Dacă până acum reţeaua de socializare Facebook te ajuta să-ţi exersezi aptitudinile manageriale, dezvoltându-ţi propria fermă sau construindu-ţi propriul oraş pe internet, prin binecunoscutele jocuri Farmville şi Cityville, acum ai posibilitatea să administrezi virtual propria parohie, cu un lăcaş de cult pe care îl achiziţionezi în funcţie de veniturile realizate prin activităţi predicatoriale şi cu "enoriaşi" recrutaţi prin talent "dactilografic-oratoric".
Noul joc Holy Town este prima aplicaţie lansată de dezvoltatorii Facebook care permite utilizatorilor "să simuleze experienţa evanghelizării prin
social media". Deşi a fost lansată luna trecută, aplicaţia a înregistrat deja peste 24.000 de "like"-uri şi urcă zilnic, cu mii de voturi "de cinci stele", în topul preferinţelor utilizatorilor Facebook. Dezvoltatorul jocului, Maiko Martin, este un tânăr de 21 ani care consideră că platforma Facebook ar putea constitui un spaţiu eficient de cultivare a stilului de viaţă creştin. "În urma unei discuţii cu familia mea despre celelalte aplicaţii de pe Facebook, mătuşa mea, Janeene Ward, mi-a spus că ar fi o idee grozavă să folosim abilităţile noastre de a promova lucruri prin social-media pentru a realiza un joc creştin pe Facebook. Ea s-a gândit că ar fi fantastic dacă s-ar permite utilizatorilor să îşi creeze propria parohie şi ar fi o alternativă fantastică pentru creştinii de pe Facebook care accesează alte jocuri cunoscute", a declarat Maiko Martin pentru publicaţia Christian Post.
Odată conectat Holy Town, principalul obiectiv al utilizatorului este formarea unei congregaţii sau a unei parohii virtuale în jurul unei biserici, mai ieftină sau mai scumpă, în funcţie de veniturile pe care le câştigă din predică. Predica nu e nimic altceva decât tastarea contra cronometru a cuvintelor de factură religioasă care rulează pe ecran. În funcţie de abilităţile sale oratorice - sau mai bine-zis dactilografice, "pastorul" are două mari beneficii: banii care intră în contul parohiei şi credincioşii pe care îi "agaţă" în congregaţia sa. O mare dificultate a "pastorului" este faptul că lăcaşul de cult cumpărat nu vine la pachet cu tot instrumentarul. De aceea, jocul pune la dispoziţia jucătorului "Sfântul Magazin" ("Holy Shop"), de unde poate achiziţiona mobilier bisericesc, biblii şi cărţi de cult la diferite preţuri. Dacă treburile administrative devin istovitoare, "pastorul" se poate relaxa interacţionând cu "sfinţii prieteni" ("Holy friends"), cărora le poate trimite o Sfântă Scriptură sau cu care poate împărtăşi "Versetul zilei".
Pericolul propus de imaginarul psihotehnologic
Până aici nimic deosebit! Chiar drăguţ şi relaxant, am putea spune! Supus totuşi unui mic test de conştiinţă, nevinovatul joc stârneşte nevinovate întrebări: Este firească această joacă "de-a preotul" în spaţiul virtual? Poate constitui acest joc o alternativă onestă la celelalte jocuri de pe internet? Părintele Bogdan Teleanu, doctor al Facultăţii de Comunicare Socială Instituţională a Universităţii "Sancta Croce" din Roma şi slujitor la Parohia "Sfântul Pantelimon" - Foişorul de foc, consideră că jocul Holy Town prezintă totuşi, destul de discret, nişte riscuri pentru viaţa duhovnicească a creştinului. "Nu te poţi juca de-a preotul, aşa cum te-ai juca de-a "Hoţii şi vardiştii"! Ne jucăm, muncim, socializăm, facem cumpărături on-line, dar în limitele impuse de bunul-simţ. Din păcate, mesajul invariabil al dezvoltatorilor pe internet, chiar şi al unor jocuri aparent nevinovate de genul Holy Town, este următorul: "Dacă nu eşti pe internet nu exişti!" Noul joc Holy Town, tributar mentalităţii de tip consumist, este încă o dovadă a faptului că civilizaţia modernă, care se bazează pe internet, este ameninţată nu de tehnologie, ci de paradigmele filosofice care o circumscriu! Cât de serios trebuie luate în calcul aceste paradigme filosofice propagate pe internet? Oare să-i încredinţăm imaginarului psihotehnologic dreptul de a ne contura o nouă identitate? Prin "psihotehnologie" se înţelege acel mediu care se interpune între noi şi realitate şi care consistă într-un "depozit de imagini" pe care noi toţi îl avem în comun în calitate de spectatori media. Din păcate, tocmai imaginarul psihotehnologic accelerează şi mai mult decalajul dintre trupul şi sufletul omului contemporan. Problema acestui decalaj evident şi extrem de periculos o constituie faptul că omul nu mai ştie cum să se descurce cu un suflet care transcende practic cu mult limitele propriilor dimensiuni corporale şi, din această cauză, chiar şi ale bunului-simţ. Este de dorit ca fiinţa umană - supusă unor excentrice experienţe mentale de tip "Frankenstein" - să conştientizeze faptul că dinamismul său interior nu poate fi subordonat unei lumi materiale, oricât de cibernetizată ar fi ea, care îşi revendică în mod injust primatul asupra celei spirituale", spune părintele Bogdan Teleanu.
Riscurile realităţii virtuale
Dincolo de nuanţa protestantă a cuvintelor care alcătuiesc predica pastorului virtual şi de celelalte elemente vizibil eterodoxe ale jocului, noua aplicaţie nu reprezintă, cel puţin iniţial, o problemă dintre cele mai stringente pentru creştinul ortodox sau pentru societate, în general. Poate constitui totuşi un serios motiv de a reflecta mai atent şi cu mai mult discernământ la tot ceea ce se anunţă a fi "promotor al stilului de viaţă creştin pe internet". Cine-l poate acuza pe dezvoltatorul jocului, un tânăr de doar 21 de ani, de intenţii rele sau măcar prozelitiste? Nu trebuie scăpat din vedere faptul că noul joc nu eludează riscurile spirituale ale internetului, care transpune pe utilizator într-o realitate virtuală - în cazul nostru -, o realitate banalizată şi falsificată a vieţii bisericeşti autentice.
Părintele Bogdan Teleanu spune că realităţile, ca simple semnale electrice interpretate de creier care, datorită unei neurostimulări interactive, pot fi reproduse cu ajutorul tehnicii moderne într-un spaţiu virtual comun, aşa cum se doreşte a fi internetul. "Internetul şi, implicit, orice spaţiu construit virtual nu sunt scutite de această paradigmă filozofică, existând şi aici tendinţa depăşirii barierelor culturale exclusiv prin "limbajul trupului". Sunt de-a dreptul înspăimântat de consecinţele identificării omului numai cu trupul său! Internetul, operând cu simple semnale electrice interpretate, constituie o deşertică realitate şi - în cazul în care nu este folosit în mod chibzuit şi eficient - o pierdere de vreme. În ciuda mirajului său, el este pe cale să transforme în mod programatic fiinţa umană într-o prizonieră a unui trup pasiv, ceea ce îl deosebeşte pe om până şi de animal. Biserica se confruntă astăzi cu provocările legate de un proces de descreştinare a oamenilor, operat de o societate în care primatul lumii materiale asupra celei spirituale se consolidează din ce în ce mai mult, diminuând până la anihilare libertatea umană. De aceea, în paralel cu progresul tehnologic, umanitatea are nevoie şi îşi apără legătura cu dimensiunea duhovnicească a vieţii, conştientă că realitatea spirituală este garanţia libertăţii sale, întrucât depăşeşte orice închipuire umană, nefiind condiţionată nici de imanenţa lucrurilor şi nici de virtualitatea imaginaţiei", concluzionează părintele Bogdan Teleanu.
