„Relaţia autentică cu celălalt este una neapărat directă“

Fenomenul pe care îl reprezintă reţeaua de socializare Facebook este astăzi o realitate de necontestat. Psihologi şi sociologi din toată lumea fac studii pentru a identifica impactul acestui mod de socializare în spaţiul virtual asupra relaţiilor interpersonale. Potrivit socialbakers.com, în ţara noastră, numărul celor care au cont pe Facebook este de peste 3,8 milioane, din care 64% sunt tineri. Despre motivele pentru care tinerii preferă socializarea pe Facebook, despre avantajele şi dezavantajele acesteia am discutat cu un specialist în psihologia comunicării, conf. univ. dr. Mihai Curelaru, şi cu protosinghelul Hrisostom Rădăşanu.

Nevoia de a fi în mijlocul oamenilor, de a fi văzut şi apreciat de ceilalţi, nevoia de prietenie şi de socializare sunt cele mai serioase motive pentru înregistrarea pe Facebook. Însă globalizarea relaţiilor ne face persoane mai bune, ne conectează la taina celuilalt?

"Subiectul Facebook este foarte rar abordat într-o manieră echilibrată"

Potrivit conf. univ. dr. Mihai Curelaru de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, subiectul Facebook este foarte rar abordat într-o manieră echilibrată. Tinerii de azi preferă Facebook pentru că este o modalitate de autoprezentare şi de comunicare adecvată stilului de viaţă al acestora. Ei sunt obişnuiţi cu tehnologia, iar utilizarea internetului pentru a socializa le vine ca o mănuşă. "Tinerii sunt cel mai atraşi, pentru că prin asta consideră că răspund unui deziderat al societăţii contemporane, nu tocmai extraordinar, dar real: acela de a fi competitiv, de a fi tot timpul în top. Mecanismul este acela de întrecere, cu sine însuşi şi cu alţii", a precizat conf. univ. dr. Mihai Curelaru de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi.

Pe de altă parte, când iese din braţele familiei, tânărul intră într-o realitate socială, religioasă, economică, în care trebuie să-şi aleagă nişte jaloane şi să le urmeze, pentru a putea relaţiona cu această realitate. În momentul în care face mai greu faţă acestei realităţi, se refugiază într-un spaţiu virtual, unde comunicarea este la îndemână, dar aceasta nu poată să-l întărească pe el în statura sa de om. "Toate aceste examene, toate aceste rituri de iniţiere care-l plasează pe tânăr în mijlocul societăţii ca om matur, capabil să ia decizii, au o anumită duritate a lor. Or, socializarea pe internet, de cele mai multe ori, ne scuteşte de duritatea acestui contact şi ne lasă într-o lume pe care noi ne-o creăm", este de părere protos. Hrisostom Rădăşanu, consilierul Sectorului Învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Conf. univ. dr. Mihai Curelaru vede fenomenul Facebook ca pe o modă, ca pe un mod al tinerilor de a-şi crea sau de a-şi organiza viaţa socială. De-a lungul timpului nu s-au schimbat decât anumite moduri de comunicare dar, în esenţă, relaţiile interumane au rămas aceleaşi. "Nu trebuie să blamăm întreg fenomenul. S-ar putea ca acest mod de comunicare, care acum e condiţionat de un cont pe un site, de navigarea pe conturile celorlalţi, să fie depăşit peste 10-20 de ani", apreciază conf. univ. dr. Mihai Curelaru.

Ca orice fenomen de amploare, Facebook are critici şi susţinători. Unii consideră că e sfârşitul relaţiilor interpersonale, în timp ce alţii (dintre cei aproximativ 800 milioane de utilizatori) spun că este un mod de comunicare ca oricare altul şi că nu trebuie să ne speriem, pentru că lumea nu s-a schimbat nici când a apărut televiziunea sau internetul în viaţa omului.

"A intra într-o astfel de reţea te sileşte să lucrezi puţin la imaginea ta"

Pe de altă parte, Facebook nu poate înlocui realitatea de zi cu zi. Din neputinţă, unii tineri se retrag în lumea virtuală, unde li se pare că oamenii îi apreciază, unde, dacă eventual îi contestă, nu fac acest lucru cu brutalitate.

"Sunt eu valorizat sau valorizez eu aşa cum trebuie pe colegii mei? Mă înţeleg eu bine cu prietenii mei, cu părinţii mei? Noi avem această capacitate formidabilă de a fi prieten cu departele şi de a fi inamici cu aproapele", opinează protos. Hrisostom Rădăşanu.

La nivelul beneficiilor utilizării reţelelor de socializare, părerile sunt împărţite. Sunt persoane care circulă foarte mult sau au o înclinaţie, fie prin natura personalităţii lor, fie prin natura serviciului, spre comunicarea cu foarte mulţi oameni şi apreciază, fiind utilizatori până la dependenţă, astfel de site-uri. Alţii consideră că sunt suficienţi oamenii pe care-i cunosc, comunică mai puţin sau sunt mai introvertiţi şi nu văd utilitatea acestui gen de comunicare.

Dar, se poate pune întrebarea: în ce măsură poţi valoriza aprecierile pe care le primeşti pe Facebook, transformându-le într-un motor pentru îmbunătăţirea propriei personalităţi? Specialistul în psihologia comunicării afirmă că depinde în mare măsură de persoană. "Calitatea oamenilor cu care intrăm în relaţie este decisivă. Poţi să primeşti un feedback pozitiv, constructiv, care să te atragă spre o lume în care sunt vehiculate anumite valori pozitive, creştine, care te conduc spre un anumit stil de viaţă. Dar, în acelaşi timp, de partea cealaltă, pot apărea atracţii spre stiluri de viaţă care vizează fie aspecte superficiale ale vieţii, fie devianţa sau delicvenţa. Ne putem ascunde foarte bine în dosul unei faţade, iar noi, cei din spate, să fim de fapt goi, lipsiţi. Şi asta provoacă un fel de scindare", concluzionează Mihai Curelaru.

Protos. Hrisostom Rădăşanu sesizează în popularitatea Facebook capitalizarea unor frici ancestrale de singurătate şi reacţia omului care, incapabil să se stăpânească pe sine însuşi, simte nevoia de a stăpâni în afară. "Am nevoie de acest ritual numit Facebook care să-mi reconfirme mie un statut despre care altminteri aş fi foarte incert. Nu-i mare diferenţă între omul primitiv şi omul de astăzi. Ambii au nevoie de trofee. Iar trofeele sunt astăzi afişate pe Facebook: numărul de prieteni, filme şi fotografii din vacanţe etc. Asta pe de o parte. Pe de alta, Facebook exploatează nevoia fiecăruia de a primi şi de a oferi confirmări. Adaug pe cineva în lista mea de prieteni şi, după aceea, îi gratulez constant cu Like-uri manifestările sale, cu speranţa, rostită sau nu, că şi acela, la rându-i, va proceda la fel", subliniază părintele Hrisostom.

Sentimentele nu se pot transmite printr-un fir, prin eter

Totuşi, dacă Sfântul Apostol Pavel ar fi trăit în vremea noastră, ar fi folosit mijloacele moderne de comunicare pentru misiunea sa? "Cine poate şti? Cu siguranţă nu s-ar fi limitat la acestea. De câte ori, în epistolele sale, nu mărturiseşte că scrisoarea pe care v-am trimis-o (email-ul, Facebook-ul, "mess"-ul de atunci) nu poate să suplinească experienţa părtăşiei cu voi. În plus, principiul absolut al comunicării îl găsim în taina Întrupării Mântuitorului. Hristos S-a întrupat şi ne-a vorbit faţă către faţă, ne-a mângâiat cu mâna Sa. Ne-a oferit Evanghelia prin contact direct. De aceea, Evanghelia este mai valoroasă şi a rodit infinit mai mult decât tablele Legii date de Dumnezeu pe Muntele Sinai", a accentuat protos. Hrisostom Rădăşanu.

Fondatorul Facebook a intuit bine faptul că, pentru a fi fericiţi, oamenii au nevoie de relaţii. Însă, în opinia protos. Hrisostom Rădăşanu, aceste legături interumane create în reţea sunt bazate pe principii false. Aceste cărări cibernetice nu pot să suplinească potecile bătătorite care legau casă de casă şi om de om. Specialistul în psihologia comunicării crede singurătatea, izolarea, marginalizarea, stigmatizarea socială se vindecă doar prin comunicare autentică şi acest aspect e valabil şi pentru grupurile de suport create pe Facebook pentru bolnavi. Facebook se poate constitui totuşi într-o reţea de suport informaţional pe diverse teme, cu trimiteri spre forumuri.

Şi în experienţa Bisericii, primordială este lucrarea nemijlocită cu omul. Toate celelalte forme convenţionale de comunicare, scrisul, email-ul, Facebook sau internetul, în general, e bine să fie ţinute în spaţiul necesităţii practice. Există nevoi obiective şi nevoi umane, relative. "Trebuie să transmit o informaţie la Bruxelles. O voi trimite prin intermediul computerului. Dar pentru a interacţiona cu prietenul meu de la Bruxelles, îi voi da un telefon, dacă nu reuşesc să mă văd faţă către faţă cu dânsul. Măcar să-i aud vocea, să simt ceva din al lui. Eu nu sunt de acord, de pildă, ca logodnicul să stea de trei ani de zile în America şi eu în România şi să consider aceasta o relaţie doar pentru că ne scriem în fiecare seară pe Facebook ori vorbim pe Skype. Pentru elemente de procedură, de transmis, de lucrat, maşina trebuie să fie maşină. În momentul în care maşina intervine în relaţia mea cu celălalt, ea devine idol, ce trebuie dat la o parte" , afirmă protos. Hrisostom Rădăşanu.

"Totul este bine atâta vreme cât ţii sub control un fenomen"

Părinţii nu trebuie să interzică tinerilor utilizarea acestei reţele, ci să discute cu aceştia despre riscurile la care se expun, dar şi despre avantajele presupuse. Diriginţii sunt şi ei îndemnaţi să vorbească despre acest aspect, să afle experienţa tinerilor.

Nimeni nu-l obligă pe om să-şi expună ca la tarabă propria viaţă, relaţiile sale, istoria sa. E libertatea lui pe care trebuie să şi-o asume. Însă e util ca acesta să evite extremele şi să cultive cu discernământ echilibrul. "Dacă ar fi să-i dau un sfat unui tânăr, i-aş recomanda prudenţă, când introduce în viaţa sa un nou mijloc de comunicare, o nouă modalitate de a interacţiona. De ce? Pentru a-şi lăsa timp să testeze, timp să vadă dacă lucrul acesta îi aduce avantaje sau dezavantaje. Oamenii reacţionează diferit şi ceea ce poate fi bun pentru unul, poate fi rău pentru celălalt", menţionează conf. univ. dr. Mihai Curelaru.

Instrumentele nu sunt responsabile pentru fericirea umanităţii, ci omul însuşi, care, prin acţiunile sale, direcţionează această trăire către celălalt, din aproape în aproape. "Prietenia autentică este ceva diferit de "prieteniile" Facebook şi asta o simt toţi cei care au un cont de mai multă vreme. E ceva extraordinar că, ajutaţi de Facebook, ne-am regăsit prieteni, colegi cu care nu mai vorbisem de multă vreme. Întotdeauna însă, e bine să aşezăm lucrurile la locurile care li se cuvin. Din punctul nostru de vedere, al creştinului, relaţia autentică cu celălalt este una neapărat directă, singura mediere capabilă să aducă un plus de sens şi de valoare este cea pe care o realizează Hristos, între doi oameni credincioşi. De ce prieteniile întemeiate pe credinţă autentică sunt cele mai durabile? Pentru că au o bună mediere, întru Cel care, după cum spune Apocalipsa, este "viu, în vecii vecilor", a concluzionat protos. Hrisostom Rădăşanu.

"E ok, pentru că ai posibilitatea de alegere a celor cu care vrei să comunici"

Ioana Stoian, 867 de prieteni pe Facebook, masterandă la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi:

"Mi-am făcut contul acum doi ani, din pură curiozitate. Astfel am reuşit să cultiv relaţia pe care am stabilit-o cu diverşi jurnalişti pe care i-am cunoscut la traininguri, conferinţe, şcoli de vară. Am păstrat sau refăcut legătura cu unele persoane pe care nu le-am văzut de mult timp sau am intrat în contact cu persoane pe care altfel nu aş fi putut să le abordez sau mi-ar fi fost mult mai greu. Am obţinut două colaborări prin intermediul Facebook. Există zile în care stau câteva ore pe Facebook (în timp ce lucrez la calculator) şi zile în care intru doar o dată sau de două ori."

Viorel Buliga, anul IV la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii, Universitatea Tehnică "Gh. Asachi", Iaşi:

"Mi-am făcut cont pe Facebook în primul rând din plictiseală, apoi să mai dau şi eu de cineva în caz că nu-l găsesc prin alte mijloace. Intru pe această reţea o dată la 4-5 zile, ca pe email, pentru a vedea ce mai este nou."

Camelia Pavel, masterandă la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, UAIC:

"Mi-am făcut cont de Facebook din curiozitate. Am răspuns astfel şi dorinţelor foştilor colegi care mă tot întrebau dacă am cont. Mi se pare un mod de socializare ok, pentru că ai posibilitatea de alegere a celor cu care vrei să comunici. E mult mai uşor să găseşti rapid o informaţie atunci când ai nevoie. Intru cam o dată la două zile."

Andreea Driscu, doctorandă la Facultatea de Litere, UAIC:

"Nu am cont pe Facebook pentru că asta nu mi se pare o formă reală de socializare, ci doar un mod de a pierde timpul. Cunosc oameni care au, în cel puţin un sfert din lista lor de Facebook, persoane cu care nu au comunicat niciodată şi despre care nu ştiu nimic. Ceea ce contează pentru ei este numărul de aşa-zişi prieteni, nu calitatea prieteniei. Prefer lectura, filmul, plimbările, comunicările reale cu cei dragi."

Un spaţiu virtual uriaş

Înainte de a deveni denumire de site, "facebook" ("cartea feţelor") era cuvântul folosit pentru albumul cu fotografii ale bobocilor, pe care studenţii din Statele Unite îl primesc la începutul anului universitar de la administraţia universităţii, pentru a se cunoaşte mai bine unul pe celălalt.

Cea mai populară reţea de socializare din lume a fost fondată în februarie 2004 de Mark Zuckerberg şi colegii lui de cameră, Eduardo Saverin, Dustin Moskovitz şi Chris Hughes, toţi studenţi la Facultatea de Informatică a Universităţii Harvard. Iniţial, aceasta a fost accesibilă numai studenţilor din campus, apoi a fost extinsă şi pentru alte universităţi din Boston. Din septembrie 2006, reţeaua este accesibilă tuturor şi a devenit foarte populară, având la ora actuală circa 800 milioane de utilizatori, dar şi controversată, fiind interzisă în unele ţări din Orientul Mijlociu.

În prezent, reţeaua Facebook poate fi accesată prin numeroase dispozitive (PC, laptop, mobil, iphone, tabletă), din orice loc în care există acces la internet. Condiţia iniţială: crearea unui cont (profil) pe site-ul facebook.com prin completarea formularului de înscriere şi stabilirea unei parole.

Facebook oferă utilizatorilor câteva forme de interacţiune: wall ("afişier"), fotografii, status, news feed (ştiri actualizate), blog, mesagerie instantă, gifts (daruri virtuale), aplicaţii pentru telefoanele mobile cu acces la internet. Prin funcţia Apel Video, Facebook, în parteneriat cu Skype, permite utilizatorilor să iniţieze apeluri video sau să lase mesaje video celor din lista de prieteni. Utilizatorii înscrişi mai folosesc reţeaua pentru jocuri sau pentru a face cumpărături.

Facebook a devenit şi un spaţiu de afaceri. Din ce în ce mai multe organizaţii, companii, ziare au conturi pe această reţea şi oferă linkuri directe pentru a se promova.

Pe baza fenomenului Facebook s-au scris cărţi şi s-au făcut filme. The Facebook Effect de David Kirkpatrick şi Cartea Feţelor, al cărui autor este jurnalistul român Alexandru-Brăduţ Ulmanu, sunt doar două dintre cărţile apărute, iar filmul The Social Network creionează povestea celui care a dat viaţă acestui fenomen.

În 2008, Collins English Dictionary a declarat "Facebook", "Cuvântul Anului".