„Bunătatea lui Iisus vindecă răutatea sufletului pătimaș”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit duminică, 21 ianuarie 2024, la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit pasajul evanghelic rânduit, de la Luca 19, 1-10. Preafericirea Sa a subliniat că Evanghelia Duminicii a 32-a după Rusalii, a lui Zaheu, ne arată în rezumat că „bunătatea lui Iisus vindecă răutatea sufletului pătimaș”. 

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că gestul lui Zaheu de a se urca în sicomor a fost făcut nu doar dintr-o curiozitate, ci mai ales dintr-o dorință arzătoare de schimbare a vieţii: „Iisus nu a văzut în Zaheu doar un om curios, mic de statură, care vrea să-L vadă. El a citit în sufletul acestui om o dorință ascunsă, și anume o dorință de a-și schimba viața. Și simțind că în sufletul lui Zaheu nu este doar o curiozitate, ci o dorință profundă de înnoire a vieții, îl cheamă pe nume, deși nu l-a mai văzut niciodată și îi zice: «Coboară degrabă, căci astăzi trebuie să fiu în casa ta». Când a auzit aceste cuvinte, Zaheu îndată a coborât din sicomor și L-a primit cu multă bucurie pe Iisus în casa lui. A fost o onoare copleșitoare, neașteptată, neprevăzută și greu de înțeles la prima vedere”. 

„Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat că Mântuitorul Iisus Hristos nu l-a judecat pe Zaheu după opinia publică, ci a avut o altă judecată, nefiind influențat de mulțime, întrucât a simțit dorința de schimbare în bine a acestuia. „Atunci, mulțimile prezente au murmurat în semn de protest, au clevetit, au exprimat un dezacord în acest murmur mirat prin care ziceau că intră un casa unui om păcătos. Opinia publică, am zice astăzi, știa că Zaheu este un om păcătos, nedrept, lacom, dornic de a se îmbogăți cu orice preț în mod nedrept și nedemn. Cu toate acestea, Iisus intră în casa lui pentru că nu S-a lăsat influențat de murmurul mulțimii. El a citit în sufletul lui Zaheu o dorință de schimbare a vieții, pe care mulțimile nu o cunoșteau. Ele judecau pe baza faptelor trecute, nu pe baza stării prezente din sufletul lui Zaheu. Iisus nu este doar un învățător al mulțimilor, ci și cunoscător al inimilor, al sufletelor, al mișcării sufletului omului, al gândurilor și dorințelor. Atunci când a constatat că în curiozitatea lui Zaheu se află ascunsă o dorință profundă de schimbare, S-a autoinvitat și onoarea copleșitoare pe care i-a făcut-o Iisus lui Zaheu l-a determinat pe acesta la o schimbare rapidă, fiindcă bunătatea și smerenia lui Iisus au pătruns dincolo de răutatea sufletului său lacom și au aprins în el scânteia dorinței de schimbare, de înnoire a vieții. De sub cenușa și zgura lăcomiei lui a țâșnit o torță a unei voințe puternice de a-şi schimba viața. În momentul acela a zis Zaheu: «Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit» (Luca 19, 8). În momentul respectiv, omul lacom și zgârcit, hrăpăreț, nedrept a devenit un om milostiv, darnic și prin aceasta el a schimbat viața nu doar sub forma unui regret pentru faptele trecute rele, ci și printr-o faptă nouă, aceea a milosteniei sufletului care se convertește. Astfel, vedem că Mântuitorul Iisus Hristos, apreciind această schimbare radicală și bruscă a lui Zaheu, zice: «Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia», cuprinzând în milostivirea Sa toată familia lui Zaheu”, a spus Preafericirea Sa. 

„Dorința de schimbare și de înnoire a vieții lui Zaheu”

Patriarhul României a explicat apoi motivul pentru care Mântuitorul l-a numit pe Zaheu „fiu al lui Avraam” (Luca 19, 9): „Aici este cheia înțelegerii Evangheliei de astăzi. Când Iisus numește pe cineva fiu sau fiică a lui Avraam înseamnă că a descoperit în sufletul persoanei respective credință. Iisus nu a intrat în casa lui Zaheu pentru că acesta era un curios, ci pentru că era un credincios care credea că Iisus din Nazaret îi poate schimba viața, o poate înnoi. El constată după o vreme că multele bogății pe care le-a acumulat în mod nedrept nu i-au adus fericirea la care spera el. În schimb, și-a făcut o mulțime de dușmani, încât era foarte urât de oameni, disprețuit pentru lăcomia lui și invidiat pentru bogăția lui necinstită. Evanghelia ne arată în această penultimă propoziție că Iisus a citit în sufletul lui Zaheu o credință a acestuia puternică, și anume că Iisus îl poate vindeca de patima lăcomiei și îl poate ridica de sub apăsarea vinovăției pe care o simțea ca urmare a faptelor sale de lăcomie și de hrăpire pe nedrept a banilor celor pe care i-a vămuit. Acest fapt arată că Iisus, cunoscătorul sufletelor, a apreciat dorința de schimbare și de înnoire a vieții lui Zaheu”.

„Iisus l-a copleșit cu iubirea Sa milostivă”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că Zaheu s-a schimbat pentru că a fost copleșit de bunătatea Mântuitorului. „Vedem că Iisus schimbă viața unui om păcătos, pătimaș, lacom de averi, asupritor al semenilor săi nu certându-l, mustrându-l sau amenințându-l, ci oferindu-i o cinste sau o onoare pe care acesta nu o merita. Deci, nu pentru că l-a mustrat pe Zaheu s-a schimbat, ci pentru că l-a copleșit cu bunătatea Sa pe care nu o merita. Iisus l-a copleșit cu iubirea Sa milostivă și a transformat și sufletul acestuia lacom într-un suflet milostiv și darnic. Convertirea lui Zaheu nu se face prin mustrare, nici prin amenințare, nici prin pedeapsă, ci printr-o nemeritată și neașteptată milostivire a lui Iisus. De aceea concluzia Evangheliei de astăzi este aceasta: «Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut» (Luca 19, 10). A mântui înseamnă a vindeca de păcat și de moarte, a ridica pe cel căzut și a-i dărui iertarea păcatelor și arvuna vieții veșnice. De aceea, Evanghelia lui Hristos este prin excelență Evanghelia mântuirii”, a reliefat Întâistătătorul Biserici noastre. 

Episcopul Zaheu al Cezareei Palestinei

La final, Preafericirea Sa a amintit că vameșul Zaheu a devenit ucenic al Mântuitorului și mai târziu episcop, fiind pomenit în Sinaxar la data de 20 aprilie: „Acest mai mare al vameșilor, om pătimaș, lacom, nedrept, asupritor și rău se schimbă radical și devine ucenic al lui Iisus, după cum ne spune Sinaxarul din Mineiul pe luna aprilie, în ziua 20, unde este pomenit vameșul Zaheu. Între timp, el, ca ucenic al lui Iisus, a devenit un om evlavios, milostiv și a trăit Evanghelia lui Hristos ca un om convertit, schimbat. De aceea, Tradiția Bisericii ne spune că Sfântul Apostol Petru l-a hirotonit episcop pentru cetatea Cezareea Palestinei. Episcopul Zaheu al Cezareei Palestinei a fost mai târziu trecut în Sinaxar de către Biserică și pomenit în ziua de 20 aprilie în fiecare an”.