Una dintre cele mai interesante descoperiri arheologice din ultimii ani din zona Dunării de Jos este, fără îndoială, bazilica de la Noviodunum, Isaccea de astăzi, județul Tulcea. Începând cu anul 2012, aici efectuează săpături o echipă de cercetători condusă de arheologul dr. Florin Topoleanu, de la Muzeul de Istorie și Arheologie din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” din Tulcea. Recent, domnia sa ne-a prezentat stadiul cercetărilor și ne-a vorbit despre valoarea și importanța descoperirii pentru istoria Bisericii creștine din zonă.
Anticul oraș Noviodunum (în celtă „dunum” însemna „așezare fortificată”) are o istorie foarte bogată. Unii cercetători susțin că în vecinătatea lui ar fi existat și misterioasa așezare dacică „Genucla”. În zona Noviodunum, în anul 514 î.Hr., Darius cel Mare a purtat o bătălie decisivă împotriva sciților. Orașul reprezenta de asemenea un punct important pe drumurile comerciale grecești. Mai târziu, în el a fost organizată baza flotei Dunării de Jos, numită Classis Flavia Moesica. Tot aici și-au avut bazele importante unități militare romane, iar Procopius spune că a existat și episcopie. Noviodunum se află pe lista celor 15 episcopii dobrogene, ceea ce îl determină pe arheologul dr. Florin Topoleanu să considere așezarea „cea mai importantă cetate din nordul Dobrogei”. La Noviodunum se efectuează săpături arheologice încă din anii ’50 ai secolului trecut.
Descoperirea bazilicii, în anul 2012
Cu ocazia unor plimbări pe plaja din dreptul cetății Noviodunum, în 2012, Florin Topoleanu și colegii săi au descoperit două pietre care formau un arc îndreptat spre est. „Am început să îndepărtăm pietrele și în felul acesta s-a conturat mai întâi absida, apoi pereții laterali ai bazilicii. În 2016, am reușit să practicăm șapte casete în spațiul bazilicii și am ajuns la câteva rezultate de excepție”, ne spune cercetătorul.
Săpăturile din acest an au fost încheiate pe 5 noiembrie, cu câteva „considerațiuni preliminare” și cu satisfacția „că la vârsta mea mi-am făcut datoria față de știință și față de Biserică”, cum mărturisește domnul Topoleanu.
În Dobrogea au fost descoperite până în prezent 57 de bazilici. În Antichitate, Noviodunum era un oraș deosebit și pentru faptul că, pe lângă flotă, aici existau și o întinsă așezare civilă, și o necropolă tumulară, cercetate parțial, pentru că un asemenea obiectiv nu se poate cunoaște bine decât după două-trei generații de cercetători. Până acum, la Noviodunum era cunoscută doar o singură bazilică. Ea fusesese descoperită de profesorul Ion Barnea, preot de formație, prin anii ’50 ai secolului trecut, și fusese datată în secolul al VI-lea d.Hr. Bazilica aceasta este de dimensiuni mult mai mici și, în mod surprinzător, este construită cu absida spre nord, lipită de zidul de incintă de pe malul Dunării, zonă care acum este foarte afectată de valuri, de timp, de gheață, care vor face ca urmele ce se mai păstrează să dispară, din nefericire.
O populație bogată, cosmopolită
„Bazilica descoperită de noi în 2012 a apărut aproape firesc. Știind că Noviodunum a fost și centru episcopal, cu siguranță că erau patru-cinci bazilici aici. Numai că noi știm foarte puține încă despre cetatea propriu-zisă. Cunoaștem latura de nord, săpată de Barnea, cu șapte turnuri de apărare și, probabil, cu o poartă de acces. Din latura de sud, de pe continent, cunoaștem doar un segment, cu câteva turnuri și zidul de incintă. Cu siguranță, repet, la Noviodunum au existat mult mai multe bazilici, pentru că sunt cazuri când pe un spațiu mai mic decât cel al acestei așezări sunt cunoscute deja patru bazilici, ca la Argamum, de pildă. Surprinzătoare este construirea ei pe malul Dunării. Adică în afara incintei cetății. Deci, este o bazilică extramuros, care respectă canoanele. Adică, Altarul se află cumva spre est, sud-est. Datorită dezvoltării portului, a activității comerciale și militare a acestui punct strategic, care avea și garnizoană, și flotă, și ateliere de prelucrat ceramică, cetatea se extindea mereu, pentru că avea o populație în continuă creștere. De aceea au simțit nevoia să construiască și în această zonă, deși se știa că este periculoasă din cauza Dunării. Nu știm cu siguranță pe unde curgea Dunărea pe vremea aceea. Dar oricum exista și atunci pericolul inundațiilor, poate chiar catastrofale. Din acest motiv, zidul de nord al bazilicii nou descoperite a fost construit aproape dublu ca grosime față de cel din sud. Spre mirarea noastră, am găsit foarte puține elemente creștine. În schimb, am descoperit mult material referitor la primii locuitori romani ai Noviodunumului, din secolul I. Acesta este un lucru minunat, deoarece avem încă o confirmare a faptului că orașul era o cetate cu totul deosebită, locuită neîntrerupt, secole de-a rândul, de o populație bogată, cosmopolită. Inscripțiile descoperite ne indică nu numai prezența cetățenilor romani, dar și a celor de origine greacă, microasiatică și din alte zone”, ne relatează arheologul Florin Topoleanu.
Căutând o posibilă criptă martirică
Bazilica descoperită la Noviodunum, cu o lungime de 28 m și cu Altarul de aproximativ 4 m, are deocamdată un element foarte clar de datare: exteriorul poligonat al Altarului. „Această formă de absidă este de origine siriană, din a doua jumătate a secolului al V-lea, începutul secolului al VI-lea. În Dobrogea se cunosc puține asemenea abside cu trei laturi: două la Histria, două la Argamum și una la Ovidiu, lângă Tomis. Mai sunt însă câteva cunoscute, cu cinci laturi. Construirea la exterior sub această formă a absidei, care la interior este zidită în semicerc, a fost, probabil, tehnic, mai ușoară. Dar cercetarea nu este terminată”, ne mai spune domnul arheolog.
Ca și în alte cazuri, și de data aceasta, cercetătorii au săpat în Altar, căutând existența unei posibile cripte martirice, ca în cazul altor bazilici din Dobrogea, cum este cea de la Niculițel. „A fost primul lucru pe care am vrut să-l cercetez. Am ajuns până la 60 cm în Altar, dar Dunărea a năvălit peste săpătură. Am un mic element, un rest de zid, care traversează arcul absidei, spre interior, dar nu sunt prea convins că ar putea fi vorba despre o criptă. Tind să cred că bazilica nu a avut criptă. Poate în 2017 voi putea săpa mai în adâncime în Altar”, ne spune cercetătorul.
Săpătura efectuată în exteriorul bazilicii a scos la iveală un pavaj din bucăți de cărămidă care „bate” în zidul bazilicii din piatră, legat cu un mortar de culoare roșiatică format din var și cărămidă pisată. Cercetătorii au căutat „nivelul de călcare” în bazilică, dar nu a fost găsit. Aceasta înseamnă că ceea s-a descoperit este de fapt fundația bazilicii. Apa a măturat totul. În aluviunile aduse de Dunăre au fost găsite, acolo unde nu trebuia să se afle, un odgon de plastic, o mască de gaze din Primul Război Mondial, poșete de damă, un briceag, șuruburi, piulițe și cuie moderne. La un moment dat, zidul de sud se termină. Este mai scurt, ceea ce dovedește că acesta a fost demantelat, iar biserica, scurtată ca lungime. „Eu cred că au avut nevoie de material, probabil după secolul al VII-lea, adică în perioada bizantină, biserica fiind atunci ruinată. Pietrele scoase din zid au fost utilizate la o altă construcție din preajma bazilicii”, ne mai relatează domnul Topoleanu.
Un bogat material arheologic roman
Pe zidul de nord al construcției a fost găsit un element de arhitectură, un fel de pilon, o suprafață circulară de peste 1,5 m diametrul, țesut cu zidul bazilicii, care seamănă cu un contrafort sau poate era o bază pentru vasul de botez.
„Cercetând sistematic în casete, am avut marea surpriză să găsesc nu numai material ceramic, care putea fi adus de apă, ci și urmele a cel puțin două edificii anterioare secolului al V-lea. Am descoperit ziduri care nu au aceeași orientare urbanistică cu bazilica. Sunt mai înguste, au alt fel de material de construcție, legat cu pământ, nu cu mortar, şi aparținut unei populații romanizate deja. Materialul ceramic care însoțește nivelurile acestei perioade este impresionant. Există aici toată gama de material tipic ce se poate descoperi într-o cetate romană bogată: ceramică de lux, boluri, farfurii, opaițe, de import, din secolul I, amfore din secolul al II-lea, obiecte din bronz (fibule, mânere de vase, foarte frumos lucrate), sticlă, monede diferite, bizantine, de secolele X-XIII, monede ale Hoardei de Aur etc. Prezența ceramicii de calitate superioară, începând cu secolul I, vorbește despre începuturile cetății. Vespasian inaugura flota romană Classis Flavia Moesica, pe vremea domniei lui, la jumătatea acelui secol. La Noviodunum era stația principală. Încă de atunci locul în care a fost ridicată ulterior bazilica era intens locuit, nu numai cetatea propriu-zisă. Între zidurile ei locuiau doar militarii, preoții, administrația, bogătașii. În afara ei însă se desfășura toată activitatea cetății. Acolo existau atelierele, locuințele familiilor militarilor, târgul, tavernele, lumpanarele etc.”, ne spune domnul Topoleanu.
În secolul al V-lea, Noviodunum era creștin
La finalul întâlnirii, l-am rugat pe domnul arheolog Florin Topoleanu să ne prezinte acele „considerațiuni preliminare” la care a ajuns echipa pe care o conduce.
„Bazilica descoperită de noi probează din plin faptul că în secolul al V-lea, la Noviodunum, trăia un popor creștin. Și acest lucru este, după părerea mea, excelent demonstrat de arheologie. În legătură cu credința creștină de pe teritoriul Dobrogei, cele mai bune argumente sunt cele arheologice. De la simbolurile creștine de pe diferite forme ceramice până la Pacta Sanctorum de exemplu, scrierile antice pomenesc evenimente și martiri. La Noviodunum, erau cunoscuți peste 30 de martiri. În teritoriul noviodunez dovezile privind creștinismul sunt foarte numeroase, convingătoare și spectaculoase. Cu siguranță, voi găsi material de factură creștină în jurul bazilicii, pentru că spre sud solul se ridică ușor-ușor. Acolo putem săpa mai jos și cred că vom găsi elemente care pot fi puse în legătură cu bazilica noastră. Pentru că, în Antichitate, romanii din secolele V-VII nu lăsau un monument izolat. Poate izolate erau fermele romane. Bazilica însă nu putea să fie izolată. Bogăția și frumusețea materialului descoperit acum demonstrează încă o dată importanța Noviodunumului, care era și strategic bine poziţionat, fiind construit în dreptul ultimului vad de trecere a Dunării înainte de vărsarea fluviului în mare, dar și un punct economic foarte dezvoltat”, ne spune cercetătorul.
Dacă în anii viitori Dunărea va permite continuarea săpăturilor, cu siguranță bazilica de la Noviodunum va oferi și alte surprize. Și, așa cum sugerează un părinte confrate, de ce locuințele descoperite sub zidurile ei nu ar putea fi chiar cele în care misionari ai secolelor anterioare, ajunși la Noviodunum, ar fi putut locui sau propovădui, de vreme ce se știe că bazilicile se înălțau pe locuri care păstrau amintirea unor asemenea misionari sau martiri creștini?
