Pentru orice copil, vara aduce cu sine bucuria vacanţei mari şi cu aceasta dorinţa de a pleca în tabere. Ca părinţi, avem destule temeri: să ne lăsăm sau nu copilul în tabără? Dacă i se întâmplă ceva rău şi nu suntem cu el? Dacă face vreo prostie pentru că nu este aproape de noi? Astfel de griji - îndreptăţite până la un punct - se învârt în sufletul unui părinte.
Totuşi, ar trebui să ne gândim că tabăra este un prilej de socializare a celui mic cu alţi copii şi de verificare a educaţiei pe care i-am oferit-o de-a lungul timpului, în sensul că acesta va avea ocazia să aplice toate sfaturile şi indicaţiile pe care i le-am tot repetat.
Deşi au trăit altfel de timpuri în perioada comunistă, părinţii de azi, care erau copii pe atunci, ar trebui să-şi amintească de sentimentul plăcut, de bucurie, la plecarea într-o tabără şcolară. Înviorarea de dimineaţă, drumeţiile organizate pe munte, vizitarea unor obiective turistice (cascade, peşteri, muzee), spectacolele organizate ad-hoc prin participarea tuturor copiilor, legarea unor prietenii noi cu fete şi băieţi din întreaga ţară, toată corespondenţa aceea sinceră şi copilăroasă pe care o întreţineau mult - sunt lucruri de care nimeni nu şi-ar mai aminti cu drag dacă nu erau taberele. De ce să-l privăm pe copilul nostru de această experienţă care poate fi minunată şi poate avea un rol educativ? Plecatul în tabără îl va învăţa să se descurce fără mama şi tata, îl va face mai responsabil, va respecta un program, va trăi în colectivitate, va cunoaşte alţi copii şi se va alege cu amintiri frumoase pentru toată viaţa.
Vacanţele sunt un drept al copilului
Dacă este bine sau nu ca părinţii să-şi lase copiii în taberele şcolare, ne-a spus directorul "Centrului de asistenţă psihopedagogică Buzău", prof. psiholog Taisia Trica: "Unde sunt vacanţele de altădată? Copiii mergeau la bunici, într-un spaţiu mirific, în tabere, în excursii cu clasa... Astăzi, copiii visează la altceva şi este normal aşa. Copilul are dreptul la recreere, are nevoie de vacanţă. Aceasta presupune şi plecatul de acasă. Într-o excursie sau într-o tabără, copilul va vedea locuri noi, va învăţa lucruri noi, se va dezvolta emoţional şi social. Ştiu că unii părinţi sunt reticenţi faţă de ideea de a-i lăsa să plece, dar este cel mai mare cadou pe care îl pot oferi. Mai mult decât atât, copiii care nu sunt dispuşi ei să plece, ar trebui încurajaţi de părinţi. Vacanţele şi plecările nu sunt un privilegiu, ci un drept. Preşcolarii pot pleca într-o excursie de o zi. Poate în cazuri speciale ar fi bine să fie însoţiţi şi de unul dintre părinţi. Şcolarul mic poate pleca în tabere organizate. Părintele are datoria să ştie exact cine va însoţi grupul, iar profesorul sau învăţătorul trebuie să aibă experienţă în astfel de situaţii. Tot părintele va trebui să se informeze asupra traseului şi a condiţiilor din tabără. Păstrarea legăturii cu copilul este extrem de importantă. Copilul s-ar putea să se simtă stingher şi poate să dorească să părăsească tabăra. Ar fi indicat ca părintele să nu alerge într-un suflet şi să-şi ia copilul, ci să se încerce o lămurire a situaţiei. Cel mic va învăţa astfel să se descurce singur, să facă faţă unor situaţii mai puţin confortabile. Dacă cererea copilului este absolut justificată, părinţii vor răspunde şi nu-i vor reproşa nimic acestuia la viitoarea plecare. Plecarea copilului pentru o săptămână este pentru părinţi o eternitate. Mama şi tata trebuie să ştie că o îmbrăţişare caldă la plecare face mai mult decât o mulţime de sfaturi. O serie lungă de sfaturi poate împovăra copilul şi îi poate crea temeri pe care nu le avea. Păstraţi grijile pentru voi dacă vreţi să aveţi un copil cu încredere în forţele proprii. O tabără sau o excursie va fi pentru copil o confruntare cu viaţa adevărată, un prilej de a socializa într-un mediu străin, diferit de şcoală sau casă. O ieşire îi oferă copilului posibilitatea de a-şi face prieteni, de a-şi antrena corpul şi mintea, iar cel mai mare câştig este deprinderea responsabilităţii".
Părinţii se vor asigura că tabăra este un loc sigur pentru copiii lor
Aşadar, tabăra şcolară poate fi un prilej minunat de petrecere a unei părţi de vacanţă. Părinţii nu ar trebui să-i priveze de această frumoasă experienţă, care se dovedeşte a fi una chiar educativă şi de neuitat pentru cei mici. Bineînţeles, nu orice tabără este potrivită pe copil. Se poate să nu fie condiţiile cele mai bune de cazare, să existe carenţe în organizarea interioară a campusului, să fie mizerie ori paraziţi de vreun fel. Adulţii din jurul copilului, dar mai ales părinţii lui, au responsabilitatea să-şi trimită copiii în tabere bine organizate, care prezintă siguranţă, unde cei mici vor fi bine supravegheaţi, în locuri care prezintă interes, astfel încât cel mic să nu se plictisească. În plus, datorită tehnologiei moderne, părintele poate menţine permanent legătura cu cel mic, astfel încât va fi informat dacă acesta se simte bine sau nu.
Copiilor li se va citi rugăciunea de călătorie
Preotul profesor Paul Negoiţă, slujitor la Biserica "Sfântul Apostol Andrei" din Buzău, ne-a spus: "Chestiunea relaţiilor în familie este mereu actuală şi de tipul acestor relaţii depind, în foarte multe cazuri, educaţia copiilor şi adaptarea lor la societate. Deşi s-a discutat foarte mult privitor la o educaţie aproape de tip spartan sau una în care autonomia copilului are prioritate, totuşi societatea românească păstrează încă firescul. Relaţiile dintre părinţi şi copii, în foarte multe cazuri, sunt foarte apropiate, chiar cu tendinţe de posesiune excesivă, uitându-se morala unui vechi proverb din Orientul Îndepărtat, care spune: "Dacă iubeşti pe cineva, trebuie să-i dai libertate". Problema despărţirii pentru perioade mai lungi sau mai scurte a copiilor de vârstă şcolară este una firească. Sunt organizate tabere, precum şi alte activităţi colective la care cei mici trebuie să participe. Apar atunci nelinişti ale copiilor şi îngrijorări ale părinţilor. Sunt normale. Orice despărţire provoacă suferinţe mai mici sau mai mari. Un lucru important este ca să li se citească copiilor rugăciunea de călătorie. Această rugăciune invocă protecţia lui Dumnezeu pentru micii călători şi aduce linişte părinţilor şi copiilor. Sunt grupuri de elevi care vin la biserică pentru a li se citi această rugăciune înaintea unor călătorii mai lungi. De asemenea, părinţii trebuie să nu uite să-şi sfătuiască copiii să se roage seara şi înainte de masă, fără a se simţi jenaţi de colegii lor. Copiii devin astfel conştienţi de faptul că nu sunt singuri, iar părinţii ştiu că pe lângă protecţia însoţitorilor, copiii sunt vegheaţi şi de Dumnezeu. Asemenea călătorii sunt prima verificare a educaţiei primite din familie. Sunt utile pentru încrederea părinţilor, pentru dezvoltarea copiilor şi pentru socializare. O educaţie religioasă solidă aduce linişte tuturor şi este benefică copiilor, părinţilor şi profesorilor".
