20 de ani de la sfințirea paraclisului bisericii orădene închinate Sfântului Apostol Andrei

La sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, și Sfântului Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei, marți, 30 noiembrie, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a slujit Dumnezeiasca Liturghie în Biserica „Sfântul Apostol Andrei” și „Duminica Sfinților Români” din Oradea, cu ocazia hramului şi a aniversării a 20 de ani de la sfințirea paraclisului de la demisolul bisericii.

Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie le-a vorbit credincioșilor despre originea apostolică a creștinismului poporului român. La începutul cuvântului de învățătură, ierarhul a prezentat călătoriile misionare ale Sfântului Apostol Andrei: „Atunci când ucenicii Domnului, după Pogorârea Duhului Sfânt, au tras la sorți ca să vadă fiecare unde să propovăduiască cuvântul Evangheliei spre mântuirea și luminarea popoarelor, Sfântului Apostol Andrei i-a fost rânduit să propovăduiască în Sciția, dar nu numai. Propovăduind în Sciția, Sfântul Andrei a ajuns și în pământul care, astăzi, face parte din țara noastră, mai precis în provincia istorică Dobrogea și la Dunărea de Jos. Galileeanul Andrei, cel cu nume de bărbăție, a propovăduit la multe popoare din vechime, la sciți, la daci, la sarmați, la populația romanică și elenizată care se afla în părțile Sciției, dar și la alte popoare vechi. Dacă a propovăduit în Dacia Pontică, predica apostolică s-a răspândit apoi în toate provinciile cu numele «Dacia», în Dacia Pontică, Dacia Felix, Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea, Dardania și în toate celelalte părți locuite de strămoșii noștri daci, de daco-romani și, mai apoi, de protoromâni și străromâni. Propovăduind la nordul Mării Negre, avea să ducă cuvântul Evangheliei în ceea ce, mai târziu, devenea teritoriul Rusiei kieviene și, ulterior, teritoriul tuturor Rusiilor. Așa se face că Sfântul Galileean, care are mormântul în Patras și care a propovăduit de la Byzantion, ce avea să fie cetatea Marelui Constantin, și până în Sciția, este ocrotitor și al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol și al Bisericii României și al Bisericii Rusiei, el, cel ce este originar din Țara Sfântă și are mormântul în Elada. Sfântul Andrei este și ocrotitorul Britaniei, nu întâmplător, căci acolo Sfântul Constantin cel Mare a fost cezar, el născându-se la Naisus, în Dacia sud-dunăreană și care, prin memoria spirituală și culturală a poporului Daciei sud-dunărene, a păstrat cu scumpătate amintirea propovăduirii apostolice prin Sfântul Apostol Andrei”.

Ierarhul a explicat, de asemenea, de ce prăznuirea Sfântului Apostol Andrei are loc în ajunul Zilei Naționale a României, 1 Decembrie: „Ziua de astăzi este o sărbătoare bisericească națională, care ne pregătește să înțelegem mai bine ce sărbătorim mâine. La 1 Decembrie nu este pur și simplu Ziua Națională a României, ci este Ziua unității românești, adică serbăm unitatea dintre noi. La unitate nu putem ajunge dacă ne dezbinăm, dacă ne disprețuim și dacă ne defăimăm unii pe alții. La unitate ajungem doar dacă lepădăm egoismul, ne îngăduim, ne respectăm, pentru a putea ajunge, apoi, să ne putem iubi unii pe alții, așa cum așteaptă Domnul, pentru ca, iubindu-ne, într-un gând să putem să-L mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită”.

În cadrul Sfintei Liturghii au fost pomeniți slujitorii, ctitorii și binefăcătorii bisericii parohiale, trecuți la cele veșnice, în frunte cu vrednicul de pomenire Episcop Ioan al Oradiei, Bihorului și Sălajului, care au avut o contribuție esențială la înălțarea și înfrumusețarea sfântului lăcaș.

La sfârșitul sfintei slujbe, Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie a citit și rugăciunea care se rostește cu ocazia Zilei Naționale a României.

Preotul paroh Vasile Bota a mulțumit, apoi, ierarhului căruia i-a oferit, în semn de recunoștință, din partea întregii comunități, o candelă, simbol al rugăciunii veghetoare și jertfelnice.

Ierarhul a mulțumit preoţilor slujitori și credincioșilor şi le-a urat de bine tuturor celor prezenți, dorindu-le mulți și binecuvântați ani și un post cu mult folos duhovnicesc.