Exodul creierelor

Fenomenul migraţiei intelectualilor sau "exodul creierelor" este definit ca un transfer constant de personal cu înaltă calificare, din anumite ţări, în general mai puţin dezvoltate, către altele mai puternice economic. Fenomenul a luat o amploare în societatea românească mai ales în ultimii 20 de ani şi poate fi una dintre cauzele actualei situaţii de criză. Ameliorarea acestui fenomen poate fi însă o soluţie eficientă pentru redresarea dificultăţilor sociale şi economice naţionale.

Fenomenul migraţiei persoanelor educate sau talentate se numeşte ştiinţific "brain drain" (scurgerea creierelor) sau mişcarea capitalului uman, "human capital flight". În limba română, termenul a fost tradus prin: scurgerea creierelor, exodul creierelor, migraţia creierelor sau chiar furtul creierelor, furt de inteligenţă, exod de competenţe ş.a. De ce pleacă specialiştii? Care sunt cauzele fenomenului? Dacă ar fi să simplificăm lucrurile, principala cauză este dorinţa firească a individului de a găsi perspective, recunoaştere, câştiguri mai mari şi un standard de viaţă mai bun, chiar dacă pentru asta trebuie să plece în străinătate. Un studiu al Ministerului Dezvoltării Resurselor Umane din India, realizat în cadrul Departamentului pentru educaţie, relevă factori precum lipsa locurilor de muncă, subdezvoltarea economică, nivelul redus al salariilor, supraproducţia şi subutilizarea specialiştilor, lipsa cercetării şi dotărilor, discriminări la angajare, dotări precare, lipsa culturii şi tradiţiilor ştiinţifice, instituţii nefuncţionale sau dorinţa pentru o calificare superioară şi recunoaştere.

Efecte dezastruoase pentru ţara din care se pleacă

Laurenţiu Tănase, lector la Catedra de sociologie a religiei din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul", a menţionat câteva dintre cauzele şi efectele acestui fenomen pentru societatea românească actuală: "Fenomenul migraţiei creierelor este observabil din ce în ce mai acut în România contemporană. Sunt cel puţin două unghiuri din care poate fi privit fenomenul. Pe de o parte, se observă interesul multinaţionalelor de a căuta şi vâna creiere ultraspecializate, utile dezvoltării activităţii private de cercetare, fenomen observabil în special în industria hight tech. Pe de altă parte, remarcăm migraţia clasei mijlocii, profesori, medici, ingineri, dinspre ţările cu economie înceată înspre ţări dezvoltate economic sau cu potenţial ridicat de împlinire profesională. Motivul plecării însă nu îl constituie numai cel economic, ci şi absenţa prestigiului profesional, precum şi umilinţele îndurate de specialişti din partea unui sistem social ineficient şi lipsit de perspectivă. Indiferent însă de natura motivelor care stau la baza deciziei de emigrare a creierelor, efectele sunt dezastruoase pentru ţara din care se pleacă. Să amintim numai câte costuri implică formarea profesională a unui specialist, asigurările de sănătate, costurile cu şcoala şi facultatea, destructurarea unui sistem social din care făcea parte (familie, prieteni, localitate), precum şi şubrezirea suportului economic pentru bugetul de pensii. În plus, Statul aşteaptă ca după cel puţin 25-30 de ani de asistenţă şcolară şi de sănătate, să beneficieze de contribuţia tânărului specialist, atât prin taxele pe care le-ar încasa de pe urma activităţii lui, cât şi prin contribuţia, ca specialist, la dezvoltarea societăţii."

Ţările care au reuşit să-şi atragă specialiştii şi intelectualii înapoi se află acum în plină dezvoltare. Noile economii din Irlanda, India, China, Coreea de Sud, Taiwan atrag mulţi specialişti care se întorc în patria-mamă după ce au avut succes în străinătate. Cu experienţa lor, cu legăturile lor şi cu capitalul câştigat contribuie la dezvoltarea unor ramuri industriale în ţara de origine. De exemplu, în Bangalore, India, explozia industriei soft s-a făcut cu specialiştii întorşi din SUA. După cum se exprima un oficial, China şi-a depozitat inteligenţa peste Ocean pentru a fi folosită mai târziu, iar acum a sosit vremea să fie folosită. Sunt doar câteva dintre cazurile fericite care au ştiut să transforme fenomenul "brain drain" în "brain gain" (câştig). "Un prim demers urgent de făcut este ca Statul să motiveze, prin salarii demne cel puţin, rămânerea cetăţenilor în ţările lor de origine. Aceasta este, de fapt, şi logica acordării fondurilor europene nerambursabile, tocmai pentru a încuraja dezvoltarea economică a ţărilor membre ale Uniunii în vederea consolidării echilibrului social european. Şi dacă Statul are o responsabilitate majoră în perspectiva respectării demnităţii specialiştilor săi, Biserica se găseşte implicată mai mult în acordarea asistenţei sociale şi religioase pentru cei rămaşi acasă, fie ei copii sau bătrâni singuri şi neputincioşi. Faptul că actuala clasă politică nu numai că nu face nimic pentru a stopa sau măcar pentru a diminua migraţia creierelor şi a muncii calificate, ci chiar o încurajează, poate avea o explicaţie mai mult meschină decât logică. Altfel spus, cei rămaşi în ţară, cu un spirit critic mai puţin dezvoltat decât cei care au emigrat deja, pot fi mai uşor de manipulat electoral", ne-a mai spus sociologul Laurenţiu Tănase.

Diaspora ortodoxă, un suport pentru diaspora ştiinţifică

Rolul cercetătorilor români şi al intelectualilor este cu atât mai important, cu cât rezultatele ce se pot obţine de pe urma activităţii acestei elite a intelectualităţii româneşti sunt enorme: mult-râvnita redresare economică poate fi puternic stimulată de existenţa unei cercetări ştiinţifice aşezate pe baze sănătoase. Probabilitatea ca aceştia să renunţe la beneficiile oferite de ţările dezvoltate economic şi întoarcerea lor în ţară însă este redusă. Totuşi, repatrierea oamenilor de ştiinţă nu este singura modalitate de valorificare a cunoştinţelor şi experienţei internaţionale a acestora în beneficiul statului de origine. O soluţie ar fi aşa-numitul transfer de "know-how" prin organizarea unei "diaspore ştiinţifice", care să faciliteze contactele dintre intelectualii care activează în ţară şi în străinătate. Colaborarea intelectualităţii din diaspora în proiecte care se desfăşoară în ţara lor de origine, schimbul de experienţă în cadrul unor conferinţe, simpozioane şi alte manifestări ştiinţifice la care participă atât specialişti din ţară, cât şi din străinătate pot aduce soluţii în ţară pentru redresarea economică şi culturală. Alcătuirea unei diaspore ştiinţifice este greu de realizat din cauza lipsei unei structuri sau a unei reţele deja existente. Sub acest aspect, un ajutor real îl poate oferi Biserica Ortodoxă Română, care are deja o reţea diasporală bine închegată, capabilă să susţină o reţea ştiinţifică. În multe comunităţi ortodoxe româneşti din diaspora s-au organizat deja numeroase conferinţe şi congrese care au avut ca invitaţi şi specialişti români din diferite domenii. Dialogul dintre teologie şi ştiinţă nu îi va aduce probabil pe specialişti înapoi în ţară, dar le poate reda conştiinţa naţională şi îi poate încuraja să se implice în cercetarea ştiinţifică românească şi în căutarea de soluţii eficiente pentru redresarea situaţiei dificile din ţara natală. Ortodoxia a exprimat întotdeauna o poziţie echilibrată, afirmând rolul pozitiv al cercetării ştiinţifice în dezvoltarea gândirii şi a societăţii umane, exprimându-şi disponibilitatea de a colabora cu Statul în efortul de susţinere şi de stimulare a intelectualilor români.