Discriminarea pozitivă este dictatura minorităţii

Discriminarea pozitivă este de obicei definită ca un ansamblu de măsuri menite a favoriza grupuri sociale discriminate în trecut, cu scopul de a corecta nişte nedreptăţi şi a înlesni integrarea acestora în societate. Însă, nu de puţine ori se întâmplă ca cei care sunt favorizaţi să nu se poată integra în ciuda tuturor acestor măsuri. Mai mult, ceea ce favorizează aceste minorităţi uneori nu face altceva decât să discrimineze majoritatea.

În prezent, în ţara noastră există măsuri care favorizează etnia rromă sau alte minorităţi sociale, prin unele măsuri, dintre care amintim rezervarea pentru ei a unor locuri la licee şi facultăţi. Un copil rrom va intra mult mai greu la facultate şi chiar la liceu, din cauza lipsei condiţiilor de a se pregăti, astfel încât pare îndreptăţit să i se ofere locuri speciale la buget, pentru care nu concurează cu elevii majoritari, ci cu cei de aceeaşi etnie cu el, fiind cam pe acelaşi picior de egalitate.

Dacă stăm însă să analizăm, procedura aceasta de a încerca egalizarea şanselor unor grupuri sociale defavorizate prin oferirea de avantaje este din start incorectă. Nu puţine sunt cazurile când studenţii rromi sau ai altor etnii intră la facultate cu note cu puţin peste 5, pe locurile de la buget rezervate lor, pe când studenţii majoritari, cu note mult mai mari, ori nu intră deloc, ori intră pe locuri cu taxă. De ce să te oboseşti să înveţi, când ai din start locuri asigurate? Bineînţeles, şi aici există concurenţă, însă mai redusă, iar standardul este mult mai slab, din cauza lipsei motivaţiei.

În nici un caz aceste măsuri nu vor ajuta la o mai bună integrare a minorităţilor, aşa cum se presupune. În astfel de situaţii, persoanele rrome vor fi nesimpatizate de colegii români, din simplul fapt că şansele lor nu au fost egale, iar munca depusă, disproporţionată. Şi în cazul liceelor, situaţia este asemănătoare. Dacă la un liceu bun din oraş românii trebuie să înveţe temeinic pentru a trece examenul, fiind o concurenţă acerbă pe locuri, rromii înscrişi vor intra din oficiu pe locurile rezervate. Bineînţeles, nu trebuie să excludem faptul că există şi tineri rromi care au acelaşi nivel intelectual şi aceeaşi pregătire ca cei majoritari, stabilindu-şi ţeluri profesionale pe care reuşesc să le atingă după ani de studiu temeinic.

Discriminare pozitivă a maghiarilor

În România, mai putem vorbi şi de discriminarea pozitivă a minorităţii maghiare. În judeţele Covasna şi Harghita, românii trebuie să cunoască neapărat limba maghiară, deoarece în orice instituţie există angajaţi ce nu ştiu sau nu vor să vorbească limba română. Mai mult, aşa-numitul Ţinut Secuiesc este prezent periodic în mass-media, din cauza dorinţei maghiarilor de a-şi proclama autonomia. În acest caz, am putea vorbi de un fel de "dictatură a minorităţii" împotriva majorităţii. Anul trecut a fost o adevărată dezbatere în presa scrisă şi la televizor pe marginea unui subiect ce făcea referire la înlocuirea unor poliţişti români cu unii maghiari în judeţele Harghita şi Covasna. Mulţi români au fost atunci indignaţi de o măsură ce viza discriminarea românilor în ţara lor de a cunoaşte limba maghiară pentru a obţine o funcţie în poliţie în judeţele menţionate.

Egalitatea şanselor pentru toţi cetăţenii

În alte ţări mai dezvoltate decât România, precum SUA, care de altfel au şi inventat conceptul de "discriminare pozitivă", şi în unele state europene, această discriminare implică domenii diferite, de la educaţie până la locul de muncă şi politică. În America, nu puţine au fost cazurile când s-a creat un adevărat război interrasial deoarece o persoană de culoare a fost concediată, deşi poate ceea ce a dus la acest lucru a fost incompetenţa, şi în nici un caz un motiv rasial. În statele respective, aceleaşi controverse le poate stârni şi concedierea unui homosexual, a unui evreu şi în unele cazuri a unei femei. Bineînţeles că există şi situaţii când aceste persoane sunt discriminate tocmai din cauza prejudecăţilor rasiale, homofobe, antisemite şi misogine. Şi în astfel de cazuri ar trebui să se ţină cont de principiul egalităţii şanselor pentru toţi cetăţenii. Cel care dă dovadă de competenţă într-o anumită funcţie, poate să-şi exercite munca fără piedici, indiferent de criterii rasiale, sexuale sau religioase, în schimb, cine nu este capabil să îndeplinească anumite sarcini poate fi concediat fără a fi invocate motive rasiale sau de altă natură.

Eliminarea oricărui tip de discriminare

Despre discriminarea pozitivă ne-a vorbit şi pr. Alin Balica, parohul Bisericii "Buna Vestire" (Banului) din Buzău: "Aş pleca în răspunsul meu de la ceea ce înseamnă discriminare în general, şi anume că această noţiune desemnează atitudini şi comportamente prin care anumitor indivizi sau grupuri li se refuză drepturile şi oportunităţile existente pentru alţi indivizi sau grupuri, în cadrul uneia şi aceleiaşi societăţi sau comunităţi. Acesta este, cred, sensul principal al discriminării negative. Venind apoi la subiectul discuţiei noastre în ceea ce priveşte discriminarea pozitivă, cu toate că nu sunt de acord cu alăturarea celor doi termeni în această sintagmă, ei fiind contrari, aş spune că ajungem în cazul discriminării pozitive la una din expresiile înţelepciunii din bătrâni, şi anume la "a sări calul", adică vrând să ajungi în şa, te trezeşti pe partea cealaltă, problema rămânând aceeaşi, cu date puţin modificate. Discriminarea rămâne discriminare, indiferent de subiectul ei, pentru că în cazul discriminării negative subiectul este minoritatea, iar în cazul celei pozitive este majoritatea şi că ea înseamnă în cele din urmă nedreptate, indiferent de subiectul ei. Cred, de asemenea, că s-a ajuns la această realitate a discriminării pozitive din încercarea de a corecta anumite inechităţi sociale şi nu numai, dar fără a se păstra anumite limite, echilibrul, "calea de mijloc" a Sfinţilor Părinţi, dovada că este o încercare sintetică, oarecum nenaturală, de rezolvare a problemei. Nu-mi pot scoate din minte acum, discutând acest subiect, "Pilda samarineanului milostiv", în care un samarinean a ajutat un om dezbrăcat şi rănit de tâlhari, aici discriminarea putând fi aplicată fără probleme, însă n-a fost aşa. Şi în acest caz, Mântuitorul ne dă şi soluţia de eliminare a discriminării de orice fel, fie că e negativă, fie că e pozitivă, şi anume că fiecare om este aproapele nostru, pentru că împărţim aceeaşi fire prin creaţie şi că avem datoria de a asuma creaţia în fiinţa noastră, cu tot ceea ce înseamnă acest lucru. Discriminarea sau nedreptăţirea aproapelui înseamnă din acest punct de vedere căderea noastră din sensul existenţei şi schimonosirea Chipului după care am fost creaţi. Iubiţi pe Dumnezeu, iubiţi-I creaţia, iubiţi-I creaturile şi discriminarea şi nedreptatea vor pieri!"