Infidelitatea şi fuga de responsabilităţile familiei sunt astăzi cauzele multor divorţuri. Fie din dorinţa de a evada din "capcana" familiei, fie din dorinţa de a trăi "liber" de orice responsabilitate conjugală, mulţi dintre contemporanii noştri caută motive şi situaţii de a pleca, pentru o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată din cadrul familiei. În asemenea cazuri, aceştia sunt predispuşi mai uşor spre infidelitatea conjugală şi uneori, mai grav, chiar spre viaţa dublă, adică familia de acasă şi familia din deplasare. Pentru unitatea familiei şi siguranţa copiilor, aceste carenţe trebuie depăşite. Dar cum?
Psihologul Mihaela Sahlean a întâlnit mulţi pacienţi care duceau o viaţă dublă. Despre ei spune că sunt profund nefericiţi. "Întotdeauna când se află într-o parte, se gândesc la cealaltă, iar culpabilităţile, chiar dacă nu le exprimă verbal, se somatizează. Încep să aibă tot felul de stări de disconfort psihologic şi chiar şi la nivel fizic. Este un joc urât viaţa dublă pentru că nu este generatoarea nici unui beneficiu, dimpotrivă. Mi-a fost dat să întâlnesc în cadrul şedinţelor de psihoterapie oameni, şi bărbaţi, şi femei, care nu ştiau ce să aleagă, pentru că ataşarea apărea în ambele părţi şi nu se puteau rupe de nici una."
Totuşi, de ce aleg aceştia modul acesta de viaţă? Pentru a fi fericiţi? "Fericit nu poţi să fii când nefericeşti pe altcineva, aceea nu e o fericire deplină, şi nu cred că din punct de vedere psihologic ai fi fericit când laşi în urmă partenerul de viaţă cu un copil, doi sau împarţi copiii, şi mă refer la acele rupturi sufleteşti care sunt nişte drame pentru copii. Copiii înţeleg greu de ce mama cu tata au hotărât să divorţeze. Dumnezeu nu îl vrea pe om nefericit, dar fericirea nu trebuie să fie hedonică." "Nu există terapeut care să spună divorţează sau rămâi în căsătorie, ci el ajută pacientul să îşi găsească în el resursele de a acţiona în aşa fel încât să fie în acord cu el însuşi, în primul rând", mai spune lect. univ. dr. Mihaela Sahlean.
Printre sfaturile psihologului este şi întoarcerea la Dumnezeu, deoarece "oamenii care sunt mai aproape de Dumnezeu cad mai greu în situaţii de genul acesta; apropierea de Dumnezeu este imperios necesară. Unii ajung să îl cunoască pe Dumnezeu mai târziu, şi nu sunt de condamnat, important este să ajungă acolo unde trebuie. Eu nu dihotomizez atât de mult punctul de vedere psihologic de cel religios, sunt absolut convinsă că poţi fi moral fără a fi creştin, dar nu poţi fi creştin fără a fi moral. Îmi pare rău de cei care refuză să cunoască mai profund religia în care au crescut, pentru că ruperea de sfinţi şi Divinitate produce mari drame. Dar majoritatea conştientizează lucrurile acestea în situaţii de mare criză", spune psihologul clinician Mihaela Sahlean, Clinica Medlife din Bucureşti.
Conştientizarea
Cu toate că psihologul vorbeşte de apropierea de Biserică, preotul nu recomandă neapărat vizita la psiholog, dar totuşi îndeamnă la conştientizare. "Am încercat să-i conştientizez şi pe bărbaţi, şi pe femei în sensul revenirii la demnitate, pentru că iubirea din sânul familiei rămâne definitorie, rămâne capitală. Şi le-am dat exemplu: oricând, oriunde te-ai duce şi orice ai face, femeie care să te iubească aşa cum te iubeşte soţia dintru început, din prima dragoste, cum v-aţi întâlnit în cuplul familiei voastre, n-ai să găseşti; şi nici tu, ca soţie, n-ai să găseşti vreun bărbat care să zici că şi-ar reface familia şi care să te iubească. În sensul acesta revenirea, cum a revenit fiul cel risipitor la demnitatea familiei, la tatăl său, revenirea la sânul familiei şi la prima dragoste din familie rămâne într-adevăr definitorie şi capitală pentru viaţa familiei", spune pr. Drăguş Enache, de la Capela militară "Sfinţii Îngeri" din Constanţa.
Spovedania este nelipsită în asemenea cazuri: "Pe fiecare dintre ei i-am îndemnat să se spovedească, pentru că acolo vor primi îndrumare pentru ceea ce au de făcut. Vedeţi că Mântuitorul Iisus Hristos spune "scoală-te şi te vei mântui". A te scula însemnează a face tu însuţi efortul, ca să nu zaci în păcat, de a te ridica din starea de păcat şi a reveni la Mântuitorul Iisus Hristos, care poate să ne ierte".
Vindecarea
Acest proces de revenire, de reintrare în familie a infidelului e de lungă durată şi greu. Pentru aceştia, rugăciunea devine un sfetnic bun. "Recomand familiei să facem o sfeştanie în casă, în continuarea sfeştaniei să facem şi câteva rugăciuni. De ce? Pentru că omul pus în faţa rugăciunii se trezeşte, conştientizează, se înfricoşează de păcat, şi într-adevăr se reîncălzeşte iubirea familiei. De aceea, concomitent cu activitatea de duhovnicie, intervine şi se duce lupta şi pe planul rugăciunii, pentru că prin sfeştanie, prin Sfântul Maslu, rugăciunile care se citesc, însuşi harul lui Dumnezeu lucrează spre vindecarea rănilor familiei", mai spune părintele Drăguş Enache. Acesta le explică fiilor duhovniceşti şi semnificaţia inelului, "semn al adevărului, al sincerităţii, a fidelităţii, dar şi a iertării şi a primirii, în cazul când unul dintre soţi se întâmplă ca din ispita celui rău să greşească."
Pentru omul contemporan, fidelitatea conjugală este o luptă grea, pentru că serviciul îl îndeamnă la însingurarea de familie, iar deplasările mai lungi îi aduc în faţă partenerului tentaţii de tot felul. Împotriva lor, spune părintele, putem lupta doar printr-o stăpânire de sine în conştiinţa sacralităţii familiei, în conştiinţa demnităţii, în conştiinţa jertfirii pentru familie, care ne întăreşte ca să ne conştientizăm pentru menţinerea demnităţii şi a familiei noastre.
Părintele Drăguş face apel şi la exemplul străbunicilor noştri. "În timpul războiului, soţiile soldaţilor au rămas acasă singure, săracele, femei tinere la vremea aceea, având trei, patru, cinci copii, şi şi-au dedicat toată viaţa muncii şi îngrijirii lor, nu le-a mai fost gândul la alte deşertăciuni. Cu conştiinţa aceasta, astăzi, ne rugăm ca soţul sau soţia să se întoarcă acasă, să revină în sânul familiei pentru purtarea zădufului vieţii împreună."
Spovedania în familie
"Am întâlnit situaţii, de exemplu, când soţul vine după un voiaj poate mai lung sau mai scurt şi e cu totul nemulţumit şi întrebător şi îngrijorător în ceea ce priveşte relaţia familiei şi a soţiei sale. Sau vin soţii care spun că soţii nu mai au încredere în ele. Atunci îi chem pe amândoi la spovedanie. Şi sub epitrahil, între şase ochi, îi fac pe soţi să conştientizeze că soţia lor nu este una dintre cele care să aibă nişte însuşiri de femeie uşoară. "Eu îţi dau mărturie din ceea ce cunosc, din Taina Spovedaniei, că soţia dumitale este demnă, este curată, este cu toată curăţenia ei şi cu toată grija pentru copii". Şi sigur că în acest fel a ajutat Dumnezeu şi a întărit în multe cazuri încrederea între soţi, întărindu-se unitatea familiei", spune părintele Drăguş Enache.
