Un „dar“ american

Descoperirea Americii a constituit o sursă de daruri pentru bătrânul continent european. Dacă ne gândim doar la cartof, porumb şi roşii, ne dăm seama cât de generos a fost noul continent descoperit cu oamenii bătrânei Europe. Dar... din America au venit şi altfel de "cadouri", cum ar fi tutunul, sifilisul şi gândacul de Colorado!

Când Columb, în 1492, a acostat în insulele Bahamas, printre alte daruri a primit şi tutun. Ulterior, navigatorii europeni au adus seminţe de tutun în Portugalia şi Spania şi au promovat obiceiul fumatului, preluat de la indienii americani.

În Europa, planta a fost numită nicotiana, în onoarea lui Jean Nicot, ambasadorul Franţei în Portugalia, care, în 1585, a introdus tutunul la Curtea Regală din Paris. După câteva decenii tutunul se răspândise în aproape toată Europa. Cu toate acestea, consumul a rămas moderat până la Primul Război Mondial, după care a crescut drastic până în deceniul al şaptelea.

Tot în acel deceniu, cercetătorii de la Roswell Park Memorial Institute din Bufallo - NY USA au demonstrat, pe şobolani, relaţia fumat-cancer pulmonar. Întrucât cititorii ar putea să se întrebe, nedumeriţi, cum au ajuns şobolanii să fumeze, le voi răspunde că m-am informat de la sursă, deoarece am petrecut un an academic în institutul menţionat mai sus, aşezământ care a fost fondat în anul 1909, cu obiectivul precis al studiului şi terapiei cancerului.

Cercetătorii au imaginat pompe care absorbeau fumul de ţigară şi îl introduceau prin canule traheale în plămânii şobolanilor. A fost nevoie doar de trei săptămâni ca la 2/3 dintre şobolanii "fumători" să se dezvolte tumori canceroase în plămâni. Aceasta a constituit un serios semnal de alarmă pentru întreaga lume, rezultatul fiind un declin relativ al acestui obicei, asociat cu o deplasare socio-economică spre categoriile sociale cu un nivel profesional sau cultural mai scăzut. Se apreciază că, în prezent, 18% din populaţia globului fumează, consumul zilnic la nivel mondial fiind de aproximativ 15 miliarde de ţigări. Interesant este faptul că o treime din bărbaţii adulţi sunt fumători şi că unul din zece adulţi plăteşte cu viaţa din cauza afecţiunilor asociate fumatului.

S-a observat o creştere a consumului de tutun, în special în ţările în curs de dezvoltare, ca urmare şi a influenţei propagandei agresive a companiilor multinaţionale producătoare de tutun.

Decizia preşedintelui Clinton, de a trece tutunul pe lista drogurilor şi de a determina companiile producătoare să plătească impozite considerabile şi să fie obligate, în timp, să se reprofileze, le-a determinat pe acestea din urmă să-şi mute fabricile de ţigări în ţările în curs de dezvoltare.

Consecinţele pentru sănătate sunt bine cunoscute, cuprinzând afecţiuni respiratorii (bronşită, emfizem, cancer), cardio-vasculare (infarct miocardic), digestive (gastrită sau ulcer gastric), urinare (cancerul vezicii urinare), afecţiuni oculare şi endocrine.

Ar mai fi de menţionat şi influenţa nefastă a fumatului asupra embrionului şi fătului, cât şi faptul că nicotina se regăseşte în laptele matern şi determină tulburări în funcţionarea inimii la sugari.

Medicina modernă consideră fumatul ca pe o boală, care ar trebui tratată ca atare. Datele statistice arată că peste 80% dintre fumători doresc să abandoneze acest obicei, mai puţin de 35% încearcă anual şi mai puţin de 5% reuşesc fără ajutor.

Combaterea dependenţei de nicotină trebuie realizată prin abandonarea obiceiului fumatului şi evitarea fumatului pasiv.

Deoarece există, totuşi, tulburări provocate de abstinenţă, acestea pot fi prevenite prin terapie de substituţie cu nicotină. Nicotina în doze mici poate fi administrată sub formă de gumă de mestecat, de "plasturi", de spray nazal sau cu ajutorul unui inhalator. Trebuie remarcat că eficienţa acestora este foarte variabilă.

În final, vă readuc în memorie afirmaţia lui Mark Twain în legătură cu acest subiect: "cel mai uşor lucru este să te laşi de fumat; eu m-am lăsat de 242 de ori".