Muzeul Etnografic al Moldovei din Iași propune vizitatorilor, până la 15 noiembrie, o expoziție inedită de obiecte și fotografie, realizată în colaborare cu Departamentul de Etnografie și Folclor al
07 Oct, 2020
x
Muzeul Etnografic al Moldovei din Iași propune vizitatorilor, până la 15 noiembrie, o expoziție inedită de obiecte și fotografie, realizată în colaborare cu Departamentul de Etnografie și Folclor al
Personalitate complexă a artei românești din secolul al XIX-lea, Carol Popp de Szathmári ne surprinde și în prezent prin valoarea și prospețimea operei sale. Până în data de 18 octombrie, lucrările lui,
Expoziția permanentă din cadrul Muzeului Etnografic al Văii Teleajenului valorifică fondul folcloric extrem de bogat și variat al Văii Teleajenului. În cele două săli ale muzeului sunt expuse obiecte specifice
Altădată, în lunea de după Duminica Tomii, ulițele Rădășenilor ar fi fost pline de săteni, îmbrăcați de sărbătoare, mergând, grupuri-grupuri, spre cimitirul satului. Femeile ar fi dus pe mână coșuri
Panait Istrati, Fănuș Neagu și - prin adopție - Radu Tudoran. Atât și ar fi suficient pentru a defini destinul cultural al Brăilei. Dar oraşul mai are ceva cu care se poate mândri. Pentru Brăila, 23 august nu
În Parohia Boarta, Protopopiatul Mediaș, județul Sibiu, a avut loc sâmbătă, 22 februarie, a doua ediție a șezătorii dinaintea intrării în Postul Mare. Membrii comunității sătești, îmbrăcați în
În localitatea Viziru din județul Brăila a avut loc duminică, 23 februarie, cea de-a 2-a ediţie a Şezătorii de la Viziru. În cadrul întâlnirii, copiii și tinerii s-au familiarizat cu tradițiile populare
În localitatea Presaca Ampoiului, județul Alba, a continuat și în acest an o tradiție locală care se desfășoară în a doua zi de Paști. Parohia Presaca Ampoiului, Protopopiatul Alba Iulia, în colaborare și
Într-o perioadă de schimbări profunde ale satului românesc, tradițiile și obiceiurile legate de marile sărbători de peste an fie se alterează, fie suferă transformări, în acord cu timpul în care se manifestă, fie pur și simplu dispar. La Vaslui, prin eforturile susținute ale Centrului Culturii Tradiționale, datinile legate de sărbătorile de iarnă încă se păstrează, chiar dacă nu toate se mai practică și în vatra satului, ca odinioară. Despre obiceiurile de sfârșit de an specifice acestei zone etnografice, dar și despre relația cu dublu sens între timp și tradiție, am discutat cu etnologul Lucian Lefter.
La Cordăreni, în ținutul Botoșanilor, iernile-s vesele, ca odinioară. Colindele se aud iar, în seara de Ajun, iar pentru Anul Nou mare tărăboi se pregătește. Caprele, Căiuții, „bantele”, zurgălăii micilor urători or să țină luminile aprinse pe la casele de gospodar cât va fi noaptea de lungă. Spectacolul iernii și-al Nașterii Lumii se repetă, an de an, cu îndoită emoție, cu fiorul de neegalat al bucuriilor simple și-al amintirilor neuitatei copilării.
Cântece rituale străvechi a căror origine se pierde în trecutul îndepărtat al istoriei strămoșilor scito-traco-geto-daci, peste care s-au suprapus elemente ale culturii romane, colindele își înfig
Pentru strămoșii noștri, actul de a mânca era sacru. Nu te așezai oricum la masă: înainte de a gusta din bucate, gândul omului se îndrepta spre ceruri, purtând cu el rugăciunea de mulțumire pentru acest dar,
Praznicul Întrupării Domnului, în toată desfășurarea sa văzută și nevăzută, stă sub semnul verbului „a dărui”. Dar nu numai atât, ci sărbătoarea exprimă şi dăruirea de sine. Căci uitându-ne la Cel Care S-a îmbrăcat în trup, după expresia Sfântului Atanasie cel Mare, vedem că Domnul ni Se dăruiește, spre mântuirea noastră veșnică. Pe de altă parte, aflându-L pe Domnul Prunc nou-născut în ieslea Betleemului, cei trei magi de la Răsărit I se închină și Îi aduc daruri „nu ca unui om, ci ca unui Dumnezeu”.
Creație a geniului popular, colindul românesc reflectă nu doar bunătatea, curăția sufletească, blândețea, iubirea, gingășia, delicatețea, omenia și milostivirea poporului nostru, virtuți cu care L-a primit pe Însuși Fiul lui Dumnezeu întrupat, ci și o adâncă și adevărată înțelegere și exprimare teologică a tainei, cu nimic mai prejos de cea a sfinților imnografi sirieni sau bizantini. Teologia colindului, mai puțin folosită în scrierile și cuvântările bisericești, reprezintă o bogăție neexplorată, o comoară a spiritualității noastre românești.
La Pogonești, amiaza a învelit casele și ulițele într-o lumină albă, orbitoare. Ordinea a prins a pune stăpânire peste tot: șanțurile-s greblate, curțile măturate, grădinile săpate, pomii curățați
Țăranul român trăia plenar timpul sărbătorilor. Sărbătoarea nu era o pauză între două sau mai multe zile lucrătoare, un răgaz în care „îți reîncarci bateriile” pentru a reveni cu mai mult
În Moldova, colinda și obiceiul colindatului descriu o hartă a răspândirii neuniformă. Unele zone au mai pierdut din suflu în favoarea jocurilor cu măști, a jocurilor dramatice, dar și a diverselor forme de teatru popular, practicate cu precădere în preajma Anului Nou, altele, dimpotrivă, au conservat colinde arhaice, de o extraordinară frumusețe și muzicalitate. Despre cum se practică obiceiul colindatului și despre cum va reuși viitorul să prezerve colindele în formele lor vechi, nealterate, citiți într-un interviu cu Lucia Cireș, cercetător științific, autorul unora dintre cele mai valoroase lucrări despre colinda din această parte de țară.
În fiecare an, în săptămâna premergătoare Crăciunului, orașul Vaslui se transformă într-o caldă cetate a colindelor și datinilor vechi. Aici, un festival de amploare adună alaiuri și cete din tot județul,
Sărbătoarea Nașterii Domnului are o semnificație aparte în viața credincioșilor, creând o atmosferă de bucurie și un farmec cu totul specific în trăirea religioasă. La aceasta contribuie tradiția străveche a colindelor, care vestesc evenimentul venirii Fiului lui Dumnezeu în lume într-o manieră plină de duioșie și frumusețe. Colindele vin din adânc de istorie creștină și românească, formându-se odată cu poporul român și cu răspândirea creștinismului pe meleagurile noastre.
Sectorul cultural al Arhiepiscopiei Craiovei organizează, în perioada 5-21 decembrie, cea de-a doua ediţie a programului de colinde şi tradiţii populare româneşti închinate praznicului Naşterii Domnului,
Praznicul Învierii Domnului a influențat decisiv spiritualitatea poporului român. Despre aceasta dau mărturie povestirile autohtone, obiceiurile moștenite din generație în generație, dar și cultura noastră materială. Sunt multe comori de spiritualitate al căror miez îl constituie bucuria învierii Domnului, care ne luminează întreaga ființă și prin care am fost trecuți de la moarte la viață și am fost înălțați de pe pământ la cer.
