Atât cauzele, cât şi efectele consumului de droguri în cazul unei singure persoane se răsfrâng asupra unei mulţimi, fie ea familie, prieteni, societate. O familie care are o asemenea dramă în mijlocul ei cere, de cele mai multe ori, ajutor specialiştilor care, în cele mai multe cazuri, aplică un tratament bazat pe medicamente. Adevărata recuperare a unui pacient dependent se face în centrele de consiliere psihologică, iar acestea sunt în număr foarte redus. Tratamentul unui bolnav dependent de droguri este de foarte lungă durată, iar riscul revenirii tentaţiei este foarte mare.
O informare a pericolelor pe care le reprezintă consumul drogurilor ar putea fi făcută mai insistent la şcoală sau în alte medii în care tinerii au acces. Şcoala, profesorii pot interveni atunci când apar schimbări în comportamentul elevului, astfel că de multe ori psihologul şcolar atrage atenţia părinţilor, a remarcat dr. Radu Andrei, şeful Clinicii de Drogodependenţi din cadrul Spitalului de Psihiatrie Socola Iaşi. Pentru că sunt foarte mulţi părinţi plecaţi la lucru în străinătate este necesar să fie acordată consiliere şi ajutor copiilor rămaşi acasă: "Ar trebui să existe cluburi pentru copiii cu părinţii plecaţi, diverse forme de after-school, unde copiii să poată să fie ajutaţi, încurajaţi să comunice", a atras atenţia dr. Radu Andrei.
La clinica de drogodependenţi de la Spitalul Socola ajung tinerii care sunt aduşi în general de către părinţi. "De aici începe tratamentul, se face dezintoxicare, în măsura în care se poate, apoi se face o evaluare după care ar trebui să meargă la un centru de consiliere. Câteodată este nevoie de psihoterapie pentru întreaga familie. Părinţii sunt binevoitori, înţeleg că trebuie să îşi ajute copilul, dar de cele mai multe ori se simt depăşiţi, astfel că ar trebui să fie şi ei consiliaţi, ajutaţi", a spus dr. Radu Andrei care a adăugat că "toată familia este implicată. Consumatorul de droguri nu este un om stingher, este o părticică dintr-un puzzle, dintr-un continent întreg. El atrage în nenorocirea asta o mulţime de alţi oameni".
"Riscul de recădere există ani şi ani"
Tratamentul dependenţilor de droguri "nu este unul standard. Dacă luăm ca exemplu aşa-numitele substanţe "etnobotanice" care nu sunt astfel, pentru că au în compoziţia lor o mulţime de chimicale sau alte substanţe ilegale pe care le consumă cineva, atunci când vine la noi nu e obligatoriu să şi spună ce consumă. Noi trebuie să determinăm ce a consumat, pentru că reacţiile de detectare sunt imunologice, de precipitare, ca un acid cu o bază. Când avem o mostră de urină, se pun în diverse geode care conţin diverse reactive şi, unde se precipită, detectăm substanţa. Numai că nu sunt aşa de multe încât să pot să testez absolut orice, pot cel mult să bănuiesc. Sărurile aşa zise "de baie" au dat reacţii pozitive de multe ori la amfetamine şi menamfetamine. Dar eu nu sunt convins că amestecul este dat de acea substanţă, dau de un amestec de substanţe pe care nu l-am detectat pentru că nu sunt reactivi. Tratamentul este mai mult unul simptomatic, văd ca are "asta" şi îi dau ceva mai mult ca să corectez, încerc să îi forţez diureza, dar este mai mult o bâjbâială, nu am ceva ţintit aşa cum este cu heroina", a spus dr. Radu Andrei.
Recuperarea unui pacient nu se încadrează într-un timp standard. "Un fumător de ierburi a făcut o psihoză, cu idee de urmărire, crede că este urmărit de mafia drogurilor, de mafia medicamentelor, că noi încercăm să îl drogăm şi să îl otrăvim şi lucrăm mână în mână cu aceia, crede că un amic i-ar fi pus în băutură anumite lucruri, că l-ar fi pârât pe internet cum că vinde droguri şi altele. El este un psihotic la care abia începe să se amelioreze starea, după o perioadă lungă de tratament cu antipsihotice. Poate la el e un debut de schizofrenie sau poate fi doar co-diagnostic, co-morbiditate".
Printre pacienţi, o parte s-au recuperat sau sunt pe calea bună, însă "riscul de recădere persistă ani şi ani de zile, timp în care motivaţia trebuie susţinută. Pericole sunt mereu, la fel ca la consumatorii de alcool", a spus dr. Radu Andrei, şeful Clinicii de Drogodependenţă din cadrul Spitalului de Psihiatrie Socola.
"Îmi înec amarul"
Deşi nu există în lucrările de specialitate, se poate contura un profil al consumatorului de droguri. Astfel, printre cei care se "încadrează" în acest tip sunt "cei care au vulnerabilităţi în armura personalităţii. Un copil, pentru a-şi structura personalitatea, are nevoie de modele, iar primele modele sunt părinţii, pe care îi copie, în anumite limite. Apoi îşi caută modele la şcoală, iar dascălul era, la un moment dat, un model pentru elevii săi. Acum, tinerii îşi caută modele la îndemână, persoane care sunt penetrante social, dar care nu reprezintă o valoare morală în sine precum diverşi fotbalişti, actori, multimilionari care aruncă cu bani, manelişti. Într-un grup în care apare un astfel de model, toţi ceilalţi vor adopta acelaşi model. Dacă unul, într-un grup a descoperit drogurile şi zice "Eu am un secret, noi suntem altfel decât ceilalţi" când toţi adolescenţii doresc să fie un pic altfel, să îşi exprime personalitatea care abia se formează".
Dr. Radu Andrei consideră că atunci când "modelele lipsesc, structura personalităţii poate avea distorsiuni. Printre tineri, unii au probleme pentru că nu au capacităţile care le permit să facă faţă schimbărilor, stresului. Atunci apelează la ce este mai uşor: la alcool, o substanţă, nişte pastile, iar "modelul" acesta se permanentizează. Ori de câte ori au un necaz apelează la ceea ce este deja verificat".
Se mai poate întâmpla ca un tânăr să ia din familie anumite "modele". Astfel, un copil dintr-o familie de alcoolici nu se naşte alcoolic şi nu este marcat de un destin. Dar el învaţă un anumit model, iar atunci când este într-o situaţie mai dificilă, tendinţa este să se comporte conform unui model pe care deja îl are asimilat, precum "îmi înec amarul" ca tip de reacţie", a observat dr. Radu Andrei.
Părintele Iustin Neagu, preot de caritate al Bisericii "Schimbarea la Faţă" din incinta Spitalului Socola, crede că dincolo de intervenţia sau susţinerea oferită de stat şi de organizaţiile specializate, tot familia are cea mai mare influenţă. "Tânărul stă de vorbă şi cu un asistent social, stă de vorbă şi cu un preot şi cu un psiholog, apoi se întoarce acasă şi caută paharul. Aici este foarte greu de lucrat. Familia poate face mai mult, şi noi, Biserica, putem, prin rugăciune, prin toată dragostea şi chiar prin contact cu ei, însă de multe ori vorbeşti cu el şi el este absent total pentru că alcoolul şi drogurile dau o stare de absenteism şi de indiferenţă faţă de ceea ce se întâmplă în jur".
Rugăciunea lucrătoare
Părintele Iustin Neagu, preot de caritate al Bisericii "Schimbarea la Faţă" din incinta Spitalului Socola, este convins că trebuie susţinută familia cu astfel de probleme: "Familiei îi recomand foarte mult ataşament, pentru că în acele momente grele, numai căldura sufletească a familiei mai poate face ceva. Noi suntem mai tangenţiali, nu suntem exteriori, dar suntem mai tangenţiali în relaţia faţă de familie a cărei influenţă este mai directă. Din partea familiei trebuie să fie înţelegere, bunătate, afecţiune, ataşament faţă de cauză şi susţinerea omului, nu neapărat prin critici, ci chiar prin toleranţa lui, în situaţia în care se găseşte.
Nouă ne rămâne la îndemână rugăciunea, nu numai compasiunea, pentru că rugăciunea este o armă foarte bună pe care oamenii, deşi o neglijează, ea este lucrătoare. Noi trebuie să ne rugăm pentru toţi oamenii, pentru cei care sunt mai neputincioşi decât noi".
