Familie sau carieră? Este o întrebare la care tot mai multe românce caută răspuns, încă de la prima tinereţe. Cele mai multe pun pe primul plan bunăstarea materială, astfel că, în ultima vreme, se constată un fenomen nemaiîntâlnit până acum la noi: unele femei de carieră, chiar necăsătorite, devin mame după 35 de ani. Există, însă, şi exemple de femei care au reuşit să găsească un echilibru între familie şi profesie. Povestea tenismenei Kim Clijsters este relevantă în acest sens.
Kim Clijsters este o jucătoare profesionistă de tenis din Belgia care se află, la doar 27 de ani, pe a doua poziţie a ierarhiei mondiale feminine. Asta n-ar fi nimic dacă geniul sportiv nu ar fi dublat de o profundă latură umană. Totul a început în octombrie 2006, când Kim a anunţat logodna cu jucătorul american de baschet Brian Lynch şi faptul că se va retrage din tenis pentru a se dedica familiei. Pe 27 februarie 2008, Clijsters a născut o fată pe care a botezat-o Jada Ellie. După mai bine de doi ani de pauză, a revenit în circuitul tenisului feminin, depăşind toate aşteptările. A fost lider mondial şi a câştigat trei trofee de Grand Slam, două la US Open şi unul la Australian Open.
"Ce poate fi mai important pentru o mamă decât propriul copil şi familia ei?"
Kim Clijsters este un exemplu de urmat pentru femeile care îşi doresc să împace viaţa profesională cu cea familială şi să devină mame chiar înainte de a-şi vedea cariera împlinită. Gândiţi-vă câtă determinare, curaj şi devotament matern trebuie să fi simţit această femeie dacă nu s-a mai antrenat doi ani de zile, ceea ce pentru un sportiv de performanţă această renunţare înseamnă enorm. Potrivit specialiştilor, lipsa antrenamentului pe o perioadă îndelungată poate provoca tulburări sau îmbolnăviri, cu repercusiuni grave asupra carierei sportivului. Ca o adevărată campioană, Kim şi-a asumat toate riscurile, înţelegând că talentul cu care a fost hărăzită nu e suficient pentru a-şi îndeplini menirea pe pământ.
"A ales familia în detrimentul preocupărilor efemere, a carierei, lucru foarte important. Este normal să se întâmple aşa. Din păcate, oamenii nu văd de multe ori priorităţile, or, ce poate fi mai important pentru o mamă decât propriul copil şi familia ei? Copiii arată foarte multă afecţiune părinţilor şi sunt însetaţi de afecţiune, ori lipsiţi de ea, ei sunt privaţi de ceva esenţial pentru viaţa lor, pentru evoluţia lor în primii ani de viaţă mai ales. Copilului îi place să fie îmbrăţişat de mamă, legănat, dezmierdat. Copiii care nu ştiu ce este aceea afecţiune sunt copiii din orfelinate, care, din cauza lipsei acesteia, rămân cu tare, uneori foarte grave, pe toată viaţa. Ne referim aici la tare de ordin psihologic, social, afectiv. Există o şcoală a iubirii pe care nu o poţi face la fără frecvenţă şi pe care copiii trebuie să o deprindă de mici", spune pr. prof. dr. Vasile Mihoc, de la Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" din Sibiu.
Importanţa prezenţei mamei în primii ani de viaţă ai copilului
După modelul Clijsters, psihologii spun că orice femeie trebuie să îşi găsească împlinirea prin profesie, dar şi prin maternitate. Medicii sunt de părere că ceasul biologic al femeii începe să bată de la 28 de ani, aşa că ideal ar fi ca descendenţii să se nască după vârsta de 20 de ani. De asemenea, specialiştii ţin să sublinieze importanţa prezenţei mamei în primii ani de viaţă ai copilului, în creşterea şi ocrotirea lui. "E o furtună de sentimente în momentul în care dai naştere unui copil şi legătura se creează la prima interacţiune. Această apropiere imediată are un mare rol. Ceea ce creşte foarte mult ataşamentul şi starea aceea de bine când vezi copilul şi interacţionezi cu el este alăptarea. Atunci se realizează ceva indestructibil, iar faptul că această mămică, sportiva din Belgia, a ales să stea destul de mult timp cu micuţul său are o mare importanţă, şi asupra îngrijirii, pentru că nimeni nu îngrijeşte mai bine copilul decât mama. De asemenea, mama este cea care urmăreşte dezvoltarea din punctul de vedere al sănătăţii, dar şi mental are foarte mare influenţă asupra copilului. Achiziţiile sunt mai bune, trăirile sunt altele, e foarte important", menţionează Georgeta Grecu, medic specialist neonatolog la Spitalul Filantropia, Bucureşti.
Părintele Cleopa despre rolul femeii în familie şi societate
"Cea mai mare misiune pe care o are femeia în familie este să fie mamă de copii! Să ferească Dumnezeu pe femeia aceea care vrea să înlăture durerea naşterii! Pentru că primul canon pentru că a greşit, acesta a fost: "Întru dureri vei naşte fii". Sfântul Ioan Gură de Aur zice: "Dacă fugi de durerea naşterii, de durerea veşnică vei da, de durerea cea din iad". Nu fugi de la durere spre plăcere, adică numai să trăieşti cu soţul, dar să nu faci copii, că în durerea cea veşnică te duci. Să ferească Dumnezeu! Mai bine nu se năştea femeia aceea care îşi omoară copiii. Pentru că este păcat împotriva Duhului Sfânt. Apoi unde trebuia să găsească Dumnezeu copilului mai bun sălaş ca în pântecele maicii lui? Şi de acolo îl scoţi şi îl dai la câini şi îl omori? "Care balauroaică - spune Sfântul Efrem Sirul -, care leoaică, care ursoaică şi-ar omorî vreodată puiul său? Şi tu fiinţă raţională şi cuvântătoare faci mai rău decât animalele cele sălbatice, când ai ajuns să-ţi omori copiii". Apoi, trebuie să crească copiii în frică şi certarea Domnului. Şi la această osteneală trebuie să ia parte şi bărbatul, nu numai femeia, că amândoi l-au făcut pe copil. Că dacă nu-i creşte în frica şi certarea Domnului, îi vai şi amar de câte greutăţi întâmpină în viaţă! Se fac nişte fiare, nu copii.
O femeie la locul ei de muncă, unde a rânduit-o Dumnezeu, dacă este curată, dacă este credincioasă, dacă este corectă, dacă este harnică, dacă este pricepută la toate, în toate problemele dacă este prezentă, ea n-are nevoie să predice, că viaţa ei predică. Aici se împlineşte ce-a spus Talasie Libanul: "Taci tu, să vorbească lucrurile tale!".
În felul acesta, ea este o lumină în sfeşnic în societate şi pentru toţi care o văd şi o aud şi o înţeleg, pentru că este corectă în toate problemele. Aşa şi femeia în societate este o lumină în sfeşnicul societăţii, dacă la locul ei de muncă are toate însuşirile de care am spus mai sus."
