În zilele noastre, printre cele mai la modă metode de "înfrumuseţare" în rândul adolescenţilor, tinerilor şi chiar a adulţilor sunt tatuajele şi piercingul. Această modă a pornit de la vedetele de cinema, cântăreţi, din revistele de specialitate, iar tinerii, din dorinţa lor de a fi "altfel" decât alţii, au început să-şi deseneze pe corp diverse simboluri sau să-şi introducă cercei în diverse părţi ale corpului: nas, ureche, buză, sprânceană sau buric. Cei mai mulţi dintre aceştia ajung chiar să dezvolte o dependenţă faţă de aceste practici de "înfrumuseţare", nemulţumindu-se cu un singur tatuaj sau un singur cercel în nas. Tinerii ajung chiar să fie convinşi că această modă bizară are o raţiune. Însă ce raţiune poate fi aceea ca o persoană să asocieze ideea de frumuseţe cu desenarea unor simboluri ciudate pe diverse părţi ale corpului sau introducerea unor cercei în sprânceană sau buză?
Ceea ce nu ştiu tinerii este faptul că nu sunt ei nişte inovatori, pentru că moda modificării corporale reprezintă un fenomen vechi de mii de ani în rândul popoarelor necreştine sau al triburilor africane. Din cele mai vechi timpuri, în Africa, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud, femeile şi-au decorat trupurile cu imagini despre care se credea că au scopul de a înlătura răul şi de a transmite fericirea unei persoane. Şi în Thailanda, călugării budişti îşi tatuează corpul deoarece consideră că tatuajele sunt un liant între credincioşi şi vechii preoţi Khmeri.
Cei care vor să se tatueze sau să-şi pună piercing ar trebui să ştie că pe lângă faptul că aceste metode sunt dureroase, pot fi şi periculoase. Un studiu efectuat de Directoratul General pentru Cercetare din cadrul Uniunii Europene avertizează asupra acestor pericole. Conform studiului, cernelurile şi pigmenţii folosiţi în tatuaje pot declanşa reacţii adverse ale organismului. Aceste practici de "înfrumuseţare" au condus, într-un număr ridicat de cazuri, la probleme serioase de sănătate, printre care infecţii virale, bacteriene, reacţii alergice. Mai grav este faptul că acele care se folosesc la efectuarea tatuajelor sau piercingului pot fi o sursă de transmitere a unor boli foarte grave precum hepatita B, hepatita C şi SIDA. Cu ceva timp în urmă, presa a relatat cazul unei italience care era să-şi piardă viaţa din cauza unei simple găuri în ureche. De fapt, ea nu fusese vaccinată împotriva hepatitei şi piercingul i-a provocat o comă profundă. Viaţa i-a fost salvată doar printr-un transplant de ficat.
În spatele tatuajelor şi piercingului se pot ascunde drame
Despre motivele care pot determina un tânăr să recurgă la tatuaje sau piercing, ne-a vorbit prof. psiholog Taisia Trica, directorul Centrului Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Buzău: "Cu ani în urmă, cei care se tatuau erau consideraţi ca nişte outsideri, provenind dintr-o subcultură. Astăzi, hipercultura individualistă, asociată cu cultura de consum dezvoltă în rândul tinerilor un mod de a fi, o dorinţă de personalizare permanentă, ceva de genul "eu sunt special". Din nefericire, în ziua de azi majoritatea modelelor de educaţie sunt modele narcisiste, care îl îndepărtează pe adolescent de adevărata dezvoltare fizică, psihică şi socială. Unicitatea fiinţei umane vine din interior, şi nu din exterior. Unici ajungem să fim datorită modului în care simţim, gândim şi alegem să ne manifestăm. A alege să-ţi "mutilezi", "transformi" corpul este un gest imatur care nu va atrage după sine o schimbare profundă a stării prezente. Dacă eşti nemulţumit de tine nu este suficient să umbli asupra carcasei corporale. Schimbarea reală înseamnă o imagine optimă de sine, o stimă de sine ridicată, o acordare a ceea ce suntem din punct de vedere psihic cu ceea ce urmează a întreprinde. Putem să ne ascundem în spatele unor explicaţii simple, de genul modă, teribilism, dar putem şi chiar avem datoria să descifrăm şi cauzalitatea ascunsă a unor astfel de gesturi. Mulţi dintre ei nu se opresc după primul tatuaj sau după prima gaură şi atunci nu cumva este mai mult decât o toană?! Vorbim aici de un comportament de autovătămare, de autoagresiune. În spatele faptelor se pot ascunde drame, aceste fapte pot fi răspunsul, unul disfuncţional, la ceea ce se întâmplă în viaţa copilului sau tânărului. Adolescenţii şi tinerii noştri sunt prea des lăsaţi de către părinţi să fie martorii unui climat familial tensionat, impropriu dezvoltării şi să trăiască la voia întâmplării. Copiii îşi vor aminti de noi, nu pentru banii daţi sau hrana pe care
le-am oferit-o, ci pentru modul în care i-am însoţit pe drumul dezvoltării proprii".
Tatuajele distrug pielea pentru totdeauna
Ceea ce ar trebui să mai ştie tinerii care vor să recurgă la astfel de metode de "înfrumuseţare" este faptul că, pe lângă riscurile de boală sau costuri, care pot fi destul de ridicate în cazul tatuajelor, viaţa nu este o tinereţe veşnică, iar vârstnicii cu tatuaje sunt de-a dreptul caraghioşi. Tatuajele distrug pielea pentru totdeauna. Dacă te plictiseşti de un cercel în nas, poţi oricând să-l scoţi, însă în cazul tatuajelor e mult mai complicat. Îndepărtarea lor nu e o operaţie nici simplă, nici ieftină şi nici lipsită de riscuri. Ştergerea completă a unui tatuaj este practic imposibilă. Cu cât acesta este mai mare, cu atât sunt necesare mai multe şedinţe de eliminare. În urma acestor şedinţe chinuitoare de îndepărtare, pe piele tot va rămâne desenul, dar în culoarea alb-sidefiu.
Astăzi, trăim mai mult decât oricând într-o eră a imaginii. Pentru "a fi cineva" trebuie să fii văzut, notat, să atragi atenţia prin ceva. Însă a fi tu însuţi, prin ceea ce reprezinţi ca fiinţă umană, este de-ajuns. Un tatuaj sau un cercel în buză nu te va face mai special sau mai fericit. Poate că te va scoate în evidenţă, însă în cele mai multe cazuri nu în modul în care vrei tu.
Tatuajele sunt simboluri ale vanităţii şi lipsei de nădejde în Dumnezeu
Despre acest subiect ne-a spus câteva cuvinte şi pr. Paul Negoiţă, slujitor la Biserica "Sfântul Apostol Andrei" din Buzău: "Biserica nu încurajează asemenea atitudini deoarece omul a fost creat de Dumnezeu ca persoană care se bucură de o integritate fizică ce nu trebuie afectată de nimic. De asemenea, ele sunt urme ale unor păcate precum vanitatea, lipsa de stimă de sine, lipsa de nădejde în Dumnezeu, deoarece ele denotă o neîncredere în sine a celor ce vor să iasă în evidenţă prin asemenea mijloace externe, şi nu prin frumuseţea sufletească şi fizică dată de Dumnezeu. Lipsa sau purtarea lor poate constitui la prima vedere o neadaptare la regulile convenţionale ale unei societăţi, însă ele denotă mult mai mult. Deosebirea de ceilalţi prin asemenea mijloace nu presupune un nivel superior intelectual, moral faţă de ceilalţi şi nu va aduce respect, stimă, consideraţie. Va fi o deosebire stridentă şi hilară, ce poate duce la gândul unei insuficienţe educaţionale. Nu sunt nici o formă de exprimare a libertăţii, căci nu eşti mai liber decât ceilalţi că te-ai dovedit mai excentric. Iar în ceea ce priveşte modelul idolatru pe care-l urmezi, iarăşi este absurd să crezi că vei fi avantajat. Renunţi la o identitate vizuală proprie pentru a fi copia diformă a unor personaje aflate şi ele în criză de identitate asemenea personajelor dostoievskiene. Biserica îndeamnă creştinul să fie frumos la suflet şi această frumuseţe a sufletului să se reflecte asupra trupului".
