108 ani de la Unirea Basarabiei cu România, marcați la Bârnova

În această dimineață, la Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din comuna ieșeană Bârnova, a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite de către Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, împreună cu un sobor de preoți. Au urmat o serie de evenimente menite să marcheze 108 ani de la Unirea Basarabiei cu România, aducându-se un omagiu momentului istoric și celor care au contribuit la înfăptuirea acestuia. La momentele comemorative a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Zeci de persoane de pe ambele părți ale Prutului - elevi și studenți, tineri și vârstnici, militari în rezervă și în termen - au luat parte la manifestările dedicate împlinirii a 108 ani de la reunificarea teritoriului istoric dintre Prut și Nistru cu Țara Mamă. Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România pentru a forma „România Mare”. Evenimentul aniversar a debutat cu săvârșirea Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfințite, pe un podium amenajat în curtea ansamblului parohial.

Prezent la momentele comemorative, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a oferit domnilor Mihai Mocanu, Petru Roșca și Anatolie Grosu, veterani din Republica Moldova, ordine și distincții de vrednicie și a vorbit despre momentul unirii de la 27 martie 1918:

„S-a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru ceea ce s-a întâmplat la 27 martie 1918: Unirea Moldovei de Răsărit, a Basarabiei, cu Țara Mamă, România. Dumnezeu a lucrat sus, iar oameni puternici au lucrat jos. Multă rugăciune, spirit de jertfă, curaj și, mai ales, viziune.

Cred că a fost anul cel mai puternic, cel mai adânc, cel mai înălțător din întreaga istorie a neamului românesc. La începutul anului 1918, România era doar o jumătate din partea de vest a Moldovei, din dreapta Prutului, cuprinzând doar câteva dintre județele de astăzi. Iar la sfârșitul aceluiași an, începând cu Basarabia, continuând cu Bucovina și cu întreg Ardealul, într-un singur an, pornind de la o mică palmă de pământ românesc în care mai subzista România, s-a ajuns la ceea ce cunoaștem astăzi”.

La rândul său, Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania a rostit un cuvânt de învățătură, subliniind că ceea ce uimește și astăzi este faptul că, în ciuda tuturor vitregiilor istoriei, sufletul românesc din Basarabia nu s-a stins. El a rămas viu, fiind hrănit dintr-un izvor mai adânc decât istoria însăși - credința în Dumnezeu:

„Ceea ce uimește și astăzi este faptul că, în ciuda tuturor acestor vitregii, sufletul românesc de acolo nu s-a stins. A rămas viu pentru că a fost hrănit dintr-un izvor mai adânc decât istoria, și anume credința în Dumnezeu.

În acele vremuri grele, Biserica a fost locul în care limba nu a fost uitată, în care conștiința apartenenței nu s-a pierdut, iar dorul de unitate a fost păstrat ca o lumină nestinsă. În jurul Altarului s-a adunat nădejdea, iar rugăciunea a ținut trează inima poporului încercat din acele vremuri.

De aceea, când a venit vremea schimbării, când vechile rânduieli s-au clătinat și istoria a deschis o fereastră neașteptată, ca o bună vestire, Basarabia nu s-a risipit, ci s-a ridicat. S-au adunat acolo oameni ai vremii, dar și oameni ai lui Dumnezeu; s-a constituit Sfatul Țării, s-au rostit cuvinte hotărâtoare și s-au făcut pași care cereau curaj și răspundere”.

Omagiu adus făuritorilor Unirii

În continuare, clericii, autoritățile locale, precum și credincioșii prezenți la eveniment au ascultat o serie de cântece patriotice, susținute de trei coruri din Iași, iar mai apoi, au participat la o slujbă de pomenire pentru sufletele celor care au votat Unirea Basarabiei cu România, la mormântul lui Ion C. Inculeț, din incinta ctitoriei sale, Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”. Ulterior, s-au depus coroane de flori la bustul semnatarului Unirii, situat în curtea bisericii.