Ergoterapia sau "terapia prin muncă" este o formă particulară a kinetoterapiei. Ideea principală a acestei terapii este că a munci şi a fi activ au un efect vindecător dacă activităţile sunt alese cu un scop. Prin ergoterapie, pacienţii îşi pot îmbunătăţi atât forma fizică, cât şi pe cea psihică.
Ergoterapia este un domeniu al medicinii destul de nou. Prima şcoală de ergoterapie s-a înfiinţat în Chicago în anul 1908, iar în Europa abia în 1971, în Austria. În România, despre "terapia prin muncă" nu s-a auzit foarte mult, însă ea a început să fie practicată, cu rezultate satisfăcătoare în rândul pacienţilor. Scopul ergoterapiei este acela de a le reda bolnavilor independenţa, dându-le posibilitatea să se adapteze la un deficit pe care îl au şi cu care trebuie să trăiască sau participând la ameliorarea stării lor. Această terapie poate fi indicată unui spectru destul de larg: boli mintale, infirmităţi motorii (paralizii, sechele posttraumatice, afecţiuni reumatologice, miopatii, arsuri, boli cardiace), dar şi persoanelor de vârsta a treia pentru care ergoterapia are un rol preventiv, de a evita îmbolnăvirea şi spitalizarea acestora. De la caz la caz, cu ajutorul ergoterapiei, pacientul poate învăţa să se descurce singur în viaţa de zi cu zi, cu cât mai puţin ajutor din partea celorlalţi, pentru a nu fi o povară pentru familia sa sau poate să-şi ocupe timpul liber cu munci uşoare, care îl menţin într-o formă fizică bună şi cu un moral ridicat, simţindu-se util.
Conştientizarea unui nou sens al vieţii
Despre obiectivele de natură psihologică care pot fi atinse prin ergoterapie ne-a oferit informaţii psihologul Daniela Deneanu de la cabinetul de psihologie din Piteşti: "Prin ergoterapie, pacientul poate obţine numeroase beneficii, precum stimularea activităţii psihomotorii şi a creativităţii datorită dimensiunii transformative a muncii în vederea redobândirii autonomiei, combaterea sentimentului de neputinţă şi izolare socială, surse primare ale angoasei existenţiale în această etapă, menţinerea capacităţilor de cooperare şi întrajutorare, de respect pentru muncă şi valorile altora, corectarea unor tulburări afectiv-emoţionale, dezvoltarea credinţei că prin folosirea unor capacităţi precum hărnicia, seriozitatea, conştiinciozitatea, politeţea, perseverenţa, ordinea, punctualitatea, pensionarul poate deveni folositor atât sieşi, cât şi celor din jurul său, înlăturarea unor comportamente şi reacţii aberante care pot apărea din cauza unei gestionări neadecvate a sentimentelor de limitare a capacităţilor şi posibilităţilor, adoptarea unor obiceiuri sociale adaptativ-integrative, educaţia pentru concentrarea pe aptitudinile prezente, eventual compensarea celor absente, conştientizarea unui nou sens al vieţii şi a faptului că bătrâneţea nu e o boală, ci un alt stadiu al vieţii".
Schimbările biologice induc şi schimbări de natură psihică
Ergoterapia poate fi extrem de benefică bătrânilor care locuiesc în cămine sau sunt spitalizaţi. După cum ştim, perioada bătrâneţii aduce cu sine şi numeroase transformări, mai puţin plăcute, atât la nivelul fizicului, cât şi al mentalului. "Bătrâneţea se caracterizează prin numeroase schimbări fizice şi senzoriale - văzul se degradează, scade sensibilitatea auditivă absolută, precum şi cea tactilă - care au un impact asupra sănătăţii mentale, prin modificarea modului în care individul se percepe pe sine şi lumea înconjurătoare. Sistemul nervos central este în continuă degradare, din cauza capacităţii mai reduse a organismului de a satisface nevoile de oxigenare, irigare şi alimentare a creierului, iar numărul neuronilor care ies din funcţie este mare. Schimbările de natură biologică induc şi schimbări de natură psihică, apar sentimente de incapacitate care afectează negativ imaginea de sine, se diminuează memoria de scurtă durată, scade capacitatea de concentrare a atenţiei, sunt afectate activităţile intelectuale care cer viteză de reacţie, scade forţa de argumentare, scade interesul pentru activităţi noi şi se diminuează cel pentru activităţile obişnuite. Din cauza îmbătrânirii sistemului neurohormonal se produc schimbări în maniera de relaţionare la mediul social şi cel familial, cu necesitatea formării unor scheme noi de adaptare şi modalităţi de rezolvare a problemelor. Cu cât persoana este mai în vârstă, cu atât pare să fie mai dificilă şi dureroasă adaptarea la situaţii neprevăzute. Conştientizarea acestor limitări şi modificări poate duce la episoade mai lungi sau mai scurte de depresie, caracterizate prin lipsă de interes, tristeţe, lipsă de speranţă, melancolie, scăderea stimei de sine, a încrederii în sine, sentimente de inutilitate, insomnii şi o viziune pesimistă asupra prezentului şi viitorului", a explicat psihologul Daniela Deneanu.
Bătrânii pot fi antrenaţi în activităţi uşoare şi plăcute
Cele mai frecvente şi uşor adaptabile pentru unele persoane în vârstă care locuiesc într-un aşezământ sau spital sunt activităţile de grădinărit, floricultură, îngrijire de păsări de curte, creşterea unor animale mici. De asemenea, bătrânii pot presta uşoare activităţi de tâmplărie, traforaj, tricotat, brodat, împletit, pictat, ţesut sau se pot organiza audiţii muzicale, jocuri de şah, table, ţintar, domino, la care să participe tot grupul.
Câteva exemple
Am căutat câteva exemple de locuri în care se practică activităţile ce îi ţin ocupaţi şi îi ajută în vindecare şi petrecerea timpului cu folos pe oamenii aflaţi în situaţii speciale. Am aflat multe astfel de exemple şi vă facem cunoscute numai câteva. Prin activităţile organizate la Căminul "Sfânta Cuvioasă Parascheva", din Bucureşti, rezidenţii beneficiază de terapii ocupaţionale, lucru care îi face să se simtă într-un loc prietenos, unde îşi pot împărtăşi bucuriile şi pot arăta că încă mai au ceva de făcut în societate. Căminul situat pe o suprafaţă de 8.000 mp le oferă un cadru propice, având multe locuri de recreere, de odihnă, de activitate în aer liber. Aici au o bătrâneţe decentă peste 100 de pensionari, care, din diverse motive, nu se află în sânul familiei lor. Credinţa în Dumnezeu este una dintre valorile care fac din personalul căminului o a doua familie pentru bătrânii antrenaţi aici în tot felul de activităţi care îi fac să se simtă utili şi vii.
Căminul pentru bătrâni "Sanatour" din Izvoarele, judeţul Prahova, pune în practică terapiile ocupaţionale, spaţiul recreativ de aici fiind creat în jurul unei fântâni cu apă limpede. De asemenea, bătrânii de aici se bucură şi de excursii în împrejurimi, de sărbătorirea zilei de naştere cu accesul sărbătoritului la bucătărie dacă doreşte să prepare mâncăruri după reţete proprii, vizite la Salina Slănic Prahova, deplasări la spectacole de teatru. Cei aflaţi mai în putere au acces la grădină, unde pot planta flori şi legume.
În Azilul de bătrâni "Sfântul Vasile" din Afumaţi, Ilfov, rezidenţii au şi ei parte nu numai de asistenţa medicală şi socială necesară vârstei şi bolilor specifice, ci şi de programe de terapie ocupaţională.
Se practică terapiile ocupaţionale şi la Centrul de integrare prin terapie ocupaţională din Tigveni, judeţul Argeş.
Şi maicile care îngrijesc de bătrânele din căminul de la Mănăstirea Pasărea, Ilfov, au în program terapia ocupaţională, care dă roade frumoase.
