Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Hristos împărtăşit copiilor din diaspora
În condiţiile secularizării din ce în ce mai evidente, în diaspora românească, cateheza, care, de altfel, este o activitate specifică misiunii Bisericii, este o chestiune vitală. De aceea, cei mai mulţi dintre preoţii misionari din diaspora au demarat diferite activităţi cu specific catehetic. În acest context, Patriarhia Română propune parohiilor româneşti din Occident curriculumul biblic al proiectului „Hristos împărtăşit copiilor“. Acesta este un mod complementar de lucru, de care preoţii şi cateheţii au nevoie pentru a transmite copiilor, încă de la cele mai fragede vârste, învăţăturile biblice, ajutându-i astfel să atingă maturitatea întru credinţă. Proiectul „Hristos împărtăşit Copiilor“ se desfăşoară cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, fiind aprobat în sesiunea de lucru a acestuia din 17-18 ianuarie 2006, la propunerea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
După mai multe trainguri şi ateliere de lucru pentru implementarea proiectului „Hristos împărtăşit copiilor“ în eparhiile din ţară (în peste 60%), echipa şi-a propus extinderea proiectului la nivelul eparhiilor româneşti din străinătate. Astfel, în perioada 30 martie-17 aprilie a.c. au avut loc şase întâlniri în Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale şi în Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord, în vederea popularizării acestui proiect. „Ideea «Hristos împărtăşit copiilor» în diaspora nu este nouă. Noi am mai mers şi în Basarabia, atât în Mitropolia care ţine de Patriarhia Română, cât şi în cea subordonată canonic Patriarhiei Moscovei, pentru că în aceasta din urmă sunt foarte mulţi preoţi de limbă română. Nu ne-a interesat aspectul politic, ne-am dorit doar să venim în sprijinul celor care şi-au manifestat intenţia de a primi acest proiect de catehizare, mai ales că acolo chiar că este necesară cateheza. Apoi am realizat contacte pe Valea Timocului, cu preoţii de acolo. Deci, s-au mai făcut câţiva paşi. Aşadar, ideea pătrunderii în diaspora a existat mai de mult, însă acum, profitând de faptul că s-a înfiinţat Biroul de catehizare la nivelul Patriahiei Române, poziţia s-a schimbat, şi acum există o autoritate la nivelul cel mai înalt. Am mers în diaspora cu autoritatea deplină, aşadar, cu aprobarea PF Părinte Patriarh Daniel, cu toată documentaţia din partea biroului şi cu foarte multe cărţi, cu 1.000 de seturi, propunându-le fiecărui grup de preoţi“, ne explică părintele Constantin Naclad, inspector pentru cateheza parohială în cadrul Patriarhiei Române. Trei zile la Nürnberg În cele două mitropolii au avut loc şase întâlniri, în cadrul cărora, preoţii au aflat ce înseamnă, de fapt, „Hristos împărtăşit copiilor“. În primă instanţă, aceste întâlniri nu s-au putut organiza în ateliere de lucru, din mai multe motive. În primul rând, foarte puţini preoţi au biserici proprii. Cei mai mulţi slujesc în biserici închiriate, în pauzele din programul altor confesiuni, care le-au pus la dispoziţie lăcaşurile de cult. De asemenea, parohiile sunt disipate, la distanţe de sute de kilometri, or deplasarea necesită costuri foarte mari, din partea ambelor părţi. În plus, părinţii care ar trebui să-şi aducă micuţii la cateheză - pentru că bisericile sunt la distanţe mari de casele lor - lucrează în timpul zilei. „La Nürnberg, sediul Mitropoliei pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord, ne-am întâlnit cu IPS Mitropolit Serafim, care ne-a primit cu foarte multă dragoste. Preasfinţia Sa a reuşit să strângă un număr considerabil de preoţi de la parohiile din jur. Au participat, de asemenea, şi profesori care se ocupă cu activitatea de cateheză. IPS Serafim, care a participat la discuţiile noastre din toate cele trei zile, a fost foarte deschis la iniţiativă şi, pentru că nu aveau un proiect unitar pe mitropolie, l-au preluat ca şi curriculum. Întrucât nu putem ajunge la sfârşitul lunii mai, când are loc Adunarea Eparhială a Mitropoliei, unde vor veni toţi preoţii, am pregătit două persoane de acolo, doi consilieri, pentru a prezenta ei proiectul. Am lăsat toate materialele necesare, precum şi cărţi pentru toate parohiile“, ne mai spune pr. Naclad, care este şi coordonatorul proiectului „Hristos împărtăşit copiilor“. Şcoala parohială A urmat Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale (care cuprinde parohiile româneşti din Spania, Italia, Franţa), unde, deşi, de doi ani de zile, se desfăşoară un proiect similar, Şcoala Parohială, în parteneriat cu Ministerul de Externe şi Departamentul românilor de pretutindeni, preoţii au acceptat şi proiectul Patriarhiei. „Şcoala parohială îşi propune să-i înveţe pe copii, pe lângă religie, istoria României, geografia şi limba română; de altfel, este un proiect interesant pentru menţinerea contactului cu realitatea românească, pentru păstrarea identităţii noastre. În cadrul acestui proiect, s-au tipărit cărţi de religie, sub forma unui catehism (întrebări şi răspunsuri), dar sistematic, fără fundament scripturistic. Am mers întâi la Bruxelles, la pr. Patriciu Vlaicu, parohul bisericii - centru de pe lângă Comunitatea Europeană a Bisericii Ortodoxe, unde am găsit o atmosferă foarte caldă şi activităţi foarte multe. La Bruxelles, cei care se ocupă cu cateheza sunt, în general, doctoranzi români - nu numai la teologie - şi pe care părintele i-a adunat pe lângă el. Părintele a ales curriculumul acestui proiect, pentru că este fundamentat scripturistic, ceea ce este extrem de important, mai ales în Occident, unde se face foarte mult studiu biblic. În plus, proiectul nostru este însotiţ de un ghid pentru catehet, care oferă foarte multă informaţie de ordin metodologic, ţinând cont că cei care fac cateheza aici nu sunt neapărat teologi“, continuă pr. inspector. Un proiect complementar La Paris, părintele Constantin Naclad s-a întâlnit inclusiv cu managerul proiectului Şcoala parohială, pr. Dan Săvan, şi cu pr. Mircea Filip. Aici a şi slujit la Biserica „Saint Suplice“, în prima duminică a perioadei în care s-a aflat în Europa. Întrucât „Hristos împărtăşit copiilor“ este un curriculum complementar, care nu-şi propune să înlocuiască nimic, ci să organizeze cateheza la nivelul parohiei, după modelul occidental, unde a şi fost probat, timp de zece ani, „au hotărât să colaborăm şi să dezvolte un curriculum fundamentat scripturistic, pornind de la proiectul propus de noi - dar respectând nevoile şi specificul diasporei - pe care ne-am propus să-l numim chiar aşa: «Hristos împărtăşit copiilor. Curriculum biblic pentru diaspora românească din Occident». Şi aceasta este, de fapt, o extensiune a proiectului nostru“. A urmat apoi Spania, Saragosa, unde gazdă a fost pr. Aurel Nae, responsabilul proiectului „Şcoala parohială“ în Spania. O problemă foarte mare în Spania o constituie distanţa dintre parohii, cele mai multe nou înfiinţate, ceea ce nu ajută la coeziunea dintre ele. Ultimele întâlniri au avut loc la Torino şi Roma, unde, la recomandarea PS Siluan, Episcopul românilor din Italia, echipa de proiect a găsit oameni deschişi, cu foarte multe activităţi. „Părintele de la Torino, Lucian Roşu, are foarte multe activităţi cu tinerii, organizează tot felul de manifestaţii, pelerinaje, este apreciat de autorităţile locale şi slujeşte chiar într-o biserică dată de Primărie. Am găsit foarte greu biserica, pentru că sunt încurcate străzile, dar spun asta pentru că a fost o supriză extrem de frumoasă să auzim muzică populară românească la subsolul bisericii, unde erau tineri în costume populare, care făceau repetiţii la dans. Părintele este foarte receptiv la nou, a primit proiectul foarte bine, asumându-şi chiar rolul de a facilita răspândirea proiectului în nordul Italiei. În a doua duminică, am slujit la pr. Nicu Voinea, la parohia «Înălţarea Sfintei Cruci», din Roma, la subsolul unei biserici catolice, unde, am asociat eu, totul era ca într-o biserică de pe Valea Muntelui, căci toată rânduiala e ca la noi acasă. Au fost la slujbă, cred, peste 400 de credincioşi. A doua zi, părintele a adunat vreo 30 de preoţi, profesori, cu care am discutat, le-am dat materiale. Aici a fost chiar ca un training, în cadrul căruia le-am prezentat proiectul, metodologia de lucru privind cateheza, am făcut exerciţii, iar preoţii s-au arătat dispuşi să înceapă cât mai curând lucrul pentru implementarea proiectului“, explică pr. Naclad. O activitate vitală Dacă la noi în ţară, pentru multe zone, activitatea catehetică a rămas încă o activitate auxiliară, în străinătate, aceasta este o chestiune vitală. „Dacă nu faci educaţie şi nu strângi credincioşii din parohii nu-i ai. Nu vin din fire ca aici - unde te poţi duce la biserică la orice oră -, ci trebuie căutaţi şi atraşi. Unii preoţi din Occident care nu aveau nici o idee că ar trebui să facă cateheză când au plecat din ţară, confruntaţi cu realitatea de acolo, s-au văzut nevoiţi să înceapă astfel de activităţi. L-am întrebat pe IPS Serafim cum ştie dacă preoţii fac acele activităţi în cadrul şcolii parohiale. Mi-a zis că-i verifică. Le-a cerut listele cu toţi copiii, cu adrese şi numere de telefon şi, pe baza acestora, el personal, dă telefon acasă şi stă de vorbă cu copiii“, mai zice coordonatorul proiectului „Hristos împărtăşit copiilor“. Urmează ca proiectul să fie prezentat şi românilor din Australia şi Noua Zeelandă, dar şi implemenat celor din America. Aici, proiectul a fost prezentat în decembrie 2007, în cadrul birourilor de suport World Vision, de pr. Mihai Pavel, manager pentru Dezvoltare Transformaţională şi Angajamente creştine în cadrul World Vision România, unde a avut un răsunet foarte mare şi aceasta, pentru că în România, proiectul a ajuns la un nivel nesperat şi neatins de nici o ţară în care se aplică. „Nici o ţară nu a reuşit să aducă proiectul pe masa autorităţii celei mai înalte a Bisericii şi să-l propună ca şi curriculum naţional. Şi, mai ales, nu a reuşit să intre în structurile centrale ale Bisericii. Adică, în unele locuri, a rămas încă în cadrul World Vision, însă, normal, proiectul este destinat transferului către biserică, pentru că Biserica este singura instituţie care se poate ocupa de cateheză, aceasta fiind parte din misiunea Bisericii“, a încheiat părintele Naclad.