Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Binele trebuie săvârşit în orice timp
În Duminica a 4-a după Paşti, a fost rânduit ca în biserici să fie citită pericopa evanghelică ce istoriseşte minunea vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda. Semnificaţiile duhovniceşti ale acestei minuni au fost explicate ieri de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ al Reşedinţei patriarhale din Bucureşti.
Această duminică, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, ne arată că în Iisus Hristos se află izvorul vieţii şi al sănătăţii. Izvorul milostivirii şi al iertării păcatului. Izvorul ridicării omului din moartea păcatului şi al pregustării vieţii veşnice încă din lumea aceasta, ca arvună prin întâlnirea şi împărtăşirea cu El.
Aceste vindecări săvârşite de Mântuitorul ne arată puterea Lui dumnezeiască, dar şi multa Lui iubire milostivă faţă de oameni. „Puterea vindecătoare, milostivă şi smerită a Mântuitorului este scoasă în evidenţă de către Biserică în perioada dintre sărbătoarea Învierii Domnului, adică a ridicării Sale din morţi, şi sărbătoarea Înălţării Sale la cer pentru a ne arăta că Hristos înviază din morţi ca să ne învieze şi pe noi din moarte. Din moartea sufletească a păcatului şi din moartea fizică a trupului, ca apoi să ne înalţe la ceruri întru slavă şi în iubirea Preasfintei Treimi. Toată această perioadă liturgică este o pedagogie de însănătoşire a sufletului şi de înălţare a lui în lumina şi bucuria Învierii Lui Hristos“, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Să facem bine oricând
De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai explicat că binele trebuie săvârşit în orice timp. „Vindecând pe acest slăbănog sâmbăta, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că tot timpul trebuie să săvârşim binele, atât în zi de lucru, cât şi în zi de sărbătoare. Să arătăm oricând iubire milostivă şi ajutorare celor suferinzi, bolnavi şi singuri. De ce? Pentru că în orice timp, când arătăm milostivire şi bunătate faţă de cei care au nevoie de ajutorul nostru, noi preamărim pe Dumnezeu Cel milostiv şi bun. Iubirea milostivă şi smerită a oamenilor faţă de semenii lor aflaţi în dificultate este semnul că iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru oameni lucrează prin oamenii care îi ajută pe alţii.
Evanghelia ne arată să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Totodată, ne mai arată încă o virtute a acestui om care s-a pocăit prin suferinţă, şi anume recunoştinţa sau mulţumirea adusă lui Dumnezeu. El nu ştia cum se numea Omul care i-a spus: «Scoală-te, ia-ţi patul şi umblă», dar a simţit că vindecarea lui s-a făcut cu puterea lui Dumnezeu care lucra prin acest Om. De aceea, de îndată ce s-a vindecat şi putea să umble, s-a dus la templu să mulţumească lui Dumnezeu pentru vindecare. Să îi arate recunoştinţă sau mulţumire chiar dacă nu ştia cine este Omul prin care Dumnezeu l-a vindecat. Or tocmai acolo, în templu, l-a întâlnit pe Cel care l-a vindecat.“
„Biserica este noua Vitezda“
De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat şi semnificaţia duhovnicească a scăldătorii unde a avut loc minunea.
„Scăldătoarea Vitezda este prefigurarea mântuirii prin lucrarea Bisericii. Sfinţii Părinţi spun că îngerul care tulbura apa şi făcea ca primul om care se arunca în scăldătoare să fie vindecat era o prefigurare a tainei Botezului, cu deosebirea, însă, că în Vechiul Testament harul era dat în arvună, nu în plinătate. Pe când în Biserica lui Hristos harul iertării şi al vindecării de păcate şi boli este dăruit în plinătate. Atunci se vindeca numai primul om care intra în scăldătoare. Acum se vindecă toţi care se botează în scăldătoarea sau în apa botezului. Cei care se botează se vindecă de boala păcatului strămoşesc şi de toate bolile sufleteşti şi trupeşti dacă au credinţă puternică. Biserica este noua Vitezda. Spaţiul vindecării sau locul ridicării prin harul vindecător şi mântuitor al sfintelor taine ale Botezului, Pocăinţei şi Sfântului Maslu. Deoarece Biserica este trupul tainic al Mântuitorului Hristos Cel răstignit şi înviat plin de harul Preasfintei Treimi“, a mai arătat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.