Pe mâna cui ne lăsăm copilul?

O femeie de 62 de ani a fost condamnată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti la amendă penală de 1.000 de lei pentru că a maltratat o fetiţă în vârstă de doi ani pe care o avea în grijă, în calitatea sa de bonă. Sentinţa constituie o premieră în România, însă pe rolul instanţelor de judecată figurează mai multe cauze în care bonele sunt reclamate pentru comportamentul agresiv exercitat asupra copiilor. Ca atare, cum alegem doica potrivită pentru copilul nostru? Pe ce criterii încredinţăm copilul în mâinile unei "alte mame"? "În primul rând contează să fie sinceră. Dacă voi afla că are credinţă în Dumnezeu, îmi va da încredere că nu va putea conştiinţa ei să-i permită să facă, sau să nu facă, anumite lucruri ce implică siguranţa, sănătatea şi confortul copilului meu, pe care i l-am încredinţat ca unei alte mame", ne-a declarat Cristina E., mamă a unei fetiţe de 1 an şi şase luni.

În iureşul zilelor noastre, constrânşi de diverşi factori, părinţii petrec tot mai puţin timp cu copiii lor chiar de vârste foarte fragede. Pentru a face faţă provocărilor, cheamă în ajutor diverse persoane care să-i ajute la buna creştere a micuţilor, preferaţi fiind bunicii, vecinii sau cunoştinţele. Când aceste din urmă variante nu sunt disponibile, se apelează la angajarea unei bone. Potrivit cercetărilor din ultima vreme, meseria de dădacă este tot mai căutată, în funcţie de responsabilităţi şi de programul de lucru, salariul variind între 200 şi chiar 500 de euro. Cele mai multe dintre bone sunt angajate full-time, adică 7-8 ore pe zi, şi, multe dintre ele urmează cursuri de formare, de curând disponibile şi prin intermediul agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă.

Găsirea unei doici potrivite poate dura însă câteva luni, iar mamele încep căutările chiar înainte de naşterea copilului: merg în parc şi observă comportamentul unora dintre ele, întreabă ceilalţi părinţi care au apelat la astfel de servicii sau contactează firmele de babysitting. "Cele mai multe solicitări vin prin recomandări, de la persoanele care au apelat la noi; au fost mulţumite şi au îndemnat şi pe alţii să apeleze la serviciile noastre. Avem o bază de date şi, în momentul în care primim o cerere, verificăm persoanele care corespund cerinţelor familiei respective, le facem oferta, şi, în câteva zile, stabilim interviul şi întâlnirile cu părinţii", ne-a declarat Alina Petraşuc, managerul unei agenţii de babysitting din Iaşi.

Ce-şi doresc părinţii?

În cele mai multe anunţuri de angajare a bonelor se regăsesc la capitolul cerinţe calităţi precum răbdarea, cinstea şi disponibilitatea de a oferi afecţiune micuţilor, sarcinile zilnice ale doicilor rezumându-se la schimbatul scutecelor, hrănitul copiilor, joaca în casă sau în aer liber. "Toţi părinţii îşi doresc, întâi de toate, o bonă responsabilă şi corectă, caldă, să aibă disponibilitate afectivă, să se implice în lucrul cu copiii, dar să fie, totodată, şi o persoană ludică; lucrăm cu copii de la câteva luni şi până la patru ani sau chiar mai mult, care trebuie stimulaţi prin joc şi prin diverse activităţi educative", a mai spus doamna Petraşuc.

În ultimul timp, părinţii solicită bonelor şi alte virtuţi, spirituale, între care foarte importantă este credinţa în Dumnezeu. "În primul rând contează să fie sinceră. Dacă voi afla că are credinţă în Dumnezeu, îmi va da încredere că nu va putea conştiinţa ei să-i permită să facă, sau să nu facă, anumite lucruri ce implică siguranţa, sănătatea şi confortul copilului meu, pe care i l-am încredinţat ca unei alte mame", ne-a declarat Cristina E., mamă a unei fetiţe de 1 an şi şase luni, care susţine că atunci când a avut nevoie de un astfel de sprijin pentru îngrijirea copilului a întrebat preotul de a cărei parohie aparţine doica. "Preotul ştie cel mai bine dacă femeia merge la biserică, dacă este cu frică de Dumnezeu. Este bine să ştiu că bona poate cultiva copilului meu respectul şi dragostea pentru Dumnezeu şi Biserică", a adăugat această tânără mamă, absolventă de studii superioare.

Bonele, evaluate emoţional

Dacă vârsta contează mai puţin în luarea deciziei de a angaja o guvernantă, pregătirea intelectuală, experienţa şi, mai ales, stabilitatea emoţională vor cântări cel mai mult în alegerea părinţilor. "Facem o evaluare psihologică, un interviu complex, eu şi colega mea de la agenţie fiind psihologi. Le evaluăm astfel încât să ne asigurăm că persoanele angajate sunt echilibrate emoţional şi psihologic şi nu există nici tendinţe agresive, nici patologice, pentru că, în final, asta este esenţial", a mai subliniat doamna Alina Petraşuc.

La acestea se adaugă cunoştinţele persoanei care candidează la statutul de bonă referitoare la îngrijirea şi supravegherea copiilor, dezvoltarea fizică şi nevoia unei alimentaţii adecvate. Când astfel de cunoştinţe necesită şi un atestat, la dispoziţia persoanelor interesate de această meserie stau diversele programe de reconversie profesionale derulate prin agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă sau prin proiecte derulate cu fonduri europene de diverse organisme nonguvernamentale sau sindicate.

▲ "Îi plac plimbările, iar la nenumăratele ei întrebări trebuie să găsesc răspunsul potrivit"

Copiii năzdrăvani se pot înţelege mai greu cu bonele, care nu dispun de suficiente abilităţi de comunicare sau tehnici de abordare a situaţiilor conflictuale, generând, în cele din urmă, stări de nervozitate şi dezinteres din partea doicilor. "Nu cred că mai pot rezista, este un copil agitat, nu stă locului şi nu vrea să mănânce de la mine. Îi mai dau câte un biscuite, dacă nu vrea, să-i dea maică-sa când ajunge de la serviciu. La banii care mi-i dă nu cred că merită osteneala, dacă nu aş mai ieşi cu ea în parc, m-aş urca pe pereţi. Cred că până la urmă voi pleca", se confesa, în parc, o "bonă" alteia, mult mai grijulie faţă de copilul pe care îl avea în grijă.

Dezinteresul acestei doamne, care nu deţinea cu siguranţă un atestat de bonă, dezarmează orice părinte. Speranţa unora încolţeşte însă în momentul în care nimeresc peste o dădacă precum doamna Mara, care o îngrijeşte pe zvârluga Ioana de mai bine de trei ani. "Am prins drag de ea şi chiar dacă au dat-o la grădiniţă şi nu o duc nici eu prea bine cu sănătatea, nu mă pot despărţi de ea. Înainte stăteam cu Ioana de dimineaţa şi până pe la ora 16:00, acum, de când frecventează grădiniţa, de la prânz, patru ore. Îi plac plimbările, să-i povestesc vrute şi nevrute şi pune foarte multe întrebări la care trebuie să găsesc câte un răspuns potrivit", spune doamna Mara, o femeie simplă de 50 şi ceva de ani. Ioana, care a împlinit 5 ani, o strigă pe nume, Mara, şi, ca orice copil, mai negociază un minut în plus de dat în leagăn atunci când vine vorba să meargă la masă şi la culcare; însă o ascultă necondiţionat pe Mara, pentru că are un suflet bun şi deschis.

▲ Premieră în România: Bonă condamnată pentru lovire şi alte violenţe

Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a condamnat-o, săptămâna trecută, la amendă penală de 1.000 de lei pe Lovinica Dinu, cea care a fost angajată ca bonă de Irina Olteanu, pentru fiica sa Eva, relatează Mediafax.

Cazul Evei, în vârstă de doi ani, a intrat vara trecută în atenţia presei, dar şi a autorităţilor judiciare, după ce mama micuţei a făcut publice înregistrările video care relevau comportamentul violent al bonei faţă de micuţă. În vârstă de 62 de ani, aceasta a fost deferită justiţiei, în 12 aprilie 2010, fiind acuzată de lovire şi alte violenţe, conform cu Articolul 180 Cod penal.

Acest caz constituie o premieră în ţara noastră, deşi pe rolul instanţelor figurează mai multe cauze în care bone sunt reclamate pentru comportamentul lor.

Înregistrările au fost realizate de mama fetiţei de doi ani în 30 iunie 2009, după ce a sesizat că, atunci când o vedea pe bonă, fetiţa începea să plângă. Acest fapt a determinat părintele să monteze camere de supraveghere, ceea ce a dus la dezvăluirea comportamentului.