Ziua Națională a României a fost sărbătorită duminică, 1 decembrie 2019, și în eparhiile din cadrul Patriarhiei Române. În toate catedralele, în bisericile parohiale și în mănăstiri, ierarhii și
03 Dec, 2019
x
Ziua Națională a României a fost sărbătorită duminică, 1 decembrie 2019, și în eparhiile din cadrul Patriarhiei Române. În toate catedralele, în bisericile parohiale și în mănăstiri, ierarhii și
În contextului Centenarului Marii Uniri, lansarea volumului despre eliberarea orașului Caransebeș în 1919, la care au participat numeroase personalități, pune în lumină un capitol esențial din viața
La Muzeul Municipal din Dej, a avut loc lansarea volumului omagial intitulat „Omilii pe timp de război”, scris de părintele doctorand Cătălin Varga, paroh la parohia Jichişu de Jos. Evenimentul comemorativ,
Marea Unire de la Alba Iulia, de la înfăptuirea căreia serbăm astăzi, 1 Decembrie 2018, împlinirea a 100 de ani, este sărbătoarea libertăţii, unităţii şi a demnităţii poporului român, obținute prin
Marea Unire își are istoria și poveştile sale. Unele au fost bătătorite în timp de istorici și sunt cunoscute de către întregul neam românesc, dar altele au fost ținute, cumva, la index, iar acest fapt s-a da
În zorii duminicii de 1 Decembrie 1918, înainte de a fi citită public Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, s-au ținut slujbe oficiale concomitent în două locașuri de cult: una în Biserica ortodoxă
Unirea înfăptuită cu o sută de ani în urmă, numită de unii Mare, s-a făcut - printr-o comparație deloc deplasată, ca și Biblia de la București, tipărită acum 330 de ani, numită de istorici și filologi Biblia lui Șerban - de românii din toate provinciile românești. Ce putea fi mai frumos într-o vreme când România nu exista decât în sufletele celor care locuiau aceste ținuturi? Izvoarele ne spun că românii, în 1918, au realizat un lucru excepțional, un lucru fabulos în istoria lor, formând o țară de aproape 300.000 km pătrați cu aproximativ 16 milioane de locuitori.
Există oameni „ciudați”, dintre aceia care plâng atunci când toată lumea e veselă și cântă. Am întâlnit unii care, de ziua lor, când toată lumea le urlă „La mulți ani!”, se închid în baie și plâng că au mai îmbătrânit cu un an, precum și alții care plâng în noaptea dintre ani pentru că li s-a mai dus un an din viață, dintre acei care, după susținerea cu succes a unei teze de doctorat în fața unui public pretențios și a unei comisii riguroase, plâng, prăbușindu-se cu toate cele 100 de kilograme pe care le au în brațele celei mai firave și tinere colege, de frică ca nu cumva aceasta să fie culmea cea mai înaltă care li s-a întâmplat să o atingă.
Măreața zi de 1 Decembrie 1918 a fost expresia întâlnirii fericite dintre geniul politic al elitei transilvănene și dorința românilor ardeleni de a-și împlini destinul istoric într-un context internațional favorabil, când imperiile se destrămau, iar drepturile popoarelor se afirmau cu tărie. Paternitatea politică a procesului unirii a aparținut Consiliului Național Român Central, format la 30 octombrie 1918 din membrii Partidului Național Român și ai social-democraților ardeleni, organism care a preluat guvernarea Transilvaniei după prăbușirea monarhiei austro-ungare.
Au existat acum un secol unii români care au scris cu înseși viețile lor istoria unirii acestui neam. Unul dintre ei este Iancu Flondor, poate cel mai mare om politic al mișcării bucovinenilor pentru emancipare națională și unire cu România. Despre el, marii oameni politici și ai culturii românești au scris la acea vreme cu admirație și recunoștință, prin verticalitatea caracterului său Flondor câștigând până și respectul adversarilor lui politici. Dacă grandoarea personalității sale și sinceritatea spiritului său patriotic au reușit să inspire întreaga clasă politică a vremii sale, dezinteresata lui râvnă pentru viitorul și binele poporului român ne devine astăzi sfântă moștenire.
Primul Război Mondial a condus la destrămarea imperiilor multinaționale și a permis autodeterminarea popoarelor. Românii au profitat de conjunctura istorică, organizând în 1918 adunări cetățenești la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia, prin care și-au declarat voința de a se uni cu Vechiul Regat. Următorul pas a fost stabilirea noilor granițe și recunoașterea internațională a României Mari. Un rol crucial l-a jucat în acest sens geograful francez Emmanuel de Martonne, un prieten al românilor, evocat de curând într-o sesiune de comunicări organizate în țară.
Personalitate excepțională a începutului de secol XX, Patriarhul Miron Cristea a marcat istoria noastră, fiind implicat în marile evenimente ale timpului său. „Om de echilibru”, ierarhul plecat din scaunul episcopal de la Caransebeș s-a manifestat întotdeauna ca un adevărat român, ca un susținător aprig al cauzei unirii, promovând interesul naţional și creștin-ortodox prin toate acțiunile sale.
În cadrul manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri de la 1918 din Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a avut loc duminică, 18 noiembrie, lansarea
Centenarul Marii Uniri este o veritabilă sărbătoare a națiunii române, dar și un moment de reflecție asupra ultimei sute de ani pe care România a parcurs-o. În același timp, Centenarul se prezintă și ca
Academia Română şi Patriarhia Română au organizat miercuri, 24 ianuarie, sesiunea de comunicări științifice „Unirea Principatelor Române, temelie a Marii Uniri de la 1918”, cu prilejul împlinirii a 159 de
Pentru noi, românii, anul 1918 a fost un an providenţial. La 27 martie 1918 Basarabia - „lacrima neamului românesc” - revenea la patria-mamă; la 28 noiembrie 1918 era rândul Bucovinei, pentru ca la 1 Decembrie
Românii celebrează anual câteva evenimente de importanță capitală în formarea acestei țări, începând cu 24 Ianuarie și încheind cu 1 Decembrie. Pentru toți românii, celebrarea acestor date reprezintă o bună ocazie de a face un pod peste timp, în încercarea de a simți și a trăi profund românește. Nicolae Iorga afirma, într-unul dintre rarele sale discursuri cu ocazia Zilei Naționale, că nu trebuie să uităm faptele predecesorilor noștri care au trăit, luptat și murit având un țel bine stabilit. El spunea: „Unirea prin vărsare de sânge, prin războiul de aici dacă e nevoie, iar de acolo prin revoluție. Pentru cinstea acestor tineri pe care i-am cunoscut și pe care, orice ar fi la mijloc, îi iubesc și astăzi, am ridicat aceste cuvinte”.
Primul Război Mondial (1914‑1918), cunoscut în istoria românilor şi ca Războiul de Reîntregire a Neamului (1916‑1919), a reprezentat conflagrația militară internațională fără precedent în trecutul
Academia Română a organizat ieri, 28 noiembrie 2016, o sesiune solemnă dedicată Marii Uniri de la 1918 și începutului Primului Război Mondial. La momentul aniversar a participat și Preafericitul Părinte Daniel,
Elevii şi cadrele didactice de la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea au serbat Marea Unire din 1 decembrie 1918. Catedra de istorie, împreună cu Catedra de limba română au organizat în sala fe
Prin rugăciune, prin cuvânt rostit, prin cărți tipărite, prin prezența personală şi fapta concretă a slujitorilor ei, Biserica a fost activă în lucrarea de unire a poporului român într‑un stat român
