Ne-am botezat în aceeaşi apă, ne putem căsători?

Se pot căsători un băiat şi o fată botezaţi în aceeaşi apă? Se mai pot căsători doi tineri care au asistat la un botez? Acestea sunt doar două dintre întrebările care pun în dificultate destul de mulţi tineri care vor să-şi întemeieze o familie, cu binecuvântarea Bisericii. Diferitele răspunsuri care se dau acestor întrebări pe anumite site-uri "de profil" sau forumuri îi intrigă şi descurajează pe tot mai mulţi dintre tinerii care se pregătesc pentru căsătorie.

Problema gradelor de rudenie care se creează între cei ce participă la slujba Botezului unei persoane este de dată mai veche şi îşi are originea într-adevăr în aplicarea unor rânduieli sau legi bisericeşti, dar care au fost interpretate în mod greşit, în tradiţia populară, şi duse până la superstiţie. Cheia acestei probleme este Canonul 53 al Sinodului VI Ecumenic, numit şi Trulan. Acest canon interzice căsătoria între naş şi mama finului, adică în gradul II al rudeniei spirituale, care se naşte prin actul ţinerii în braţe a pruncului la slujba Botezului. Tot în spiritul canonului şi în mod logic, se înţelege că este interzisă căsătoria între rudele spirituale de gradul I, adică între naşi şi fini. Deşi, prin extensie, se pot intui grade de rudenie şi între rudele mai apropiate ale naşilor sau ale finilor, acestea nu se pot asocia gradelor de înrudire după trup, care presupun o intimitate mult mai mare. Canonul 53 Trulan este, de altfel, singurul care abordează problema înrudirii spirituale şi este principalul reper în aplicarea actuală a interdicţiilor la căsătorie a rudelor spirituale. Toate nelămuririle ulterioare provin din înţelegerea defectuoasă a acestui canon, care, peste timp, a cunoscut diferite forme de exprimare.

Nici o prevedere canonică nu interzice botezul în aceeaşi apă

O primă nelămurire de acest gen o ridică botezarea în aceeaşi apă a doi copii, băiat şi fată. Se pune întrebarea: dacă devin fraţi spirituali prin botez, când se fac mari, se mai pot căsători? Raportând această problemă la Canonul 53 Trulan, vom vedea că acesta, deşi nu face referire în mod direct la un asemenea caz, arată că interdicţia la căsătorie se aplică doar naşilor, finilor, părinţilor finilor, şi atât. Faptul că vorbeşte şi despre înrudirea ca efect al botezului în aceeaşi apă nu arată o lipsă a canonului, ci lipsa însăşi a problemei. Practica Bisericii, încă din zorii creştinismului, arată că cei ce se botează în aceeaşi apă nu se înrudesc şi nu sunt opriţi de la căsătorie. "Ştim că în trecut, înainte de generalizarea pedobaptismului, creştinii se botezau doar la marile sărbători în baptisteriu. În aceeaşi apă a botezului se puteau afunda zeci, sute, iar în cazuri speciale chiar şi mii de candidaţi, indiferent de vârstă, etnie şi sex. Cred că nu de puţine ori, în aceeaşi apă, erau botezaţi soţul şi soţia sau părinţii şi copiii, în funcţie de momentul convertirii fiecăruia la creştinism şi al parcurgerii disciplinei catehumenatului. Oricum, nici o prevedere canonică nu interzice sau limitează în vreun fel practica botezului de obşte. În canoane se vorbeşte doar de o înrudire spirituală între fin şi naş şi între naşi şi părinţii finilor. Deci nu există nici un impediment în botezarea într-o cristelniţă a unui băiat cu o fată, chiar dacă aceştia ar urma să se şi căsătorească", spune ierom. Petru Pruteanu, lector la Catedra de liturgică a Academiei de Teologie Ortodoxă din Moldova.

"Participând împreună la un botez, doi tineri nu devin rude spirituale"

O altă situaţie ce ridică semne de întrebare se referă la legătura de rudenie care se stabileşte prin participarea la slujba Botezului a doi tineri care urmează să se căsătorească, mai ales dacă ei sunt şi naşii pruncului. Botezând împreună un copil, în calitate de naşi, nu devin cumva fraţi spirituali, intrând astfel sub incidenţa canonului care interzice căsătoria între rudele spirituale? "Participând la un botez, doi tineri nu devin rude spirituale. Spre deosebire de participarea ca naşi la slujba Cununiei, când sunt implicaţi amândoi, la slujba Botezului angajarea practică este doar a unuia dintre ei. Dacă pruncul este băiat, de obicei se angajează bărbatul, iar dacă este fată, se angajează femeia. Şi chiar dacă se implică amândoi, cum se obişnuieşte, doar unul dintre ei este naşul şi doar el spune Crezul în locul celui botezat. În ceea ce-i priveşte, botezul produce efecte harice de înrudire spirituală, dar nu atât de stricte încât să împiedice cununia", ne-a spus părintele profesor Nicolae D. Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti.

Făcând recurs la acelaşi Canon 53 Trulan, dar ţinând cont şi de vechea practică de a săvârşi Botezul, când întreaga comunitate asista la acest moment solemn, reiese limpede că nu este nici o problemă dacă asistă la botez soţul şi soţia sau doi logodnici. În esenţă, canonul arată că este interzis ca unul din părinţi să fie naşul propriului copil, pentru că, în acest caz, acei soţi nu ar mai putea trăi împreună, deoarece devin rude spirituale de gradul II.

Naş este doar cel care ţine pruncul şi rosteşte Crezul în locul finului. De aceea, nici tradiţia punerii mai multor perechi de naşi la botezul unui singur prunc nu este întemeiată şi nici benefică, deoarece copilul nu va mai avea conştiinţa unui părinte spiritual la care să apeleze ori de câte ori întâmpină vreo problemă de ordin duhovnicesc sau material. "Nu toţi cei care asistă şi se roagă la botez sunt şi naşi. Restul persoanelor, cum îi numim noi cumetri, nu sunt decât nişte asistenţi-rugători la săvârşirea Tainei, şi corect ar fi ca ei nici să nu fie implicaţi în toate gesturile liturgice de la Botez: lepădările, înconjurul cristelniţei (la cântarea "Câţi în Hristos v-aţi botezat…") etc. În acest caz, chiar dacă unul din soţi este naş de botez, celălalt este un simplu asistent-rugător, aşa cum şi în vechime era întreaga comunitate (sat sau chiar oraş)", spune ierom. lect. Petru Pruteanu.

Mai există şi cazuri când, pentru a "evita" înrudirea spirituală la Botez, unul dintre părinţi sau chiar ambii absentează de la botezul propriului lor copil. Cu excepţia cazului când nu s-au împlinit încă 40 de zile de la naştere, iar femeii nu i s-au citit rugăciunile de intrare în biserică, în mod normal ambii părinţi pot să asiste la botez, dar cu interdicţia firească de a nu fi naş vreunul din părinţii copilului.

"Miresici" confuze

Aceste câteva probleme de înţelegere a ceea ce doreşte Biserica prin reglementările canonice creează emoţii multor tineri care aud diverse sugestii superstiţioase de la unul sau altul "nedus la biserică". Simpla curiozitate a unei tinere care se pregătea de căsătorie în problema înrudirii spirituale prin participarea la o slujbă de Botez, spre exemplu, a provocat pe forumul www.miresici.ro discuţii interminabile şi chiar smintitoare, fără nici un răspuns concret. Totul a pornit dintr-o receptare eronată a practicii Bisericii de a nu acorda Taina Căsătoriei rudelor spirituale, corectă în sine, dar care nu se aplică în cazul amintit. Biserica, prin rânduielile ei canonice, deşi riscă să fie văzută ca un legiuitor rigid şi punitiv, nu doreşte şi nu se interpune în nici un fel în relaţia de iubire dintre doi tineri, atunci când relaţia lor este una morală şi mântuitoare. Ea urmăreşte pe cât se poate crearea celor mai bune condiţii pentru încheierea căsătoriei, evitându-se unele cauze de natură religioasă, fizică şi morală care duc la îmbolnăvirea ori erodarea instituţiei căsătoriei şi a familiei şi, prin aceasta, la însăşi subminarea vieţii bisericeşti, ca şi a vieţii sociale, în general.