Țăranul român trăia plenar timpul sărbătorilor. Sărbătoarea nu era o pauză între două sau mai multe zile lucrătoare, un răgaz în care „îți reîncarci bateriile” pentru a reveni cu mai mult
28 Dec, 2016
x
Țăranul român trăia plenar timpul sărbătorilor. Sărbătoarea nu era o pauză între două sau mai multe zile lucrătoare, un răgaz în care „îți reîncarci bateriile” pentru a reveni cu mai mult
În Moldova, colinda și obiceiul colindatului descriu o hartă a răspândirii neuniformă. Unele zone au mai pierdut din suflu în favoarea jocurilor cu măști, a jocurilor dramatice, dar și a diverselor forme de teatru popular, practicate cu precădere în preajma Anului Nou, altele, dimpotrivă, au conservat colinde arhaice, de o extraordinară frumusețe și muzicalitate. Despre cum se practică obiceiul colindatului și despre cum va reuși viitorul să prezerve colindele în formele lor vechi, nealterate, citiți într-un interviu cu Lucia Cireș, cercetător științific, autorul unora dintre cele mai valoroase lucrări despre colinda din această parte de țară.
În fiecare an, în săptămâna premergătoare Crăciunului, orașul Vaslui se transformă într-o caldă cetate a colindelor și datinilor vechi. Aici, un festival de amploare adună alaiuri și cete din tot județul,
Sărbătoarea Nașterii Domnului are o semnificație aparte în viața credincioșilor, creând o atmosferă de bucurie și un farmec cu totul specific în trăirea religioasă. La aceasta contribuie tradiția străveche a colindelor, care vestesc evenimentul venirii Fiului lui Dumnezeu în lume într-o manieră plină de duioșie și frumusețe. Colindele vin din adânc de istorie creștină și românească, formându-se odată cu poporul român și cu răspândirea creștinismului pe meleagurile noastre.
Sectorul cultural al Arhiepiscopiei Craiovei organizează, în perioada 5-21 decembrie, cea de-a doua ediţie a programului de colinde şi tradiţii populare româneşti închinate praznicului Naşterii Domnului,
Praznicul Învierii Domnului a influențat decisiv spiritualitatea poporului român. Despre aceasta dau mărturie povestirile autohtone, obiceiurile moștenite din generație în generație, dar și cultura noastră materială. Sunt multe comori de spiritualitate al căror miez îl constituie bucuria învierii Domnului, care ne luminează întreaga ființă și prin care am fost trecuți de la moarte la viață și am fost înălțați de pe pământ la cer.
Poporul român îşi exprimă bucuria sufletească pentru praznicul Naşterii Domnului printr-o bogăţie de tradiţii şi obiceiuri strămoşeşti, cum este cel al colindelor, al umblării cu „steaua”, cu „vicleimul” sau cu „irozii”. Dacă este să ne referim la obiceiul colindatului, foarte răspândit în țara noastră, trebuie să precizăm faptul că nici un neam nu a învăluit într-atâta frumuseţe poetică minunea Naşterii Mântuitorului precum poporul român.
Poate mai mult decât celelalte mari sărbători de peste an, Crăciunul aduce cu sine bucuria regăsirii, bucuria reîntregirii familiilor, bucuria de a ne întoarce către tradiții, către lucrurile simple și
În numeroase comunităţi româneşti din afara ţării, praznicul Naşterii Domnului a fost sărbătorit în bisericile sau paraclisele ridicate pentru păstrarea legăturilor cu Biserica şi Neamul, în bucurie şi comuniune cu întreaga suflare românească, în glas de colinde şi cu speranţa unor vremuri mai bune.
Colindele sunt amintirile neamului nostru încă din cele mai vechi timpuri. Colindătorii sunt misionari creştini care au primit Evanghelia Naşterii Domnului şi o predau, din moşi-strămoşi, din an în an
Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglindelor Şi tremură brazii, Mişcând rămurelele; Căci noaptea de azi-i Când scânteie
Sărbătorile creştine sunt mai totdeauna însoţite de frumoase şi uimitoare tradiţii şi datini, care sporesc farmecul şi însemnătatea acestor momente de popas duhovnicesc din viaţa Bisericii şi a
Astăzi, pe întreg cuprinsul ţării se celebrează Mărţişorul. Un obicei cu străvechi rădăcini în spaţiul est-european ce are şanse să intre în patrimoniul UNESCO. În aceste zile la
Ciclul sărbătorilor de iarnă se încheie pe 6-7 ianuarie, odată cu Botezul Domnului şi cu prăznuirea Sfântului Ioan Botezătorul. Două momente marcante pentru calendarul creştin, în jurul cărora poporul a ţesut o serie întreagă de tradiţii.
Datinile de Paşti sunt numeroase şi ele se leagă de unele aspecte ale celebrării pascale în forme popular-creştine. Noaptea Învierii fiind un timp al vegherii, nu se doarme şi nu se stinge lumina prin case
Sărbătorirea Învierii s-a făcut de-a lungul vremii cu tradiţii specifice, izvorâte din spiritualitatea populară, pentru a ritualiza momentul în mod cât mai solemn şi semnificativ. Datinile pascale au un farmec
Preacucernice părinte Vasile Dariciuc, ne aflăm în preajma Anului Nou, când diferite obiceiuri de origine păgână (Capra, Urşii etc.) sunt în plină desfăşurare. Ce legătură există între aceste datini şi s
Tradiţii de iarnă la Tecuci Locuitorii localităţilor din preajma Tecuciului păstrează toate datinile şi obiceiurile moştenite din moşi-strămoşi. Cu prilejul sărbătoririi primului martir al Bisericii creş
Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, unul din cele 12 praznice împărăteşti, numită în popor şi Obrejenia, Pobrojenia sau Probojeni (denumirea vine din slavonă, "obrejenie" - transformare,
Paştele, cea mai mare sărbătoare creştină, a fost prăznuit întotdeauna de români ca o zi de bucurie. Noaptea Învierii este petrecută în biserici în priveghere şi rugăciune, cântări de bucurie şi cu lumin
După Postul Crăciunului, copiii şi tinerii de la sate se pregătesc să meargă cu uratul, cu semănatul, cu Sorcova sau cu Capra. În vremurile de demult, copiii mergeau cu uratul încă din seara de 30 decembrie,
