Deviaţii morale ale lumii contemporane

Deviaţii morale, precum homosexualitatea, au existat şi în alte timpuri şi culturi, dar în societatea ultimelor zile au luat o altă amploare. Adepţii fac tot mai des recurs la unele carenţe ale legislaţiilor în vigoare pentru a obţine legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex. Recentul caz al legalizării acestui tip de căsătorie în Argentina a readus în centrul atenţiei publice vechea controversă legată de toleranţă, precum şi de prejudiciile aduse întregii societăţi prin aceste acte. Argentina a devenit prima ţară din America Latină care legalizează căsătoriile între persoane de acelaşi sex, după ce Senatul a votat în favoarea legii la începutul lunii iulie. Legea, aprobată deja şi de Camera Deputaţilor, permite soţilor de acelaşi sex să şi adopte copii. Deja un cuplu de homosexuali din Argentina şi-a pus verighetele în cadrul primei căsătorii gay oficiate în Ushuaia, provincia argentiniană Tierra del Fuego. În clipa de faţă, căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt acceptate în Belgia, Olanda, Spania, Suedia şi Norvegia.

Subiectul homosexualităţii a devenit destul de delicat pe întreg mapamondul, întrucât implică comportamente care au fost condamnate de către societate şi de autoritatea eclesială pe tot parcursul istoriei. Este un subiect dificil pentru că a implicat atâtea controverse. Cei care fac parte din mişcarea homosexuală sunt într-un conflict puternic şi permanent cu cei care apără valorile tradiţionale. Conflictul s-a lărgit în sfera publică prin cererile homosexualilor, ce-şi doresc o legislaţie specială, care să le permită "căsătoriile", adopţiile în cadrul acestora şi un acces fără restricţii la obţinerea locuinţelor şi la angajare.

Atentează la instituţia familiei şi la întreg ansamblul social

Westminster Dictionary of Christian Ethics defineşte homosexualitatea ca o "atracţie psiho-sexuală predominantă şi persistentă faţă de membri ai aceluiaşi sex". Unele studii clinice recente au arătat că homosexualitatea este condiţionată de factori multipli: fiziologici, psihologici şi sociali. Homosexualii militanţi insistă asupra cauzelor genetice, pentru a credita teoria conform căreia homosexualitatea este înnăscută şi ireversibilă şi pentru a se putea constitui legal ca grup minoritar. Acelaşi motiv de ordin genetic este invocat şi pentru a obţine legalizarea căsătoriilor.

Dr. Jeffrey Satinover afirmă în "The Gay Gene" (Gena homosexualităţii) că nu există nici o dovadă care să indice că homosexualitatea este genetică. Studiul său a fost confirmat recent de alte două studii realizate în Suedia şi Finlanda asupra unor gemeni. În aceste studii a fost comparată incidenţa comportamentului homosexual la grupuri diferite de fraţi/surori, care împărtăşesc diferite grade de similaritate genetică (de ex., gemeni identici comparativ cu gemeni neidentici). Comparând procentele găsite, studiile pe gemeni au arătat în ce măsură comportamentul homosexual este genetic şi/sau generat de mediu. În realizarea studiilor s-a plecat de la premisa că dacă homosexualitatea este genetică, atunci acolo unde unul dintre gemenii identici este homosexual, şi celălalt geamăn ar trebui să fie homosexual, întrucât cei doi au 100% aceleaşi gene. În final, ambele au arătat că acolo unde unul dintre gemeni este homosexual, geamănul lui este homosexual numai în 10-11% dintre cazuri. Aşadar, fără o determinare de ordin biologic, homosexualitatea poate fi o alegere a omului, făcută sub presiunea a diferiţi factori externi, de natură socială: conflicte personale, traume emoţionale din trecut, nevoi sufleteşti neîmplinite, înstrăinarea de părintele de acelaşi sex, abuz sexual, teamă de intimitate cu sexul opus, influenţe şi propagandă.

Părintele Daniel Enea, lector al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Timişoara, doctor în teologie morală, este de părere că prin invocarea argumentelor de ordin genetic de către militanţii homosexuali, se caută o justificare a anormalului: "Deşi Codul civil al României nu permite căsătoria între persoane de acelaşi sex, homosexualitatea este o problemă actuală şi stringentă pentru societatea românească actuală, ce decurge din faptul că numărul prozeliţilor sporeşte, contaminând familia şi societăţile civile. Pe de altă parte, homosexualii nu acceptă doar să fie toleraţi, ci se solidarizează şi pretind să fie instituţionalizaţi, să fie recunoscuţi pe plan legislativ, să se recunoască legal că ei există ca subiecte de drept şi că pot încheia căsătorii, după cum s-au încheiat în unele ţări precum Anglia sau Olanda. În actualul context vedem că aceste grupări de indivizi se autoproclamă ca fiind minorităţi şi cer protecţie legală sub acest fals paravan, invocând drepturile omului, dar acest "drept al omului" care loveşte în om nu poate fi un drept veritabil. Un drept al omului priveşte comunitatea inşilor şi pe inşi ca membri ai comunităţii. El apără valorile societăţii întregi, nu le distruge", ne-a spus părintele dr. Daniel Enea.

Acţiunile Bisericilor creştine de a respinge "marşurile pentru normalitate" au fost interpretate adesea ca fiind dovezi ale intoleranţei şi ale inflexibilităţii autorităţii eclesiale. În realitate, motivele opoziţiei Bisericii se datorează pe de o parte teologiei, iar pe de altă parte dorinţei sale de conservare a valorilor societăţii. "Poziţia Bisericii Ortodoxe este clară: toate faptele homosexuale sunt inacceptabile din punct de vedere moral deoarece ele denaturează scopul şi funcţia firească a organelor trupeşti şi atentează la instituţia familiei şi la întreg ansamblul social. Perechea umană, formată dintr-un bărbat şi o femeie, este fundamentală pentru caracterul comunitar-social al fiinţei şi vieţii umane. Bărbătescul şi femeiescul sunt componente ale noţiunii de om. Aceste caractere complementare bărbătesc-femeiesc străbat întreaga creaţie, la toate nivelurile, iar comuniunea acestora este constructivă şi creatoare. Dacă dimensiunea creatoare este o caracteristică a întregii naturi, homosexualitatea este o negare a acesteia. Dacă homosexualitatea s-ar răspândi la nivelul biologic al animalelor, întreaga creaţie ar ajunge în pragul dispariţiei", ne-a mai spus părintele Daniel Enea.

Un real remediu fizic şi un tratament duhovnicesc

Prin canoanele care incriminează acest păcat şi prin interdicţii, Biserica nu urmăreşte doar sancţionarea acestei căderi morale şi fiziologice, ci doreşte mai ales ca omul împătimit sau înclinat spre această patimă să conştientizeze gravitatea morală şi biologică pentru viaţa omului în trup şi pentru mântuirea sufletului. Biserica doreşte să aducă în acelaşi timp un real remediu fizic şi un tratament duhovnicesc. Păcatul homosexualităţii este un păcat sufletesc, cu repercusiuni grave asupra trupului. De aceea, mai întâi trebuie vindecat sufletul, adică mintea, restaurând în ea convingerea că există o ordine divină a firii, fără de care nici nu poţi distinge limitele între normal şi anormal.

"Biserica a condamnat, condamnă şi va dezaproba pe mai departe păcatul homosexualităţii masculine şi feminine, ca pe un păcat strigător la cer, dar pe cei care păcătuiesc îi aşteaptă la scaunul spovedaniei, pentru ca prin mijloacele ei specifice de însănătoşire lăsate de Domnul nostru Iisus Hristos să-i poată reda societăţii, vindecaţi de această patimă teribilă, ce face nu doar rău personal, cât şi aproapelui şi societăţii", ne-a mai spus părintele lector Daniel Enea.

În perspectiva ortodoxă, nici un om nu ar trebui să-i condamne pe cei care au căzut în păcat.

El ar trebui să încerce să îi readucă la sănătatea spirituală pierdută. În cazul homosexualităţii, cine neagă faptul că, din punct de vedere moral, această înclinaţie este greşită îşi asumă cumplitul risc de a îndruma greşit o fiinţă umană, respingând astfel posibilitatea de vindecare a celor care au nevoie de tratament.