ani, restul având de la 15 ani în sus. Din 2002, pentru a sublinia importanţa şi necesitatea eradicării exploatării prin muncă a copiilor, Organizaţia Internaţională a Muncii Geneva a instituit la nivel mondial ziua de 12 iunie ca fiind Ziua Internaţională Împotriva Exploatării prin Muncă a Copilului.

Muncile grele de care trebuie feriţi copiii

Conform Biroului Internaţional al Muncii (Prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă în România - 2004) sunt considerate periculoase "muncile care îi expun pe copii la riscuri fizice, psihice sau sexuale, care se efectuează sub pământ, sub apă, la înălţimi periculoase sau în spaţii restrânse, care se efectuează cu maşini, materiale sau instrumente periculoase sau care implică manipularea sau transportul unor greutăţi". Tot în această categorie intră muncile care se efectuează într-un mediu nesănătos, care pot să îi expună pe copii la acţiunea unor substanţe, agenţi sau proceduri periculoase sau unor condiţii de temperatură, de zgomot sau vibraţii, care le-ar prejudicia sănătatea, dar şi muncile care se efectuează în condiţii deosebit de dificile, spre exemplu pe parcursul mai multor ore sau în timpul nopţii.

Există o muncă "ziditoare", care-i pregăteşte pe copii pentru viaţă

Totuşi, nu toate formele de muncă pe care le desfăşoară copiii pot fi considerate "exploatare prin muncă", unele munci din gospodărie responsabilizându-i pe aceştia şi pregătindu-i pentru viaţa de adult. "Este vorba de două tipuri de a privi munca copilului: o muncă ziditoare - pe măsura vârstei îşi asumă responsabilităţi din familie, face anumite lucruri alături de părinţii lui pentru a deprinde noi aptitudini, să facă parte din acea stare comună din sânul familiei, şi o muncă prin care se exploatează copilul, aceasta căpătând în zilele noastre diverse forme: sunt exploataţi copii talentaţi, copii supradotaţi, însă sunt exploataţi şi fizic, fiind supuşi la munci grele, de neimaginat. Trebuie să existe o atenţie deosebită asupra responsabilităţilor din viaţa copilului. Dacă este deprins încet-încet cu muncile dintr-o gospodărie, se va adapta mai uşor la responsabilităţile vieţii de adult", spune pr. Cristian Popa, directorul Asociaţiei "Diaconia" a Patriarhiei Române.

Părintele Popa trage un semnal de alarmă asupra pericolelor la care sunt expuşi copiii exploataţi prin muncă, apreciind că psihicul acelui copil va fi puternic zdruncinat întrucât se simte folosit şi neglijat de familie, de societate. "Consecinţele sunt destul de grave asupra vieţii lui. La aşezământul nostru au fost cazuri de copii care ne-au cerut ajutorul, ei în loc să fie ocrotiţi şi sprijiniţi erau exploataţi şi puşi să cerşească, să caute prin gunoaie. Avem bucuria ca în aşezământul nostru să ne putem îndrepta toată atenţia şi grija noastră către astfel de copii neglijaţi în familie: avem de la personal medical până la personal de specialitate, psihologi, psihoterapeuţi, profesori care coordonează diverse activităţi educative, de dezvoltare spirituală şi psiho-motorie. Trebuie să avem o grijă responsabilă faţă de copii - şcoala, Biserica, întreaga societate trebuie să-şi dea mâna pentru a creşte oameni normali, compleţi, într-o societate cum este cea a zilelor noastre", subliniază pr. Cristian Popa.

"Trebuie să învăţăm să respectăm copiii"

Biserica Ortodoxă Română manifestă o grijă deosebită în ocrotirea copiilor, care, după cum spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, "doar ei pot oferi speranţă unei lumi secularizate, care tinde să uite moştenirile trecutului, să pervertească valorile prezentului şi să renunţe la darurile viitorului".

"Părinţii copiilor trebuie să redescopere, împreună cu slujitorii Bisericii, grija pentru copii, puterea rugăciunii curate şi ajutorarea spirituală şi materială a copiilor, importanţa educaţiei creştine şi frumuseţea iubirii părinteşti, daruri necesare cinstirii altarului sfânt al familiei, binecuvântat de Dumnezeu şi aşezat la temelia relaţiilor sociale.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să alinăm suferinţa copiilor orfani, abandonaţi, exploataţi şi umiliţi, să le arătăm adevărata cale, cea către Dumnezeu, purtând în suflet cuvintele sfinte ale Mântuitorului: "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu." (Marcu 10, 14)", spune PF Daniel, în mesajul transmis cu ocazia "Zilei internaţionale a copiilor dispăruţi".

"Este vorba de două tipuri de a privi munca copilului: o muncă ziditoare - pe măsura vârstei îşi asumă responsabilităţi din familie, face anumite lucruri alături de părinţii lui pentru a deprinde noi aptitudini, să facă parte din acea stare comună din sânul familiei, şi o muncă prin care se exploatează copilul, aceasta capătând în zilele noastre diverse forme: sunt exploataţi copii talentaţi, copii supradotaţi, însă sunt exploataţi şi fizic, fiind supuşi la munci grele, de neimaginat" , spune pr. Cristian Popa, directorul Asociaţiei "Diaconia" a Patriarhiei Române