Brâul Maicii Domnului lângă mâna Arhiepiscopului Mirelor Lichiei

Biserica Parohiei „Sfântul Gheorghe”-Nou de la kilometrul 0 al Capitalei a îmbrăcat marți, 6 decembrie, haine de sărbătoare, cu ocazia prăznuirii hramului său de iarnă. ­Sfânta Liturghie în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae a fost săvârșită de Preasfințitul ­Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În acest an, cu ocazia hramului de iarnă al Bisericii „Sfântul Gheorghe”-Nou s-a desfășurat, pe parcursul zilelor premergătoare lui, un bogat program liturgic, prilejuit și de aducerea în pelerinaj a Brâului Maicii Domnului de la Mănăstirea Kato Xenia din Grecia. Cinstitul odor a fost așezat în sfântul lăcaș, alături de mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, spre închinarea și binecuvântarea credincioșilor și a pelerinilor. În ziua hramului, biserica și curtea ei au devenit neîncăpătoare, nenumărați credincioși din toate zonele Bucureștiului adunându-se în rugăciune și participând cu evlavie la Sfânta Liturghie. Foarte mulți dintre aceștia au suportat cu răbdare vremea rece, preț de câteva ore, pentru a se închina cinstitelor odoare, a cere binecuvântarea sfinților și a le mulțumi pentru ocrotire.

„Un apărător al credinței și un om milostiv”

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit mai întâi despre viața și faptele demne de laudă ale mult iubitului sfânt, evidențiind faptul că Biserica din cetatea sa natală este de origine apostolică, fiind vizitată de Sfântul Apostol Pavel după a treia sa călătorie misionară: „Ca Arhiepiscop în Mira Lichiei, a păzit turma lui Hristos de lupii îmbrăcați în piele de oaie, adică de ereticii care se străduiau să sfărâme unitatea Bisericii, propovăduind învățături greșite. A fost un apărător al credinței și un om milostiv. A făcut jertfe nemaipomenite pentru salvarea celor oropsiți, nedreptățiți sau aflați în pericole deosebite. De aceea, Dumnezeu l-a învrednicit ca încă din timpul vieții să săvârșească o mulțime de minuni. Este foarte cunoscută lucrarea lui tainică de salvare a cinstei celor trei fete care, din cauza sărăciei tatălui lor, erau amenințate cu decăderea morală. Sfântul Ierarh Nicolae, în ascuns, le-a oferit sume de bani pentru ca ele să își păstreze curăția ­trupească și sufletească. A salvat tineri din mâna unor judecători nedrepți. A salvat de pe mare foarte mulți marinari aflați în primejdie în timpul furtunilor, până astăzi Sfântul Nicolae fiind socotit și ocrotitor al marinarilor. De asemenea, și-a salvat provincia de la secetă și foamete, implicându-se în aprovizionarea cetății Mira cu cantități mari de grâu”.

În continuare, ierarhul a subliniat cinstea deosebită de care Sfântul Nicolae se bucură în întreaga creștinătate: „Este cinstit atât în Biserica Răsăritului, cât și în cea a Apusului. Chiar dacă în Apus anumiți creștini s-au despărțit de Biserică, respingând totodată și cinstirea sfinților, totuși și acolo copiii îl iubesc pe acest sfânt nu doar pentru darurile pe care le oferă, ci și pentru faptul că ei, în inocența lor, simt prezența ocrotitoare a Ierarhului Nicolae în viața lor”.

Mai ales pentru creștinii din România, sărbătoarea aceasta este una strălucită: „O mulțime de biserici și mănăstiri au fost așezate sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae. Multe din primele ctitorii românești, din toate provinciile țării, îl au ca ocrotitor. Numele său este purtat cu bucurie și nădejde de o mulțime de români, fapt care arată că oamenii continuă să-l iubească pe sfânt cu aceeași dragoste. Pentru această biserică, sărbătoarea de azi are o semnificație deosebită. Aici, de mai bine de 400 de ani, este păstrată mâna dreaptă a Sfântului Nicolae. (...) Pentru acest praznic deosebit, părintele paroh Emil Nedelea Cărămizaru s-a străduit să adauge timp de câteva zile, la tezaurul atât de bogat al acestui lăcaș, o altă comoară neprețuită, anume Brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Kato Xenia”, a adăugat Preasfinția Sa.

La final, ierarhul a explicat și însemnătatea pasajului evanghelic lecturat la sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae: „Arhiepiscopul Mirelor Lichiei și-a făcut din cele nouă fericiri un adevărat program de viață duhovnicească. El a strălucit prin sărăcia cu duhul sau prin smerenie. A fost blând, iubind și ajutând orfanii și săracii. A plâns mult pentru păcatele acestei lumi, a însetat și a flămânzit după dreptatea lui Dumnezeu. A pătimit pentru numele Mântuitorului Hristos. De aceea, potrivit făgăduinței Sale, după trecerea din această viață a primit în ceruri plată multă, manifestată și prin minunile pe care Sfântul ­Nicolae le săvârșește prin sfintele sale moaște”.