"Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie" continuă cu exemple biblice, patristice şi din literatura populară despre înţelepciune şi bună cârmuire. Viitorii domni sunt povăţuiţi cum să împartă dreptatea prin judecată şi mai ales cum să se înconjoare de sfetnici buni.
Sfântul Voievod Neagoe Basarab arată cum lucrează satana ca să despartă pe om de Dumnezeu şi cum se poate păzi omul de cursele diavolului. Adam cel aşezat în grădina Raiului a căzut, Iuda a fost înşelat de diavol, deşi stătea în preajma lui Iisus, iar unul dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia a fost ispitit şi a renunţat la mucenicie, numărul fiind întregit apoi de unul dintre paznici. Omul trebuie să se păzească necontenit şi să nu se încreadă în puterile lui, ci în puterea lui Dumnezeu: "Ce, iată, fraţilor şi feţii miei, că vă învăţ cu ce veţi putea zdrobi capul satanii. Că i-l veţi zdrobi cu acestea: cu inimă curată şi cu minte întreagă. ş...ţ Postul naşte rugă, ruga naşte smerenie, smereniia naşte curăţie, curăţiia naşte milostenie, iar mila lui Dumnezeu va sfărâma şi va zdrobi capul satanii".
Cu gândul spre bunătăţile Raiului şi cu teama de muncile cele cumplite din iad, omul trebuie să se gândească tot timpul la trei lucruri: la ceasul morţii, la vămile văzduhului pe care le străbate sufletul după moarte şi la înfricoşătoarea Judecată. Omul se păzeşte, astfel, de cursele diavolului, prin minte întreagă şi cugetare la ceasul morţii.
Pilde din Fiziolog
Pornind de la cuvântul Mântuitorului, Care îndeamnă: "Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii" (Matei 10, 16), Neagoe introduce o "Pildă cu şarpele", extrasă din varianta slavonă a "Fiziologului" bizantin. Pentru a arăta că sufletul este cel care trebuie păzit cu orice preţ în faţa diavolului, oferă exemplul şarpelui, care îşi lasă trupul zdrobit, dar îşi apără capul: "aşijderea şi voi, fraţilor, să vă păziţi şi să vă feriţi sufletele, căci capul omului cel adevărat iaste sufletul".
Urmează alte două texte din "Fiziolog", "altă pildă, cu porumbul" şi "altă pildă, pentru stratocamil, adecă gripsor". Înţelepciunea porumbelului, care atunci când se hrăneşte ţine grăuntele în gură şi îl înghite doar când este sigur că nu este uliul de pradă deasupra lui, trebuie să fie model pentru oameni: "dăşchideţi ochii şi vedeţi că vine uliul, adecă ceasul morţii. ş...ţ Privegheaţi şi vă gătiţi, că nu ştiţi în ce ceas va veni moartea". Stratocamilul este o "pasăre mare şi mai meşteră decât toate păsările", care nu-şi cloceşte ouăle cu trupul, ci le bagă în apă şi le păzeşte "cu ochii şi cu mintea", din calea aspidei, un şarpe care pândeşte când îşi întoarce capul să-i fure ouăle. "Aşijderea şi întunecatul satana, când vede pre om că stă pre rugă şi vorbeşte cătră Dumnezeu şi iaste plin de bunătăţi şi de cuvintele lui Dumnezeu, toate le lasă şi stă tot acolo, ca doară ar strica bunătăţile lui, ca şi aspida oaole stratocamilului". Comentariul la această pildă este orginial, diferit de "Fiziolog": "Pentr-aceia, fraţilor şi feţii miei, când veniţi în biserică şi vă rugaţi, să nu vă fie vorbele nici gândurile pentru solii voştri, sau de semile care veţi vrea să luaţi cuiva, sau de aurul şi de argintul vostru şi de alte avuţii, ci de nici un lucru deşert să nu gândiţi. Şi să vă păziţi de toati lucrurile ce nu să cad, şi să aveţi minte întreagă cătră stăpânul cel de sus, Domnul nostru Iisus Hristos, ziua şi noaptea şi în toată vremea".
Despre judecata domnilor
În capitolul al V-lea, Neagoe Basarab pune sub autoritatea Sfântului Efrem Sirul un cuvânt despre judecata domnilor ce-şi vor privi slugile cum se mântuiesc, pasaj neidentificat încă de cercetători: "Însă iată că te învăţu: să nu fie adeseori păharul tău plinu de sânge de omu, că acel sânge, care vei tu să-l verşi fărâ de milă, vei să dai seamă de dânsul înaintea lui Dumnezeu, cum zice svetâi Efrem Sirin: "O, câtă jale de mare va fi cându vor merge slugile şi argaţii noştri înaintea noastră, să între cu Dumnezeul nostru întru împărăţiia ceriului, iar noi, fiindu domni, vom rămânea înapoi, osândiţi şi batjocoriţi!" Deci mai bine iaste să rămânem afară, cu semeţiia şi cu volniciia noastră, şi să nu vedem faţa lui Hristos, Dumnezeului nostru? Au mai bine iaste să umblăm după cuvintele lui Hristos şi să dobândim viaţa de veci, carea nu trece niciodată în veci! Amin".
Cel ce în timpul vieţii a ocupat scaunul de judecător lumesc al poporului să fie conştient că va ajunge în faţa Judecătorului suprem, iar cu măsura cu care a măsurat dreptatea în timpul vieţii, i se va măsura lui veşnicia: "Căci şi tu încă vei să mergi să stai de faţă, unde suntu cumpenele cele drepte. Dar acolo ce să vor împărţi tuturor drepţilor? Acolo să vor împărţi dreptăţile ce veţi fi făcut. Ori de vei fi măsurat cu măsură dreaptă ori strâmbă, acolo toate să vor drepta. Deacii de vei fi judecat şi vei fi măsurat în făţărnicie, tu de totul tot vei fi osândit. Iar de vei fi judecat şi vei fi măsurat bine şi pre dreptate, tu cu dreptăţile te vei veseli, în vecii vecilor, amin".
Concepţia monarhiei de drept divin revine asemenea unui laitmotiv: "Că nu te-au ales, nici te-au unsu oamenii spre domnie, ci Dumnezeu te-au ales şi te-au unsu şi a Aceluia plăcere să faci".
Despre păcatul beţiei
Păcatul beţiei îndepărtează pe om de Dumnezeu: "Cel ce iubeşte băutura multă, acela nu să va chema următoriu lui Hristos, ci va fi chemat ca un dobitoc. Pentr-aceia, fătul mieu, mai bine iaste să iubeşti băutura cea multă şi să te chemi dobitoc, au mai bine iaste să te chemi următoriu lui Hristos?" Pentru a înfiera păcatul beţiei, Neagoe Basarab alege drept martor pe Sfântul Simeon Monahul, în scrierile căruia sunt prezentate episoade scripturistice marcate de acest viciu. Personaje biblice din Vechiul Testament, precum patriarhul Noe, Lot, viteazul judecător Samson, vizirul Olofern al împăratului Nabucodonosor, cad în păcatul beţiei şi suferă pentru faptele lor, iar din Noul Testament este prezentată uciderea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul din porunca regelui Irod Agripa, tulburat de băutură.
"Pentru solii şi pentru războaie"
În capitolul "Pentru solii şi pentru războaie", Neagoe Basarab învaţă că, în ziua primirii unui sol, mai presus de pompa domnească, domnitorul trebuie să cheme în ajutor pe Dumnezeu: "Şi mai vârtos să te îmbraci în dragostea şi în puterea lui Dumnezeu, deaca-ţi iaste voia să-ţi fie într-ajutor". În ascultarea soliei, gândul domnului să se îngrijească "de cele dumnezeieşti, iar nu de cele lumeşti şi de nimic". În răspunsul dat soliei, domnitorul trebuie să consulte boierii din Sfat, "că şi ei robi lui Hristos sunt, şi dar de vor fi unii dentr-înşii îngăduind lui Dumnezeu mai bine decât tine?"
Nevoia de a consulta pe cei din jur pentru a nu cădea într-un despotism autosuficient este pus sub autoritate scripturistică, printr-un citat de la Isaia 5, 21:
"Amar aceluia ce să sfătuieşte singur şi pre altul nu-l întreabă! şNeagoe Basarab pune acest citat pe seama cuvintelor Domnului nostru Iisus Hristos din Evanghelie, dovadă a faptului că reproducea versetele scripturistice din memorie, în acest caz confundându-le, n.r.ţ Drept aceia şi voi, fraţilor, nu vă sfătuiţi adinsu voi-şi, precum zice Domnul Hristos, ci de toate sfaturile întrebaţi pre boiarii voştri şi pre sfetnicii voştri".
