Catedrala „Înălţarea Domnului“, aureolă sacră în inima Bacăului

Încet, Bacăul îşi reface identitatea pierdută în timpul regimului comunist. Imediat după 1990, s-a pus temelia unei catedrale emblematice pentru această zonă a ţării, având hramul "Înălţarea Domnului", semn al spiritualităţii creştine care reînvie după zeci de ani de dictatură.

Biserica, timp de 50 de ani, ca instituţie simbol pentru poporul român, a fost constrânsă în manifestarea misiunii ei în domeniul public. Unele lăcaşuri de închinare au fost dărâmate, mănăstirile închise, preoţii aruncaţi în închisori, călugării alungaţi pe drumuri, iar poporul împiedicat să-şi exprime spiritualitatea, să-şi expună liber credinţa şi să-şi promoveze obiceiurile care întregesc doctrina Bisericii. 1990 a fost anul ce dădea speranţă românilor ieşiţi de sub regimul totalitar. Bisericii i se deschidea o altă perspectivă. A reuşit să facă faţă noilor provocări, fiind prezentă în şcoală şi în alte instituţii, sădind în sufletele tinerilor credinţa, nădejdea şi dragostea. Preoţii şi credincioşii, în faţa dificultăţilor timpurilor şi a tranziţiei către o nouă societate secularizată şi secularizantă, au început să se replieze în sânul Bisericii pentru a-şi păstra identitatea. Ca primă datorie, au ridicat lăcaşuri de rugăciune, acolo unde nu existau, şi le-au restaurat pe cele vechi.

În Eparhia Romanului şi Bacăului, totul a devenit vizibil în ultimii zece ani, de când a venit PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, cu o nouă gândire şi o nouă strategie a implicării Bisericii în societate. Paralel cu noile biserici, s-au construit şi instituţii caritabile, aşezăminte social-filantropice, cu menirea de a ameliora existenţa oamenilor dezorientaţi şi defavorizaţi.

"Biserica este singura instituţie care se ocupă de sănătatea spirituală a poporului"

Prezenţă dinamică în viaţa spirituală şi social-filantropică a acestui judeţ, PS Episcop Ioachim Băcăuanul vede ca un firesc al lucrurilor implicarea comunităţii în proiectul Catedralei "Înălţarea Domnului" din Bacău. "Când vine vorba de credinţa în Dumnezeu, băcăuanii nu au nici o ezitare. Catedrala din Bacău a fost aşteptată, ajutată şi este iubită. Ea va fi de mare utilitate pentru zona Moldovei de centru şi acest lucru nu trebuie să ne mire, deoarece în toate epocile istoriei, moldovenii, cu precădere, au avut o spiritualitate aparte şi s-au străduit totdeauna să ofere primul dar lui Dumnezeu, după referatul Mântuitorului Hristos: "Căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă"", a explicat Preasfinţia Sa.

În opinia ierarhului, Catedrala din Bacău vine ca o prelungire şi împlinire a realizărilor din oraşul în care comunitatea s-a angajat în ceea ce înseamnă cultură, educaţie şi sănătate. Spre surprinderea unora care nu înţeleg ce se petrece în sânul acestui popor. "Ne punem şi noi întrebarea cum de 20 de ani nu s-a găsit nimeni să ne întrebe cum se ridică această catedrală. S-au trezit abia acum. Înseamnă că Biserica Ortodoxă deranjează. Pe cine? Pe fiii neamului? Pe românii autentici? Sau pe unii care, frustraţi, nu înţeleg că trebuie să salvăm valorile tradiţionale româneşti şi că Biserica este singura instituţie care se ocupă de sănătatea spirituală a acestui neam? Un popor care îşi pierde credinţa şi spiritualitatea, şi valorile perene care descind din acestea, riscă să fie şters din istorie! De asemenea, la Bacău s-au înnoit şi şcolile (a nu se uita că şcoala românească este prelungirea pridvorului Bisericii), şi spitalele. Iar Catedrala "Înălţarea Domnului" vine şi încununează aceste edificii emblematice ale judeţului", a explicat PS Ioachim Băcăuanul.

Totodată, construcţia Catedralei din inima Bacăului şi a bisericilor, în general, vine şi ca răspuns la deceniile de ateism în care s-au construit cartiere întregi fără spaţii de rugăciune şi fără ca cineva, de aici sau din alte părţi, să fie interesat cu privire la viaţa duhovnicească a comunităţilor nou înfiinţate. "Să nu trecem cu vederea faptul că în judeţul Bacău, şi nu numai, au fost construite cartiere staliniste, fără nici o biserică. Având o spiritualitate aparte, băcăuanii au simţit şi au decis să ridice această catedrală, şi alte lăcaşuri de rugăciune, ce nu se înalţă ca un lux opulent, ci ca o necesitate. Toate bisericile noi sunt neîncăpătoare. Principiul valabil, cu precădere pentru Bacău, este următorul: cum se construieşte o biserică, indiferent de dimensiuni, se umple de credincioşi, iar celelalte nu se golesc. Avem şi exemplul municipiului Oneşti, oraş construit pe timpul comunismului, fără nici un sfânt lăcaş, excepţie făcând Biserica "Sfântul Nicolae", în care încăpeau vreo 200 de oameni, număr infim în raport cu cele 70.000 de suflete, câte număra urbea. După căderea comunismului, s-a văzut manifestarea credinţei, prin ridicarea unor "scări către cer". Practic, dorinţa de a avea o biserică a apărut imediat, în toate cartierele oraşului", a mai precizat Episcopul-vicar Ioachim Băcăuanul.

"Construcţia unei biserici într-un moment de criză demonstrează că nu s-a instaurat criza spirituală"

Catedrala din Bacău este şi un răspuns direct oferit provocărilor apărute în contextul societăţii moderne. "Catedrala "Înălţarea Domnului" este o necesitate absolută care vine să răspundă credinţei şi evlaviei credincioşilor din această zonă a Moldovei. În general, construcţia unei biserici într-un moment de criză demonstrează că nu s-a instaurat criza spirituală, pentru că, dacă s-ar instaura aceasta, atunci le-ar genera pe celelalte. Iar factorul de echilibru în momentele de criză, de-a lungul istoriei neamului românesc, a fost şi rămâne Biserica. Într-o lume concurenţială, unora nu le convine că, în toate sondajele, această instituţie divino-umană a rămas emblematică şi cea mai credibilă, fapte demonstrate încă de la începutul revenirii democraţiei în ţara noastră", a mai spus Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

Un alt motiv pentru care catedrala din Bacău merită atenţia şi interesul comunităţii este arhitectura ce reflectă o revenire la starea de normalitate pierdută în perioada regimului comunist ateu. Croită pe tradiţie şi ţinând seama de exigenţele prezentului, edificiul religios vine şi întregeşte arhitectura urbei ale cărei cartiere nu au dimensiune artistică ori estetică, fiind definite doar de blocuri de tip stalinist. Or, a se construi catedrale, dincolo de a arăta dimensiunea credinţei şi evlaviei oamenilor, dincolo de a fi o necesitate culturală, spirituală şi naţională, dincolo de a arăta rolul Bisericii în educaţia tinerei generaţii şi în vederea statornicirii conştiinţei de neam şi credinţă, îmbunătăţeşte arhitectura deprimantă a oraşelor noastre. "La Bacău, oraş cu puţine edificii de valoare arhitectonică, Catedrala "Înălţarea Domnului" se înfăţişează ca o aureoală sacră ce-l încununează sub aspect spiritual, estetic, artistic şi cultural. Locul ei nu putea fi altul decât aici, unde este acum. Pentru că întregul oraş se focalizează în acest edificiu sacru închinat lui Dumnezeu, iar băcăuanii se identifică cu frumuseţea şi silueta lui arhitectonică. Binecuvintează, Doamne, pe cei care iubesc podoaba casei Tale", a adăugat PS Ioachim Băcăuanul.