"Oglindă, oglinjoară, cine este cea mai frumoasă din ţară?" De mici descoperim această întrebare. Trăim într-o societate în care aspectul fizic este extrem de important pentru a reuşi în carieră şi, de ce nu, şi în viaţa privată. Frumuseţea fizică nu numai că tinde să devină primordială, dar îi sunt dedicate şi concursuri, unde candidatele se întrec pentru a obţine titlul de "cea mai frumoasă" dintre frumoase. Nu cred că e rău să fii "cea mai cea", dar nici o femeie nu trebuie să se bazeze numai pe acest aspect, pentru că vine o vreme când calităţile fizice trec şi atunci apare inevitabil întrebarea - "Oare ce mai rămâne?"
După 1989, în România au început să ia amploare concursurile de frumuseţe. Ele au existat şi în timpul regimului comunist, însă evoluau sub o altă denumire - "Muncă, Tinereţe, Frumuseţe", iar concurentele erau mult mai îmbrăcate decât acum şi erau supuse unor probe care să le solicite şi abilităţile de gospodine. Am stat şi am reflectat dacă trebuie să fim pro sau contra acestor competiţii dintre frumoasele ţării şi chiar ale lumii. Dacă stăm să le analizăm, ele doresc să promoveze imaginea femeii tinere, atrăgătoare, ideale din punct de vedere fizic, care sunt la începutul unui drum în viaţă, cunoscătoare de limbi străine şi preocupate de aspecte umanitare. Sună bine, nu-i aşa? Nu ştiu cât adevăr există în toate acestea sau cât e doar o chestiune de PR, dar ceea ce ştiu este că frumuseţea n-ar trebui să fie inclusă într-o competiţie, deoarece este cu ceva cu care ne naştem, nu am făcut nimic noi pentru a fi astfel. Aşa cum n-ar trebui să fim neapărat frumoşi pentru a reuşi în viaţă. Ar trebui să primeze alte lucruri: inteligenţa, bunătatea sufletească, cinstea, corectitudinea... În România şi numai la noi, sunt femei care au reuşit să aibă o carieră în diverse domenii, şi care în tinereţe au fost laureatele unor concursuri de frumuseţe. Matilda Pascal-Cojocăriţa (interpretă de muzică populară), Roberta Anastase (preşedintele Camerei Deputaţilor), Rita Mureşan (creatoare de modă), Daniela Nane (actriţă), Halle Berry (actriţă americană) sunt doar câteva
exemple. Însă, cred că aceste femei au reuşit în viaţă datorită pregătirii şi şansei, în nici un caz pentru că sunt deţinătoarele unei coroniţe de miss.
Concursuri de miss cu fetiţe
Poate că aceste concursuri de miss sunt mai puţin nocive decât multe probleme cu care se confruntă societatea modernă, însă cel mai periculos este faptul că există ţări unde candidatele la astfel de competiţii sunt copile care n-au împlinit nici 10 ani, şi care în loc să se bucure de copilărie, cu activităţile inocente specifice ei, se transformă brusc în mici regine ale frumuseţii cu preocupări care le depăşeşte vârsta. În aceste cazuri de vină sunt părinţii, care din diverse motive ("Copilul meu e cel mai frumos", "Ceea ce n-am avut eu în viaţă, o să aibă ea dacă devine miss"), îşi înscriu copiii la asemenea competiţii. Chiar dacă concursurile nu le ocupă tot timpul, micuţele miss trag concluzia că aspectul fizic este mai important decât orice şi că frumuseţea îţi garantează succesul în viaţă, ceea ce nu este tocmai de dorit. Cum ar putea să fie astfel de competiţii un mediu bun pentru copii? Cum să privim la televizor o fetiţă de 7 ani, machiată, cu părul oxigenat, în costum de baie? Este o scenă desprinsă parcă din filmele de groază. Copilăria are un rol extrem de important în viaţa adultului de mai târziu, deci să lăsăm copiii să se bucure de ea! Din fericire, în ţara noastră moda acestor concursuri nu a pătruns. În SUA însă, ele se desfăşoară încă din 1961.
Micuţa concurentă asasinată
În 1996, aceste competiţii de frumuseţe au trecut şi ele printr-o criză, când micuţa JonBenet Ramsey de numai 6 ani, una din concurentele la titlul de miss, a fost găsită strangulată în pivniţa casei. Deşi nu s-a descoperit criminalul, presa a dat vina pe mamă, care s-ar fi folosit de propria fiică. Ceilalţi părinţi şi-au retras atunci copiii din concurs, temându-se că asasinul ar putea fi un pedofil care dădea târcoale scenei unde avea loc competiţia. Dar spiritele s-au calmat relativ repede, părinţii au uitat nefericitul incident, iar concursurile de frumuseţe pentru fetiţe se desfăşoară şi în zilele noastre, fiind adevărate "maşini de făcut bani" pentru organizatori.
Frumuseţea care vinde
În timpurile noastre trebuie să recunoaştem că aspectul fizic a devenit o carte de vizită pentru toată lumea, dar pentru femei mult mai mult decât pentru bărbaţi. Dacă iei un ziar şi-l deschizi la rubrica "angajări", constaţi că toţi cei care oferă de lucru doresc o candidată care să aibă un aspect fizic plăcut şi armonios, încât nici la alimentara din colţ nu mai poţi vinde dacă nu eşti drăguţă după standarde. De ce? Pentru că frumuseţea vinde. Dacă şi pentru aşa ceva îţi trebuie frumuseţe, atunci, ne mai mirăm de ce toate emisiunile de la televizor au nevoie de "asistente de platou"? Probabil că veţi spune că sunt frumoase, dar proaste. Nu ştiu dacă sunt astfel, ceea ce ştiu este că aduc audienţă emisiunilor respective şi, dacă sunt frumoase, sigur fac pe proastele căci aşa cere fişa postului. Până la urmă, se lasă singure umilite şi discriminate. Oamenii uită însă că frumuseţea fizică trece. Este doar o carcasă, pe care oricât am lustrui-o, la un moment dat rugineşte, se fisurează. Nu ne putem baza pe frumuseţe la nesfârşit. De dorit ar fi să primeze interiorul şi celelalte calităţi umane, iar frumuseţea dacă există şi ea, slavă Domnului! "Nu vă preocupaţi de frumuseţea exterioară ce stă în bijuterii sau haine frumoase, ori în pieptănătură. Frumuseţea voastră să fie cea interioară, a inimii pătrunse de acel farmec nepieritor al unui duh liniştit, care îi este atât de scump lui Dumnezeu", ne spunea Sfântul Petru, dar azi cine îl mai aude?
Se spune că interiorul se reflectă în exterior şi vedem că este şi adevărat. De câte ori nu aţi privit o femeie frumoasă care nu vă spunea nimic, şi una mai puţin frumoasă, dar care putea fermeca orice interlocutor cu felul ei de a fi şi de a se comporta? Mă uitam într-o zi la televizor şi am văzut-o pe distinsa noastră actriţă Carmen Stănescu. M-a uimit frumuseţea pe care o degaja la... 85 de ani.
Pe lângă frumuseţea fizică pe care şi-a păstrat-o şi la această venerabilă vârstă, ochii acestei doamne emanau o bunătate şi o lumină pe care rar le-am văzut la persoane mult mai tinere decât marea actriţă.
Frumuseţea ne poate ajuta în viaţă, dar nu trebuie să fie primordială. Dacă ne-am ocupa mai mult de suflet, în mod sigur nu ni s-ar mai părea o dramă că îmbătrânim şi odată cu vârsta se acumulează şi ridurile pe faţa noastră.
Fiecare rid, o experienţă
De ce nu am privi fiecare rid ca pe o experienţă pe care am trăit-o în viaţă şi fără de care nu am fi ajuns ceea ce suntem astăzi? Şi mai ştim că ochii sunt oglinda sufletului. O privire caldă şi blândă spune mai mult decât orice faţă perfectă, dar care nu transmite nimic prin netezimea tenului. Iar dacă ar fi să concluzionăm cu scriitorul F.M. Dostoievski, frumuseţea va salva lumea, însă nu frumuseţea de miss, ci frumuseţea vieţii trăite, frumuseţea care înnobilează sufletul preocupat mereu să nu mai păcătuiască.
